Olimpia MUREȘAN: PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE – AN NOU 2020

1 IANUARIE  – „Întreită sărbătoare

 

  1. „Tăierea împrejur a Pruncului Iisus”: „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele IISUS, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21). În evreieşte numele său este Iehoşua– prescurtat Ieşua– care se tâlcuieşte „Dumnezeu mântuieşte” sau „Dumnezeu este mântuirea„, ori simplu. „Mântuitorul„. În greceşte a fost redat sub forma „IISUS„. Dar acest nume apare de regulă alături de cel de „HRISTOS”, termen grecesc, care este traducerea ebraicului „Maşiah” adică „MESIA” sau „Unsul lui Dumnezeu„. Acest nume complet, de „Iisus Hristos„, apare chiar în primul verset al Noului Testament (Matei 1, 1), înţelegând prin el pe „Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, Întemeietorul Bisericii şi propoveduitorul credinţei creştine„. De la numele grecesc Hristos, s-a dat pentru prima dată, ucenicilor sau adepţilor noii credinţe  din Antiohia Siriei, numele de „CREŞTIN” – din greceşte „hristianos” (Fapte 11,26). Acest nume de creştin îl purtăm şi noi toţi care am fost botezaţi în numele Sfintei Treimi.

 

  1. „Sfîntul VASILE CEL MARE „(330 -1ianuarie 379), a trăit pe vremea Sfântului şi marelui Împărat Constantin cel Mare. S-a născut în Pont şi a fost unul din marii învăţaţi ai Bisericii creştine din veacul al IV-lea. A fost arhiepiscop, considerat Doctor al Bisericii, şi unul din cei patru doctori răsăriteni, alături de Grigore de Nazians (Teologul) şi Sf. Ioan Gură de Aur. El s-a bucurat de mic de o educaţie aleasă de la mama sa Emilia şi bunica Macrina. A făcut studii strălucite de filosofie la Cezarea, Constantinopol şi Atena. Cu timpul s-a retras la mănăstire iar în anul 370, a fost ales arhiepiscop  până în anul 379 la moartea sa. Rămâne în istoria Bisericii prin opera teologică, el fiind autorul unei Sfinte Liturghii care se oficiază de 10 ori pe an. A scris lucrări memorabile ca : „Despre Duhul Sfânt”, „Hexaimeron”, „Omilii la Psalmi„, şi o vastă operă împotriva arianismului. Are o impresionantă operă de asistenţă socială, instituind azile pentru bătrâni, spitale, cantine pentru săraci, case pentru primirea străinilor- toate cunoscute sub numele de „VASILIADE”. Toate acestea şi multe altele, a făcut din el o personalitate puternică, încât şi azi după 2 milenii mulţi creştini, biserici, schituri şi mănăstiri îi poartă numele.
  1. RUGĂCIUNE PENTRU ANUL NOU 2020″ : Doamne Isuse Hristoase, Te rugăm pomeneşte în noul an 2020, poporul nostru românesc dreptcredincios, pe toţi aceia care aduc roade şi fac bine în Sfintele Tale Biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci; Răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile Tale daruri; dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti, cele veşnice în locul celor vremelnice… Cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace şi întru iubire le păzeşte; pe prunci îi creşte, tinereţile le călăuzeşte, bătrâneţele le întăreşte, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiţ îi adună, pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu Sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică. Pe cei bântuiţi de duhuri necurate îi slobozeşte; cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, călătoreşte; văduvelor le ajută, pe cei bolnavi îi tămăduieşte. Adu-ţi aminte Doamne, şi de cei ce sunt în judecăţi, în închisori, în prigoniri, în amară robie şi în orice fel de necaz, nevoi şi strâmtorare. Adu-ţi aminte Doamne de cei ce au trebuinţă şi de marea Ta milostivire, de cei ce ne iubesc şi de cei ce ne urăsc şi de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii. Adu-ţi aminte Doamne Dumnezeul nostru şi de POPORUL NOSTRU ROMÂNESC, şi peste toţi varsă mila Ta cea bogată, împlinind tuturor cererile cele spre mântuire” AMIN!

LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI!” tuturor ROMÂNILOR, indiferent de etnie sau religie; „LA MULŢI ANI FERICIŢI!” tuturor, care poartă numele marelui Sfântului Vasile, cu toate derivatele aferente. Un „adagio” pentru FRAŢII ARDELENI, de a fi cu „mare luare aminte la pământul sfânt”, de a nu fi batjocorit  şi… de a fi demni de cei care s-au jertfit pentru el şi pentru noi, şi  să nu uite predicţia „Sfântului Ardealului”… „CINE ARE MINTE, SĂ IA AMINTE!”

