Se spune, ca nicăieri nu-i mai frumoasă luna plină, decât atunci când urci pe Acrοpole! Deşi românca, aşa cum am fost, sunt şi voi fi, rădăcinile rămânând rădăcini, iubesc mult această ţară, Ellada – Hellas, cum e numele ei adevărat, (după cum la noi ar fi trebuit să se cheme Dacia sau Getia, poporul nostru, de romani fiind numiţi daci, de greci, geţi). Ellada deci, şi nu Grecia, numele de grecos, fiind dat umilitor de turci când au ocupat țara, acesta însemnând ceva în sens de iobag!

Deci, iubesc mult Ellada, care m-a adoptat de mai bine de 30 de ani, m-a onorat dându-mi cetăţenia greacă de pe la începuturi chiar, bucurându-mă de toate drepturile, fără nicio diferenţiere! Stabilită aici, am iubit acest popor plin de viaţă şi primitor, sufletist, în mijlocul căruia am trăit şi trăiesc cu cinste şi onoare, eu şi familia mea, împărţind cu el şi bune şi rele, trecând prin criză economică gravă, trece şi acum şi vă mai trece şi mai mult cu epidemia ce-a izbucnit! Am constatat de multe ori şi m-au durut discreditările lui pe plan european, mondial, împrumutate de multe popoare, unele din neştiinţă, altele din rea credinţă, încercând de-al minimaliza, de-ai acapara parte din teritoriul său, de-a-i pune la îndoială istoria, ba chiar şi de-a o fura, cum ar fi Turcia, în continuu conflict, apoi vecinii nordici, ce se cred macedoneni, adică urmaşii lui Alexandru Macedon, slăvi fiind şi de alte naţii, furându-i fără scrupule simbolurile, parte din istorie, având şi pretenţii teritoariale! Mă refer la acel mic stat, dar nu numai cu 2 mil. locuitori, format din albanezi, bulgari, turci, romi, sârbi bosniaci, de limba albană şi slavonă, format de Tito, F.Y.R.O.M. (former Yugoslav Republic of Macedonia) din motive politice, capitala Skopje, chipurile azi vrând să se cheme Macedonia sau Nord Macedonia, nume pe care poporul grec, pe bun drept se răzvrăteşte, aceia nefiind urmaşii lui Alexandru Macedon cum se vor, ci doar trăind pe o porţiune mică a Macedoniei de altă dată, numele, simbolurile aparţinând istoriei Greciei, Macedonia aparţinându-i ei şi numai ei! De aceea simt nevoia de-a scrie câteva cuvinte, gânduri, informaţii, nu ca fiind vreun ambasador ci doar ca simplu om, căruia îi place să cerceteze, să descopere, să cunoască, documentându-se ca cititor şi filtrând adevărurile, pentru a fi cât mai obiectiv şi drept!

Istoria unei ţări, a unui popor, nu poate fi trasă exact cu compasul, definită, vorbindu-se de oameni care în cursul existenţei lor, nu au fost statici, s-au deplasat, însă când s-au format ca stat, atunci şi-au pus granitile lor, pentru care au luptat cu lăcrimă şi sânge şi se lupta, fiind pe-acel loc din moşi-strămoşi, graniţe ce trebuiesc respecate! Aşa scriind şi cunoscându-se adevărata istorie, nepusă la îndoială de oamenii de ştiinţă cu conştiinţă, este indiscutabil că Grecia este leagănul civilizaţiei pe acest pământ! Pe lângă instituții, politică, democrație, educație și spirit civic, Grecia antică a lăsat moștenire Romei și mai apoi Europei moderne o știință cutezătoare, o cultură strălucitoare şi nu numai ei, ţinând cont că doar pentru un vot, în America nu s-a vorbit limba greacă! De asta, când imperiul Roman a cucerit Grecia, Cicero a spus, că „deşi noi v-am cucerit, de fapt voi ne-aţi cucerit” prin toată civilizaţia pe care au găsit-o, au învăţat-o, au însuşit-o fireşte şi-au dus-o strălucit pe mai departe! Să nu uităm, că sute şi mii de cuvinte din vocabularul grecesc, se întâlnesc răspândite în mai toate limbile, stând la baza lor expimand terminologii, noţiuni şi cunoştinţe de bază în toate domeniile!

