Mariana Zorița TURDA: Temă în clasă

Prima zi de școală! O clasă oarecare într-o școală oarecare din România !

Ora de limba română! Temă în clasă :

Compunere

CUM MI-AM PETRECUT VACANȚA !

(Este o temă veșnică, după fiecare vacanță)
De când mă știu o clasă este formată din trei ,,grupuri sociale”:
1. Cei bogați care își permit orice și orcând ,chiar și aroganța! Să zicem un zece la sută!

2. Cei care trăiesc la nivelul  liniei de plutire,care își permit poate o vacanță la bunici sau la vreo rudă dintr-o altă localitate…ăștea să zicem că sunt cincizeci la sută iar restul…

3. Cei ce nu își permit nimic,adică  cei ce supraviețuiesc datorită unor oameni milostivi sau doar datorită faptului că pur și  simplu au zile și voință !

Cum ar fi compunerea celor înstăriți.

CUM MI-AM PETRECUT VACANȚA

   Compunere

Am luat vacanța  ! După  câteva zile de preparative intense am plecat cu părinții  mei în vacanță la mare(sau la munte).

Am fost cazați la un hotel de …stele (sau la o cabană ). Era minunat ,aveam plajă aproape (sau pădurea)

În această vacanță  am făcut plajă(sau am schiat),am văzut nu știu care film ,nu știu care operă sau piesă de teatru  !

M-am distrat într-un  uriaș  parc de distracții.

Luam mese îmbelșugate,…etc

Vreo trei patru pagini…

De nota zece !

2. Grupa a doua

Am luat vacanța  ! A doua zi am plecat la bunici în satul X din județul Y . Acolo mă așteptau și alți verișori ! Toți ne petreceam vacanțele la bunici deoarece părinții aveau serviciu și le era mai ușor  știindu-ne în siguranță la bunici !
La țară vacanțele trec repede deoarece avem multe activități ! Vara culegem flori de pe câmpurile din apropiere,ajutăm la grădinărit, seară ne adunăm în fața porți și ne jucăm tot felul  de jocuri. Iarna,iarna la sănius și la gura sobei ascultând povești ! Etc…etc

Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Temă în clasă”

Mariana Zorița TURDA: Din vină de iubire

Din  vină de iubire
Sunt acuzat de blasfemie
Din vină  de iubire
M-au condamnat la rug
Să ard în suflet cu flacăra văpaie
Să ard printre rânduri
Cu focurile-n versuri
Privirea să-mi ardă
Săgeți azvârlind,
Pe buze, cuvinte de doruri !
Din vină de iubire
Văd torțele arzând
Acolo sus la Plevna,
Mărăști Mărășești și Oituz  !
Din vină de iubire
Pe o câmpie mare…
Un domn  Mihai murii
Când trădători de țară
Din lipsă de iubire la unguri îl vândură
Poate pe un pumn de-arginti !
Din vină de iubire
În munții Apuseni
Murii și Cloșca, Crișan și Horea
Tot pentru o țară mândră
Rămasă din străbuni !
Din vină de iubire
Sunt condamnați cei vrednici
Să plângă să ofteze
Că țara noastră piere…
Vândută la străini !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

6 ianuarie 2020

Mariana Zorița TURDA: Te caut

Din umbră timpului trecut

Te caut, poate te mai văd odată

Făptură gingașă cu părul bălai,

Cu ochi  rupți din mare

Când cerul se scălda.

Pictată de Afrodita,

Uitată chiar de Eros,

Puternică ca Zeus

Tu fără de pereche…

Ai plâns râuri de lacrimi

Pe prundul dintre maluri

Îngemănat cu ploaia ,

Cu trupul plin de patimi…

O, cum au trecut anii

Oare tu-i mai scoți

Când eu mă uit în taină

‘N oglindă și te văd,

Dar nu ești tu…

Sau mă înșel ?

Ai însemnat tu anii

Cu brazde pe la frunte

Și cute pe la buze,

Luptându-te în Hades

Plătind nelegiuiri

Ce aparțin doar lunii

În care tu respiri?

Mai lupți ș-acuma

Cu răutatea lumii

Ce-ncearcă să te-învingă…

Te caut…

Mai îngâni rugii sfinte

Târându-ți pașii pe vechile poteci ?

Mai mângâi cerul cu mâinile și fruntea

Când mai visezi ?