Cu dragoste creștinească,

PROF. OLIMPIA MUREȘAN , L.S.R.Maramureș

PĂRINTELE ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL, MUREȘ

Marinela STURZA: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

FULGIŞORII VESTITORI

 

Ne cunoaşteţi, dragi copii?

Suntem fulgişori zglobii.

Mama-iarnă ne-a trezit

Şi prin lume am pornit,

 

Să aşternem plăpumioară

Călduroasă şi uşoară,

Drum de-argint să pregătim,

Pe Moş Crăciun să-l vestim.

 

Toţi să afle că soseşte

Şi aduce din poveste,

Sub brăduţ, în prag de seară,

Daruri multe-n sănioară.

 

Şi-ar vrea Moşul să audă

Cât de mică o colindă.

Deci, copii, nu-ntârziaţi,

De-nvăţat vă apucaţi!

 

 

URARE

 

Aho, aho, gazdă mare,

Am venit cu o urare:

 

Sunt voinicul Voinicel,

Din neamul lui Piticel.

Nu gândiţi că-s mititel,

Că aşa, cum mă vedeţi,

Nu mă dau pe cinci băieţi!

 

Aho, aho, gazd-aleasă,

De mă vei primi în casă,

Ţi-oi ura de sănătate

Şi belşug printre bucate,

Ţi-oi ura cu bucurie,

De te-araţi cu dărnicie:

 

Dacă merele sunt multe,

Să ai vitele cornute.

De eşti gazdă primitoare,

Să ai găini ouătoare

Şi cocoşi împintenaţi

Şi roibani înşeuaţi.

De pui şi ceva bănuţi,

S-ajungi ani frumoşi şi mulţi.

 

Fiindc-ai ascultat cu drag,

Moş Crăciun să-ţi vină-n prag

Şi să-ţi dea cu bunătate

Darurile sale, toate!

 

 

DORINŢA OMULUI DE NEA

 

Sunt făcut şi eu, aşa,

Dintr-un bulgăre de nea.

Mătur-am în loc de mâini

Şi cinci nasturi de cărbuni,

Un nas roşu, de ardei,

Râd copiii mititei.

 

Continue reading „Marinela STURZA: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Stela ŞIMON: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

DARURI DE LA MOŞ CRĂCIUN

 

Când mă uit pe geam afară,

Omuleţii de zăpadă

Îmi şoptesc că-n astă seară,

Vor pe Moş Crăciun să-l vadă.

 

Poate are-n tolba plină

Şi-o să dea la fiecare,

Câte-o măturiţă mică,

Un nas roşu şi-o tigaie.

 

Eu le spun că Moşul vine,

Fiindcă-i  seara de Ajun.

Şi-are pentru toată lumea

Daruri multe, de Crăciun.

 

Tuturor care-l aşteaptă

El aduce bucurii,

Împărţind cu bunătate

Daruri multe, mii şi mii.

 

 

ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS!

 

Doamne, cât de mult îmi place

Sfânta seară de Ajun,

Mama cozonaci ne face,

Pregăteşte ce-i mai bun.

 

Brăduleţul ne aşteaptă

Să-l împodobim frumos,

Noi cântăm, cu drag, colinde:

“Astăzi s-a născut Hristos!”

 

Şi pornim din casă-n casă

Colindând după plăcere,

Fiecare gazdă bună

Ne dă nuci, colaci şi mere.

 

Iar când obosiţi, spre ziuă,

Adormim visând frumos,

Toată omenirea cântă

“Astăzi s-a născut Hristos!”

 

 

DE CRĂCIUN

 

Hai, copile drag, cu mine,

Bradul să-l împodobim,

Astă-seară moşul vine,

Cu colinde să-l primim!

 

Continue reading „Stela ŞIMON: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Sofia ROZ: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

LA COLINDAT

 

E iarnă. Afară-i ger.

Fulgii cad de sus, din cer.

Noi pornim la colindat,

C-aşa-i din bătrâni lăsat.

 

Întâi colindăm, vezi bine,

„Deschide uşa, creştine!”

Apoi colindăm, cuminţi,

„Sculaţi, gazde, nu dormiţi!”

 

După ce-am intrat în casă,

Gazdele ne pun la masă,

Ne dau mere, nuci, colac,

Noi le colindăm cu drag

 

Pentru Noul An ce vine.

Le urăm numai de bine,

Bucurii şi spor în toate,

La mulţi ani, cu sănătate!

