Scriitorul ION NĂLBITORU împreună cu Primăria localității ZĂTRENI, jud. Vâlcea, organizează concursul literar de proză scurtă „Zătreni- filă de legendă”, ediția a III-a, 2020
La acest concurs pot participa românii de pretutindeni, cât și cetățeni străini cu condiția ca textele lor să fie traduse în limba română. Tema să fie inspirată din viața oamenilor de la țară, din legende, mituri, fapte istorice, întâmplări etc.
Textele pentru concurs vor fi scrise în format A4, Times New Roman, caracter 12, obligatoriu cu diacritice, spațiere la un rând și se vor trimite doar în Doc sau Docx.
Fiecare concurent va participa doar cu un singur text de minim 3 pag și maxim 5 pag.
Se pune condiția ca lucrările participante la concurs să nu fi fost publicate în volum, în reviste online sau pe hârtie și să nu se facă publice pe durata concursului sau a jurizării.
Textele care nu îndeplinesc condițiile de mai sus vor fi descalificate.
Concurenții vor trimite personal în același e-mail două documente: unul cu textul pentru concurs și altul cu numele autorului și al prozei participante la concurs, adresa de e-mail, adresa de domicilu, nr. de telefon și o poză jpj pe adresa: nalbitoru_ion@ymail.com cu specificarea: Pentru Concursul literar „Zătreni- filă de legendă”.
Concursul se va desfășura în perioada 10 ianuarie – 10 februarie 2020
Etapa jurizării va va avea loc în perioada 15 februarie – 15 aprilie 2020
Pentru ca acquis-ul comunitar UE, codul canonic romano-catolic, la care au aderat în 2007, este incompatibil, străin de cutuma ortodoxa a devălmășiei. Noul ministru al finanțelor, cu doctorat în occident, vrea controale „complexe”. Cu cine? Cu absolvenții de „Spiru Haret”, angajați în Primării și transferați în A.N.A.F., pe pilele? Cu slugile politice, ce au depus jurăminte de vasalitate, parlamentarilor și șefilor de partide? Cu cârtițele multinaționalelor, plasate în zonele de decizie unde se iau hotărâri privind controalele și modificărilor legislative? Cu directori și șefi de servicii a căror carieră n-are nimic cu profesia ci cu servilismul față de partid și firmele care „sponsorizează”? Cu Codul fiscal, care permite furtul al TVA, impozitului pe profit și venit? Cu Cod de procedură fiscală, scris de slugile mafiei evaziunii fiscale, care au creat mecanismele prin care deciziile de impunere pot fi contestate până la calendele grecești? Cu actualele norme și proceduri de control care nu permit efectuarea și extinderea controlului, asigurând evazionistului timpul necesar să ascundă banii și să distrugă dovezile? Cu Codul administrativ, care a transformat funcționarul public într-un instrument la dispoziția șefului numit politic, ce-l poate concedia și care a abrogat Legea, ce asigura stabilitatea în funcția publică și independența actului decizional? Cu legea de combatere a evaziunii fiscale, în baza căreia nu mai poate fi condamnat nici unul care se sustrage de la plata taxelor și impozitelor, pentru că nu poate fi demonstrată premeditarea? Cu o poliție, parchete justiție care anulează constatările organelor fiscale, legalizând furtul de la bugetul public (mii de cazuri în care taxele și impozitele n-au ajuns la buget, iar justiția considera că nimeni nu e vinovat)? Cu diletanți, slugi politice și ale mafiei fiscale; cu o legislație care încurajează frauda fiscală; cu instituții care concurează la înfăptuirea justiției preocupate de salarii, funcții, nu la protecția banului public, care fraternizează cu infractorii, de teamă să nu piardă salariile, pensiile speciale … la buget ajunge cât e dispusă mafia fiscală … 2019 s-a colectat 3,7% din PIB (42,699 mld., din 1.040,8 mld. lei) … 2013, era 17,6%… pierdere de 8,5 miliarde €… Soluția e taxarea inversă la TVA, plăților între firme prin conturi bancare și impozitarea cifrei de afaceri… Mafia politică este conectată la banii proveniți din taxe și impozite (în special TVA). Și e transpartinică, ea conduce România. Deci, până când nu vom avea o clasă politică capabilă să blocheze mecanismele de fraudă fiscală, prin lege, vom asista la farse în fața mafiei și a faptului că actuala clasă politică e, de fapt, creația mafiei fiscale. Ec. Pavel Roman / Facebook
“Globalismul”, încercarea de a impune lumii un “imperiu”, cu comandă unică și fără apel, reprezintă flagelul timpului istoric pe care îl trăim.
Printre versurile mele,
Titlul prezentării de faţă a venit, din Washington, ca răspuns la invitaţia d-rei Chiorean de a participa la simpozionul de la Târgu-Mureş, în continuitate, cumva, cu altă abordare – „Recunoaştere-abhijnana de la Kalidasa la Mircea Eliade şi Paul Ricoeur”, la Politehnica bucureşteană, şi poemul „Cenuşa lui Eliade”. N-ar fi trebuit, poate, să-l luăm în serios, aşa, pe e-mail, în virtual, când a vorbi despre Eminescu şi Eliade a devenit, fie un atentat în gol global, fie riscul jenării eminescologiei-eliadologiei de monopol ori paranoic eradicate/individualizate. Vagul (fuzzy?) „lumilor” s-ar putea demetaforiza cu extrase din cei doi, plus – de unde până unde – D. H. Lawrence (ce „obiectivare”…) Nici metodă, nici bibliografie, mai degrabă o lectură, pe căutate, în pofida biblitecilor alb-negru scrise „despre”. Este, într-adevăr, vorba de lectura longitudinală a autorilor din titlu, separat şi împreună, contrapunct al „lumilor” devorându-se halucinatoriu – Bucureşti, India, Mexic -, exemplificabil, aici, prin mitul luceafărului.
Din umbră timpului trecut
În noaptea ploilor albastre