Aşadar, iată câteva contribuţii la civilizaţia întregii omeniri, în diferite domenii:

• Știința a înregistrat în Grecia antică performanțe remarcabile în planul teoretic; în cel al experimentului și tehnologiilor, o autentică dezvoltare s-a constatat abia în epoca elenistică. Totuși, Ellada a propulsat știința ca mod de cunoaștere a omului, a lumii și a Universului printr-o serie de descoperiri epocale.

• Matematica: Arhimede sec III i Hr, dezvolta mecanica fluidelor și geometria; a fixat legile fundamentale ale hidrostaticii; a inventat numeroase mașini de război, considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor, fiind primul matematician universal, realizările sale înscriindu-se în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie și filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede și Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de știință din întreaga istorie a civilizației umane. Alt nume de rezonanţă, Pitagora (secolul VI î.Hr.) întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei şi i se atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire ce-i poartă numele şi împreună cu Euclid (secolul III î.Hr.) pun bazele geometriei plane. Graţie teoriei pitagoreice aflam teorii despre număr ca monada, par şi impar, doimea nedefinită, care împreună cu monada vor da naştere la numere, până se ajunge la 10, numărul perfect, care este suma primelor patru numere (1+2+3+4=10), apoi Generarea universului sensibil (al lucrurilor), Armonia universală, Teoria despre muzică, Cosmogonia cu referire la planete, considerate 10 (al zecelea numit Antihton sau Contrapamant) toate sferice mişcându-se în jurul focului central, nu a soarelui ci, a ceva numit Sufletul Universului, apoi Muzica Sferelor- după care, fiecare planetă produce un sunet diferit, conform mărimii și vitezei sale de mișcare. În acest fel ia naștere un sunet armonic produs de sferele în mișcare, muzica sferelor, pe care noi nu o percep fiind obişnuiţi cu ea şi deasemeni Teoria sufletului, Pitagora crezând că sufletul este pur și nevinovat, dar se află închis în trup ca într-un mormânt. Interesant, nu?

• Fizică: tot Arhimede (secolul III î.Hr.) prin cele menţionate mai sus, dar şi alţii!

• Astronomie: Aristarh din Samos (n. 310 î.Hr. – d. 230 î.Hr.) a fost un astronom și matematician grec, primul care a susținut că Pământul se rotește în jurul Soarelui, afirmând existența sistemului heliocentric anticipând cu multe secole mai târziu pe Copernic; A fost și primul astronom care a estimat dimensiunile Soarelui și Lunii, ca și distanța de la această până la Pământ. Interesant, nu?

• Istorie: Herodot (484 – 425 î.Hr.), „părintele ISTORIEI”, bazându-se pe observarea directă și studierea tradițiilor și ale altor surse de informare; el prezenţa și primele informații scrise, culese de la „fața locului”, despre traci și geți. Tucidide (460 – 425 î.Hr.), cu opera sa capitală Istoria Războiului peloponeziac, a dezvoltat metoda cercetaţii științifice critice, folosind surse literare și epigrafice! Apoi Democrit- ” considerat părintele DEMOCRAŢIEI „, de care azi se tot vorbeşte, uitându-se intenţionat de unii, cine a avut ideea şi de unde-i provine numele, numai democraţie astăzi nefiind!