 

 

BRĂDUŢUL

 

E adus din vârf de munte,

Din Ţara lui Moş Crăciun.

Îi punem podoabe sfinte,

Că-i un obicei străbun.

 

Îl împodobim frumos,

Cu beteală colorată,

Apoi îi cântăm duios

„O! Ce veste minunată!”

 

Moş Crăciun pe când soseşte

Bradul pare-o feerie,

Străluceşte şi clipeşte

De atâta bucurie!

 

 

MOŞ NICOLAE

 

Moş Crăciun, te-aş întreba,

Poate îmi spui dumneata,

Moş Nicolae, de ce

Trece-atât de repede

Când vine pe la copii

Să le-aducă jucării?

 

Ghetuţele le-am spălat,

Le-am aşezat lângă pat,

Tot gândindu-mă, vezi bine,

Continue reading „Sofia ROZ: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Dorina ROMAN: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

ACASĂ LA MOŞ CRĂCIUN

 

Spiriduşii argintii

Meşteresc la jucării:

Cuie bat, înşurubează,

Taie şi lipesc, pictează,

Cos, înşiră şi brodează.

 

Iepuraşii mustăcioşi

Se tot uită, curioşi,

Să înveţe şi să ştie

Cum se face-o jucărie.

 

Cine le împachetează?

Un pitic ca o sfârlează.

Urşii albi apoi le cară

Şi le pun în sănioară,

Moş Crăciunul să le dea

Cui crede Domnia Sa!

 

 

CHIPUL IERNII

 

Iarna albă, jucăuşă,

Tropăie la noi la uşă.

N-am chemat-o, dar tot vine

Încălţată cu patine.

În cojoc, să fie gros,

Ţine vântul friguros;

Crivăţul cel rece tare,

Îl ascunde-n buzunare

Şi de-acolo, rând pe rând,

Îl trimite pe pământ.

Fulgilor micuţi şi moi,

Le croieşte haine noi

Şi-i aruncă-n graba mare

Peste case şi ogoare.

Ce noroc cu ei, copii,

Că ţin loc de jucării!

Altfel, n-am ieşi de loc

Şi-am sta numai lângă foc.

 

 

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI

 

Dor de seri cu cer stelat,

Dor de mama, dor de sat,

Dor de ulicioare reci

Şi de-a satului poteci.

Dor de oameni de zăpadă

Uitaţi de copii în stradă,

Dor de clopoţei voioşi,

Continue reading „Dorina ROMAN: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Florița MITROFAN: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun, Moşul cel bun
Vine la noi în Ajun,
Cu desaga încărcată,
Cum venea şi altă dată.

Casa, noi o-mpodobim
Şi pe Moşul îl poftim,
Să stea pe un scăunel,
Să se-odihnească niţel.

El are mult de umblat
Pe pământ în lung şi-n lat,
Că-n lume sunt mulţi copii
Care-aşteaptă jucării.

Moşule, tu an de an,
Fără  să ne ceri un ban,

Treci pe la căsuţa noastră
Când e noapte rece-albastră.

Şi la anu’ te-aşteptăm,
O colindă să-ţi cântăm,
Să ne bucuri şi să-apuci
Alte daruri să ne-aduci,
puse-acolo, în papuci.

NOSTALGIE

Parcă ieri eram copil,
Zgribulit la o fereastră,
Focul pâlpâia în sobă
Luminând căsuţa noastră
Parcă ieri îmi spunea mama:
Dacă n-o să mă asculţi,
Moş Crăciun n-aduce ghete,
Şi-o să umbli tot desculţ

Parcă ieri bradul din tindă
Sărăcuţ împodobit,
Fremăta-ncet la colinda
Tatălui meu, obosit.

M-aş întoarce înapoi,
În vremile de demult,
Sărac, flămând şi desculţ,
Acea colindă s-ascult.

GÂND DE COPIL

Fulgii albi râd în fereastră,
Linişte-i în casa noastră,
S-aud când în uşă bate
Moş Crăciun cu sacu-n spate.

Bradul e plin de lumină.
Aşteaptă şi el să vină
Moş Crăciun, cel plin de zel,
Să pună daruri sub el.

Vai, mi-e frică, de nu vine
Ce-o să zică mami, mâine ?
-Ai văzut, n-ai fost cuminte!
Moş Crăciunul  ţine minte!

Continue reading „Florița MITROFAN: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Mariana LUNGU: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

MARE SĂRBĂTOARE

 

Este mare sărbătoare,

Este Marele Crăciun!

A venit pe lume Fiul

Dumnezeului Preabun.

