„Lie, Lie-ciocârlie/ Primăverii ești solie/ Cerurilor, bucurie/ Plugarilor, veselie/ Lumii-ntregi minunăție/ Tot rotind, mărunt cântând/ De pe lunci, de pe ogoare/ Urci în soare/ Amețești de înălțime/ De lumina/ Cea prea tare/ Săgetată,/ Fulgerată/ Cazi prin vânt/ Vâjîind/ Iar pe pământ/ Bulgăraș/ Cât pumnul meu/ Aldui-te-ar Dumnezeu!”-(Popular)
Lie, Lie,/ Ciocârlie, /Zbori în soare/ Cântătoare/ Și revină/ Din lumină/ Pe pământ/ Cu dulce cânt.
Ciocârlia este o pasăre călătoare care pleacă toamna spre alte zări mai primitoare și mai calde; când se întoarce primăvara la noi își începe cântecul zburând spre înălțimile celeste. Ciocârliile cântărețe sunt mici, se rotesc prin aer, vestind anotimpul dulce al primăverii. Ea este singura pasăre cântătoare care nu se așează pe o ramură să cânte sau pe pământ cum face pitpalacul, ci, cântă numai în văzduh, înălțându-se spre soare. Ea zboară prin aer drept spre soare-alergând în cercuri tot mai mici, cântându-și cântecul până când obosește, atunci dintr-o dată se hotărăște să se întoarcă de la acea înălțime- fiind și afectată de lumina prea puternică a soarelui.
„Crește, crește iarba verde/ Ciocârlia-n nori se pierde/ Haideți s-ascultăm, copii/ Al ei cântec din câmpii!”
Trilul ciocârliei este frumos pentru noi cei ce-l ascultăm, dar nu știm dacă ea este conștientă de acest lucru, probabil nu știe ce e frumusețea, muzica, poezia extazul etc. Viața este un miracol, dimineața când soarele este pe cale să răsară, apare cântecul ciocârliei, copacii dansează în adierea vântului, toți așteaptă să apară soarele la orizont ca să se bucure împreună, e o nouă zi, o nouă renaștere, un cântec de bun venit.
Marele compozitor național G. Enescu a topit motive muzicale folclorice românești într-un aliaj superb(sârbe, hore, doine)incluzând melodia „ciocârliei” în Rapsodia Română.
Omul de teatru și artistul Radu Beligan scria într-o intervenție că: „omul de artă nu-i făcut să reproducă umil realitatea, ci să asigure prin creațiile lui un sistem de mărturisiri și taine, apt să întrețină un continuu proces de cunoaștere a lumii, iar autorul lor trebuie să devină unul din factorii determinanți în istoria spiritului.”
„Ciocârlia”, cântecul cuprins în Rapsodia I de George Enescu e cel mai frumos cântec românesc care a fost compus vreodată; aici, în această melodie regăsim tot ceea ce înseamnă românesc: veselie, bunătate, ospitalitate, multă lumină; datorită lui Enescu această melodie se poate auzi în toată lumea. S-a atins sublimul în muzică datorită românului Enescu, a vibrat în sufletul artistului tot ce e românesc și aici și-a găsit locul și cântecul ciocârliei, muzica e magnifică! Enescu George e aproape de ciocârlie prin nemurirea pe care i-a acordat-o. Prin compozițiile sale a trimis melodia nu numai în România, ci și peste hotare, fiind auzită și cunoscută în toată lumea ca fiind „ceva!” românesc.
Această melodie a fost cântată la inaugurarea Turnului Eiffel de Angheluș Dinicu.
Taraful lui Angheluș Dinicu a interpretat melodia făcând senzație la Expoziția Universală de la Paris din 1889, astfel că cei doi lăutari-naistul Angheluș Dinicu(1838-1905) și violonistul Sava Pădureanu(1848-1918)cu tarafurile lor au câștigat medalia de aur la concursul internațional de lăutari organizat în cadrul Expoziției.
Cântecul „Ciocârlia” reprezintă o valoare muzicală de excepție, se realizează la vioară de obicei cu un interpret de excepție; Gheorghe Zamfir a interpretat dumnezeiește melodia la nai pe marile scene ale lumii- iar receptarea ei de către publicul român, dar, și de cel străin a fost la superlativ.
–––––––––––––
PROF. OLIMPIA MUREȘAN ,
L.S.R.Maramureș
6 ianuarie 2020