• Geografie: Strabon, considerat „părintele GEOGRAFIEI” în lucrarea sa „Geografia” în 17 volume, descriind locuri, popoare, climă, etnografie, mitologie, un bogat izvor de cunoştinţe din lumea antică. Pytheas din Marsilla (Descrierea Oceanului și Periplu) a măsurat distanța până la Soare și a stabilit legăturile între maree și fazele Lunii. Eratostene din Cirene a evaluat lungimea circumferinței Pământului. Pitheas, care a interprins o călătorie de explorare a Europei de N-V în 325 i.Hr, fiind primul care a cunoscut şi descris nopţile polare, gheaţa polară, mareele şi conexiunea lor cu luna; Pausanias, mare geograf şi el!

• Medicină: Hippocrate din Coş (460 – 377 î.Hr.) a fost cel mai vestit medic al Greciei antice. Este considerat „părintele MEDICINEI”, fondator al Școlii Hipocratice de Medicină. Această școală intelectuală a revoluționat medicina Greciei antice, a inițiat observația clinică și a introdus în lumea medicilor „Jurământul hipocratic”. Au mai fost Areteus, Herophilos, Galenus, Democede…

• Poezia și muzica au marcat îndeaproape viața publică și privată a vechilor greci. Iliada și Odiseea, atribuite legendarului Homer, echivalau cu un fel de „Biblie a grecilor”, exaltând eroismul, virtuțile războinice, viața „cavalerească”. Prin opera lui Homer s-a cimentat unitatea culturală a Greciei și s-au educat generații de tineri în spiritul elenismului. Hesiod, prin Munci și zile și Teogonia, cultiva idealurile omului simplu, ale agricultorului, căruia i se datorau, în perioadele de liniște, stabilitatea și prosperitatea cetății. Apoi Pindar- poet antic, Sofocle – poet tragic grec şi împreună cu Eschil şi Euripide, pun bazele TRAGEDIEI clasice greceşti, Aristofan – mare dramaturg grec, considerat „parintle COMEDIEI „, Herodot, Tucidide şi alţii!