 

O colindă strămoşească

Bucuroşi să înălţăm

Şi cu inima curată,

Lui Isus să ne-nchinăm.

 

Hai, deschideţi poarta mare

Şi primiţi colindul bun,

Sfântă zi de sărbătoare

Este Marele Crăciun!

 

 

MOŞ CRĂCIUN

 

Pe drumul înzăpezit,

Moş Crăciunul iar a sosit,

Cu o sanie uşoară,

Vine iute, parcă zboară.

 

La o casă s-a oprit,

Cu toiagul a lovit,

Uşa s-a deschis îndată,

În prag, un copil se-arată.

 

Tare-i trist şi necăjit:

Căţeluşul său iubit

Are o lăbuţă ruptă,

Zici că s-a luat la trântă!

 

Moşul bun l-a mângâiat,

Pe cuţu l-a vindecat

Şi i-a dat şi-o minge mare,

Să uite de supărare.

 

 

FAPTE BUNE

 

Bine v-am găsit, copii,

Sacu-i plin de jucării.

Ştiu, sunteţi nerăbdători,

Am primit multe scrisori,

 

De la băieţi şi fetiţe,

Pline toate cu dorinţe.

Însă nici o faptă bună,

Nimeni n-a dorit să-mi spună.

Fapte bune am făcut,

Le spunem acum, pe scurt:

 

Suntem harnici şi cuminţi,

Ne spălăm pe mâini, pe dinţi,

Strada când o traversăm,

Semaforu-l respectăm.

 

Dăm la păsări de mâncare,

Ne jucăm pe trotuare,

Ştergem praful, scuturăm,

Părinţii ni-i ascultăm

 

Continue reading „Mariana LUNGU: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Rodica KUBIK: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

MASĂ MARE

(fiului meu, Alexandru)

 

Când sărbătorile-s în prag

Şi neaua cade-alene,

Măicuţa şorţu-l ia din cui,

Pe treabă se aşterne.

 

Şi face numai bunătăţi,

Aşa cum doar ea ştie

Să îi aştepte pe cei dragi

În prag din nou să-i vie.

 

E bucuroasă de Crăciun

Că au venit cu toţii!

Şi stau la masă împrejur,

Copiii şi nepoţii.

 

Iar ochii ei în lacrimi râd:

E-atâta hărmălaie,

Dar va rămâne în curând

Tot singură-n odaie.

 

Cu gândul bun şi rugăciuni

Îi va-nsoţi mereu,

Că poate, ele-or alina

Din pieptu-i dorul  greu.

 

 

AŞTEPTARE

(nepoatei mele, Andreea)

 

Mătuşa şi-a ei nepoată

Stau proptite lângă poartă

Şi privesc atent în zare

Poate Moş Crăciun apare.

 

Însă vântul, jucăuş,

Le azvârle de pe sus

Fulgii albi, strălucitori,

Pe obrajii roşiori.

 

Uite-o umbră s-a ivit

Colo-n depărtare.

O fi Moşul cel dorit

Sau… o arătare?

 

Este moşul, însă… Ene,

Dând târcoale pe la gene

Şi trimite la culcare

Toţi copiii: mic sau mare.

 

Dimineaţa, la trezire,

Stau sub brad, în aţipire,

Jucării în poleială,

Doar Andreea să apară!

 

 

CUM E BINE?

 

Cum e bine să fii oare:

Să fii mic, ori să fii mare!?

De eşti mic, ţi se tot spune

Să mănânci şi să dormi bine.

 

Moş Crăciun o să te vadă

Când trece aşa, pe stradă.

Şi-ţi aduce… Cum…? Nu ştii?

Bomboane şi jucării.

 

Când mai creşti, Moşul îţi spune

Să aduci doar note bune

Şi să-i faci pe-ai tăi părinţi

Între toţi mai fericiţi.

 

Chiar de eşti micuţ sau mare,

Moş Crăciun un dar tot are

Şi-l aduce an de an

Pus în sacul dolofan.

 

 

SANIA

 

Uite-o cum coboară.

Uite!… Parcă zboară!

Şi vine ca vântul…

Şi fuge ca gândul…

 

Continue reading „Rodica KUBIK: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”

Emilia-Paula ZAGAVEI: Șotron printr-un jurnal (fragment)

Ultima noapte din an. Amintirile pun stăpânire pe sufletele noastre, ne facem inventarul viselor împlinite, a speranțelor și a eșecurilor trăite cu sau fără voia noastră, a prieteniilor pierdute sau câștigate, a bucuriilor ce le-am dăruit sau le-am primit, a iubirii cu care am fost înconjurați sau am dăruit-o. Nostalgia ne acaparează inimile și rațiunea ne arată greșelile tezei de la sfârșit de an.