Aș vrea să te mai văd

Așa cum tu erai odată

Când soarta-ți surâdea…

Prin inocența-ți oarbă !

Ești înc-aici…

În umbră, în oglindă…

Privești tăcută…

La ce ai mai rămas…

La cicatrici rămase…

La cuta de pe buze

Și brazdă de pe frunte

Și scoți doar un oftat !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

5 ianuarie 2020

Mariana Zorița TURDA: Din timp revin doar amintiri

Din spatele icoanei
Încremenită-n timp
Apar doar sentimente
Rămase-n amintiri.
Din chipul tău …
Blândețea unui înger…
Și-n colțul gurii fine
Surâsul tău blajin!
Din timp revin,
Doar amintiri răzlețe.
Amestecate clipe…
De când eram copil
Mă legănai pe brațe
Iar eu privindu-ți chipul
O…chipul tău divin,
Ce-aș vrea să îl mai am
În față,dinainte-mi…
Să mă răsfăț privindu-l
Dar,din timp…
Revin doar amintiri…
Răzlețe,amestecate…
Tu crezi c-am să te uit ?
Nu…Să nici nu îți închipui
În pace nu te las
Mă bântuie icoana-ți
Rămasă fără glas…
Dar vocea ta…
Cu blândele-ți cuvinte…
Îmi mai răsună azi
În inimă și-n  minte !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

26 decembrie 2019

Mariana Zorița TURDA: Dacă ai fi…

DACĂ AI FI

 

Dacă ai fi…
Un grăunte de nisip,
Te-aș purta…
În buzunarul de la piept !
Dacă…ai fi fluture,
Te-aș prinde…și
Te-aș așeza gingaș
În cositele mele !
Dacă ai fi stea
Te-aș simții
În privirea ochilor mei !
Dacă floare…ai fi,
Ți-aș spune mac…și
Ai fi culoarea buzelor mele !
Iar,dacă…ai fi sînge
Mi-ai curge prin vene
Și mi-ai umple inima…
De tine !
Dar tu,tu ești tot…
Și…mai mult de tot
Și pot…și vreau
Să strig universului…
Că mi -e dor…
Mi-e tare dor !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

Mariana Zorița TURDA: Ne ninge pe gânduri (poeme)

NINGE

 

Ne ninge pe gânduri

ne ninge pe fețe

topind fulgi ștrengari

pe care căldura iubirii…

îi transformă unul câte unul

în rouă de dragoste infinită

Înfiorând suflete !

Îi prind în palmă…

și aș vrea să rămână

pe veci printre noi!

Să ne danseze-n valsuri

calde de viori !

Să ne iubim topindu-i

Cu dăruirea focului din noi…

adormind vlăguiți visând amor!

Ș-apoi…să treacă anii

găsindu -ne îmbrățișați…

iar viața să ne ningă

cu fulgi pe la tâmple…

Cu fulgi de zăpadă-nmănunchiați

în bulgărul iubirii eterne !

 

 

ȘI VA VENII O ZI

 

Și va venii o zi…

Când pașii sã -mi cãlãtoreascã

Prin visu-ți tandru de iubire…

Sorbind din roua -ți de pe buze

Nectarul dulce al fericirii !

Cu mîna caldã sã cãlãtorești…

Peste cãrãri de mult uitate…

Și de pe margini sã culegi

Petalele împrãștiate !

Sã le aduni într-un buchet,

De sentimente de iubire

Și sã le strângi cu drag la piept

Ca sã dureze-n veșnicie !

–––––––––––-

Mariana Zorița TURDA

 

Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Ne ninge pe gânduri (poeme)”

Mariana Zorița TURDA: Lasã-mã sã te descopãr…

Lasã-mã sã te descopãr…
Iubitule !
În lumina ochilor tãi…
Sã mă scald ,
Sã vibrez, sã dansez
Pe al fericirii…
Vals !
Primește-mã in bratele tale !
Alintă-mi sufletul pustiu…
Și fã-mã iubite…
De-acuma…
Doar a ta !
În veci ca sã fiu !
Și mai poartă-mã iubite cu dor…
Pe margini…
De prăpăsti  sã zbor !
Fã-mi așternut
Din inima-ți curată
Pentru dor !
Iar,din mine…
A ta adorată sclavã !
Fã-mã sã vreau…
O nemuritoare iubire!
Fã-mã ca viața…
Sã -mi pară frumoasă
Lângă tine iubind !
Mã doare dorul de tine
Mã arde vãpaia iubirii
Din …inimă și trup…
Lasã-mă să descopăr …
Lângă tine,iubite…
Că dragostea nu este
Doar un truc !
27 .11.2015