• Pictura, sculptura, arhitectura au evoluat de la maniera hieratică din epoca arhaică la atitudini din ce în ce mai corespunzătoare realităților umane. Corpul omului și omul, în general, au stat în centrul atenției artiștilor. Pictura, sculptură și arhitectura și-au unit eforturile pentru edificarea de mari complexe de cult, cetății, elemente de etalare a puterii, prestigiului și solidității acesteia. Printre sculptorii renumiţi la vremea aceea au fost Agesandros, Athanadoros şi Polidoros, care au compus grupul Laocoon, Fidias, Callikrates, Lisip, Dedal, Praxiteles… Sculptura, pictură și arhitectura au fost astfel combinate încât să creeze temple somptuoase și locuri pline de culoare, răspândite fiind şi prin Asia Mică şi-n ţările din sudul Mediteranei, lăsând amprenta gravată în vreme a trecerii grecilor, toate în decursul incursiunilor lui Alexandru Macedon! Sculpturile au fost mult mai colorate decât ne imaginăm, deoarece statuile grecești, care astăzi, spălate de timp, par a fi o artă atât de sobră, din marmora albă, erau de fapt, pictate complet, echipate cu tot felul de podoabe, că, de exemplu, ochi aplicați, care, probabil, le confereau o aparență strălucitoare. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadelă), pe cea mai mare înălţime pietroasă, numită şi „stanca sfânta”- în jurul căreia, încă de-atunci, 2500 de ani în urmă şi de-a lungul timpurilor s-au format ciclic aşezări până la a se ajunge la Atena de azi. Toate aceste temple au fost înălțate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (culme a perioadei clasice) deasupra celor vechi distruse din timpul războaielor cu perşii şi urme ale cărora se pot deosebi şi astăzi, vechea Acropole, ce datează încă de mai înainte, din sec. VI. IHr. În timpul ocupaţiei otomane, s-au făcut multe stricăciuni şi devastări a templelor, precum şi-n timpul ocupaţiei germane, ce-au asediat-o punând în vârf steagul lor; aici vreau să semnalez o mare fisiognomie a istoriei moderne, ce zilele astea pe 30 martie a decedat, în vârstă de 98 de ani, Manolis Glezos, un grec politician de stânga, erou al Rezistenței Naționale, jurnalist și scriitor. Împreună cu Lakis Santa, au realizat dintre primele acțiuni de rezistență în Grecia ocupată și mai pe larg în Europa ocupată de Axa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când în noaptea de 30-31 mai 1941, plini de entuziasmul tinereţii, riscându-şi viaţa, au coborât de pe stânca Acropolei din Atena drapelul Germaniei naziste. Încă se mai văd şi astăzi semnele trecerii lor în pe-alocuri marmora sfârtecata de ovide! Pe lângă Parthenon, pe Acropolis se mai află și mai micul templu al zeiţei Atena, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stâlpi sculptați sub formă de femei) și o mare poartă de intrare, numită Propylea. Pericle (aproximativ 495 – 429 î.Hr.) a fost un general, orator și om de stat atenian. A fost conducător al Atenei între 443 și 429 î.Hr., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic, cultural, artistic și economic al lumii grecești. A construit Partenonul, noul Erechtheion⁠ și altele. Lucrările de construcție au fost supravegheate de Fidias, care a creat și colosala statuie a lui Zeus, considerată una din cele 7 minuni ale lumii antice, de 13 m înălţime din fildeş, ornată cu aur dar şi a zeiţei Fecioarei Athena, în interiorul Parthenonului de 13 m înălţime şi ea, tot din fildeş şi aur de 1140 kg, distrusă prin veacul III d.Hr de un foc izbucnit în templu, dar şi o altă statuie gigantă a zeiţei Promachos Athena (luptătoarei), de vreo 40 de m înălţime cu tot cu coloana pe care se afla, din cupru, purtând coif şi o suliţă în mâna sus ridicată având o lungime mult mai mare ca cea a Parthenonului şi care domina cu măreţie, fiind văzută de la mari distanţe, chiar de pe mare de vapoarele ce pluteau. A fost făurita tot de Fidias prin topirea sulitelor sfărâmate, scuturilor şi săbiilor ostaşilor morţi din razboie persane. Statuia a rămas până în 465 d.Hr, apoi au mutat-o în Constantinopole, devenit capitala Noii Rome, ca trofeu pentru protecţia Imperiului Bizantin şi-apoi distrusă de religioşii fanatici! Arhitecții Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis și Ictimus. Reliefurile clasice cele mai frumoase și sculpturile din fronton făceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Multe sculpturi din ele aparțin pe nedrept de vreo 80 de ani, fiind sustrase, însuşite de pe timpul războiului de diverşi acaparatori şi vânzători de artă şi deţinute acum în colecția Elgin, în British Museum din Londra, însă Parthenonul însuși supraviețuiește ca o ruină nobilă şi aşteaptă răbdătoare, să-şi vadă comorile ce-i aparţin, luând locul de unde lipsesc de zeci de ani, alături de celelalte. De toţi ataţi ani Ellada îşi cere înapoi aceste reliefuri şi sculpturi, ca făcând parte din patrimoniul naţional şi universal, muzeul londrez însă, în ciuda atâtor intervenţii refuza cu pizma, sub fel de fel de pretexte neviabile, unul şi cel mai ridicol fiind acela că sunt mult mai bine protejate decât cele ce se afla la Acropole ce domina de 2500 de ani… de semnalat ca vizitatorii le văd azi deteriorate, vopsite chipurile pentru păstrare în condiţii de mucegai şi chir mulţi londrezi dorind să fie întoarse la patria-mamă.

– Filozofia – Anaximandru, Anaximene, Thales din Milet, Pitagora, Platon, Socrate, Aristotel, Democrit, Epicur, Celsus, Heraclip, Hypatia din Alexandria, şi mulţi alţii… Sofiștii, Socrate, Platon și Continue reading „Anna-Nora ROTARU-PAPADIMITRIOU: Grecia, pași prin istorie, călător prin timp” →