Ne promitem adesea că nu vom mai greși, că vom fi mai buni, mai drăgăstoși, mai iertători, mai perseverenți. Trăim clipa, trăim povestea miraculoasei existențe, luptăm cu morile de vânt, luptăm cu prejudecățile, luptăm cu noi înșine, luptăm cu bolile ce mușcă cu lăcomie din trupurile noastre slăbite de dureri și greutăți.

Uneori învingem, dar prețul biruinței e prea mare. Uneori pierdem și ne prăbușim în abisul vieții. E omenesc….asta înseamnă a trăi. Condiția este să trăim frumos, să mulțumim celor ce ne acceptă cu toate greșelile noastre, celor ce ne iubesc necondiționat.

Iubește, râzi, dansează pe scena vieții, încarcă-te de lumină și de iubire, trăiește cu speranța de mai bine și impune-ți fericirea până când o vei găsi fără efort, când va veni de la sine, ca o parte din existența ta.

Rămâi o poveste nemuritoare în sufletele tuturor. Ești la fel de frumos ca dragostea pe care o dăruiești și ești la fel de înțelept precum tăcerea pe care o lași în urmă atunci când vorbele nu contează.

Ai puterea să te reîntorci oricând la frumusețea copilăriei, la visele inocente și mărețe, la prieteniile pure ce se legau în joaca fără de sfărșit, la elanul și fericirea cu care făceam oameni de zăpadă, la ridicarea orașului fermecat din tarabele pieții. De ce adulți fiind pierdem toate aceste bucurii și alunecăm în prăpastia nefericirii? Unde rătăcim inocența jocului și puterea visului?

Zâmbește, fii fericit și mulțumește vieții că exiști. Viața e grea dar e și frumoasă. Bucură-te de soare, de lună și de stele. Împletește-ți speranțele în coliere multicolore și nu le lăsa la întâmplare să se prăfuiască. Crează-ți vise și idealuri… apoi luptă să le transformi în realități.

Iubește-te și alintă-te, privește-te în oglindă și-ți transformă chipul în cel mai apropiat prieten, fii sigur că nu te va trăda niciodată. Croșetează amintiri și bucură-te de misterul lor. Lasă deoparte răutățile lumii și păstrează-ți puritatea sufletului.

Nu te supăra niciodată pe viață, va veni timpul când o vei ruga să-ți mai lase secunde. Nu dușmăni pe nimeni, nu se merită să-ți otrăvești frumosul suflet. Îndepărtează oamenii egoiști și fățarnici și trăiește pentru tine. Ura nu te ajută cu nimic, ura te îmbolnăvește și te transformă într-un om urât. Nu permite acest lucru. Învață să ierți și lasă inima să iubească pentru a nu îmbătrâni.

Continue reading „Emilia-Paula ZAGAVEI: Șotron printr-un jurnal (fragment)”

Paraschiva FLORESCU: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

MOŞ CRĂCIUN, ÎŢI CER IERTARE!

 

Bobi de rouă pe sub gene,

Moş Crăciun tot n-a venit.

-Draga mamii, nu te teme,

Poate, doar s-a rătăcit.

 

Ori te-a auzit aseară

Cum strigai în gura mare;

Ba, nu-ţi place să colinzi,

Ba, n-ai poftă de mâncare.

 

Ai putea să-ţi ceri iertare,

Prin poştaş, c-un bileţel.

Uită el de supărare

Şi ne-o colinda niţel.

 

Sub brăduţ o să aşeze

O păpuşă cu trusou,

Pomul tot o să-l orneze

Cu argint de Anul Nou.

 

 

ÎNTREBARE PENTRU MOŞ CRĂCIUN

 

-Moşule, eu pot să-ţi spun

Degetele când le-adun,

În doi pumni ascunşi la spate

Câte sunt, pe numărate.

 

-Dar matale, poţi să-mi zici

Câţi ţepi are un arici?

Eu pe câţi am întrebat,

Nimeni nu i-a numărat.

 

-Dacă tu, le ştii pe toate,

Poate afli pân’ la noapte

Şi-mi şopteşti ca să-ţi colind.

-Crede-mă, că nu te mint.

 

 

MOGÂLDEAŢA

 

Bulgări mari la uşă-n faţă

Îi adună o mogâldeaţă.

Harnică, fără zăbavă,

Plămădeşte cu ispravă

Vreo trei oameni de zăpadă,

Toată lumea să îi vadă.

Continue reading „Paraschiva FLORESCU: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”