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

Mariana Zorița TURDA: Azi nu-ți scriu

Azi nu-ți scriu

 

Azi nu-ți scriu ursită !
Nu vreau să-ți cer nimic!
Mi-e gândul tulburat,
E cerul înorat și plouă ,
De parcă se sfârșește lumea
Și vântul care bate furios la geamul meu
Știrbind din liniștea-nserării
Rupând din gândul meu
Felii de vers ,redării de amintiri…
Am ostenit să-nod un fir și înc-un fir
Și ș-apoi s-o iau de la-nceput
Sperând !
Nu-ți scriu nici azi și poate că nici mâine!
Ce aș putea să îți mai cer ?
Când ți-am cerut ceva,cândva…
Tu erai surdă ș-acuma plouă…
Și vântul care bate mai des în geamul meu
Îmi spune că-i târziu și că e toamnă ,
E frig afară și-i iarnă-n părul meu !

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

Cortemaggiore PC.It

14 noiembrie 2019

Mariana Zorița TURDA: Poeme

Eu te-am uitat

 

Eu te-am uitat,
Dar te păstrez în dulcea amintire
Ca pe un vis frumos
Fără izbândă !
Erai doar o iluzie deșartă,
Erai o muză,
Un vers de poezie,
Cuvinte pe o coală de hârtie !
Eu te-am uitat,
Dar încă mă gândesc la tine
Zâmbind curat
La aducerile-aminte…
Când te credeam un înger
Coborât din stele…
Și te-am făcut…
O muză a versurilor mele !
Eu te-am uitat,
Din suflet mi te-am șters,
Când am văzut în tine
Un muritor pervers,
Dar am lăsat un colț de amintire
Să te păstreze, pe foi îngălbenite
De timpuri și de vreme…
Perversă muză
A versurilor mele!
Eu te-am uitat
Dar ai rămas în versuri
Și te privesc din când în când
Cu grijă, să nu-ți strivesc portretul,
Cândva o minunată muză
A versurilor mele !

 

 

Nu cred

 

Nu cred că un război cu amintirea
Mă face să fiu bine, să fiu fericită ,
Nu-mi fac arme din cuvinte grele
Să mă răzbun pe ce a fost…
Îmi i-au frumos la revedere
Cu-n zâmbet șterg din minte răutatea
Și-o iau iarăși de la capăt
Spunând în sinea mea
Asta este…așa a fost !
Nu cred că în polemici de m-avânt ,
Sau în justificări de orice fel…
Tabloul vieții mele va fi mai viu
Sau inima-mi va bate regulat
E bine-așa îmi zic …
Și am plecat zâmbind curat !
Nici lacrimând după ceva…sau cineva,
Deși am lăcrimat și eu…
Nu-ți scrie-o altă foaie-n calendar
Și nici nu schimbă cu nimic destinul !
Nu cred că arma ce-a mai bună e iertarea
Am tot iertat și am greșit
Iertatul, se hrănește cu iertarea
Iar cel ce iartă moare suferind !
Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Poeme”

Mariana Zorița TURDA: Nu-mi spune

Nu-mi spune…
Că n-am lăsat o urmă
Pe plaja ta din gânduri,
Pe valul dintre gene!
Nu-mi spune…
Că prin vise nu-ți calc alene,
Nu-mi spune că mă vrei
Plecată-n depărtări
Să nu mă mai revezi
Să nu mă mai visezi!
Nu-mi spune… nu te cred !
Nu-mi spune că al meu vers
Nu-ți dă fiori în suflet
Atunci când îl citești!
Nu-mi spune… nu te cred !
Nu-mi spune că pe cărarea
Din parcul plin de tei…
Nu simți și pasu-mi
Alăturia de al tău…
Nu-mi spune c-atunci,
Când privești cerul
Nu vezi și ochii mei…
Nu-mi spune…nu te cred !
Nu-mi spune că nu plângi
Și n-ai păreri de rău…
Că sunt doar o nălucă
În mintea-ți obosită…
De drag și dorul meu,
Nu-mi spune…nu te cred !

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA