Lună: septembrie 2026

Silvia HODAȘ: Noaptea Muzeelor la Sate – Muzeul Sătesc din Sauca

Proiectul „Noaptea Muzeelor la Sate”, inițiat în 2023, a prins contur și în județul Vaslui. Multe muzee sătești, care adăpostesc bogate colecții etnografice, și-au deschis larg porțile pentru publicul iubitor de frumos, de istorie și tradiție.

Am fost invitați la evenimentul cultural desfășurat în comuna Laza, sâmbătă, 29 august 2026, organizat de Rodica Bulboacă, fondator și administrator al Muzeului Sătesc din Sauca. Manifestarea, desfășurată sub egida „Anul Constantin Brâncuși – 150 de ani de la naștere”, a avut loc în două locații: Biserica din Laza și Muzeul Sătesc din Sauca – „Unde-s mâinile muncite?”. La Biserica din Laza, sub tematica: „Sculptură în lemn  – Credință, Meșteșug, Tradiții”, a putut fi admirată o colecție de linguri din lemn aparținând preotului Andrei Crețu și o colecție de lămpi cu gaz aparținând lui Lavin-Florin Teslariu. Acestea au fost prezentate de preotul Corneliu Halapciug. Apoi a fost vizitat și interiorul bisericii, unde a putut fi admirată bogata sculptură în lemn realizată de meșterul Vasile Carp.

În cuvântul său, Corneliu Halapciug a apreciat cele două colecții, subliniind valoarea lor documentară și culturală. Colecția de linguri din lemn  ne poate spune povesti despre istorie, cultură, meșteșug și viața de odinioară a comunităților, în timp ce colecția de lămpi cu gaz, expusă în clopotnița bisericii, readuce în atenție obiecte care au făcut parte din viața de zi cu zi a oamenilor de altădată.

Preotul Andrei Crețu a vorbit despre crestăturile de pe linguri care reprezintă diferite simboluri, oferind câteva exemple. A subliniat faptul că fiecare meșter, un adevărat creator, și-a lăsat amprenta peste generații. Colecția sa este impresionantă: cuprinde  aproximativ 200 de exemplare provenite din diferite zone ale țării.

Lavin-Florin Teslariu a prezentat, cu multă pasiune, exemplarele de lămpi cu gaz expuse și a demonstrat modul de funcționare a câtorva dintre acestea. Locul ales pentru expunerea lor, clopotnița, are semnificații profunde legate de trecerea timpului, de chemarea la rugăciune și de marcarea momentelor esențiale ale vieții. Lumina devine, astfel, și un simbol al călăuzirii și al drumului spre cunoaștere. Piesele din colecție, aparținând unor perioade diferite, au impresionat prin design, forme și dimensiuni.

După această întâlnire plină de încântare, pătrunși de lumina și pacea acestui loc, ne-am îndreptat spre satul Sauca, la Muzeul Sătesc, acolo unde am fost întâmpinați, conform tradiției, cu pâine specifică locului, preparată din făină de grâu și făină de porumb. Gestul a fost încărcat de semnificație și ne-a transmis încă de la intrare că în incinta muzeului vom întâlni ospitalitate, respect și binecuvântare.

După ce fiecare dintre noi s-a înfruptat din pâinea rumenă și pufoasă, am pășit cu emoție în încăperile destinate expozițiilor și atelierului de lucru. Gazda noastră ne-a transmis un gând care definește, poate, cel mai bine spiritul acestui loc: „Când intri în muzeu, simți că te urmăresc strămoșii și te îndeamnă prietenos să te așezi pe jilțul învechit. Exponatele sunt dovada vie că strămoșii au marcat și au creat adevărate opere de artă”. Și, într-adevăr, oriunde ți-ai îndrepta privirea, fiecare exponat te face să te gândești la strămoși, la mâinile care l-au lucrat, la gospodăriile în care aceste obiecte au fost folosite și la poveștile care s-au transmis din generație în generație.

Am admirat toate colecțiile aflate în patrimoniul muzeului, ne-au fost oferite explicații și ne-au fost împărtășite frumoase povești și legende legate de unele dintre obiectele tradiționale. De altfel, multe din obiectele expuse provin de la meșteri locali: costume populare, covoare și obiecte vechi utilizate în gospodărie, care dezvăluie tainele unei vieți rurale de altădată. Fiecare exponat a avut o anumită semnificație în gospodăriile țărănești și păstrează o parte din memoria comunității.

Muzeul are și un rol educativ prin activitățile desfășurate cu elevii din școlile comunei, dar și cu cei din Vaslui. Rodica Bulboacă ne-a spus cu mândrie despre faptul că, prin intermediul diferitelor proiecte, muzeul a avut ca oaspeți profesori și elevi din mai multe țări: SUA, Germania, Franța, Grecia, Turcia, Polonia, Croația, Finlanda, Portugalia, Spania și Italia.

Pentru întreaga sa activitate, în semn de apreciere pentru contribuția deosebită la promovarea artei și culturii românești la nivel național și internațional, Rodica Bulboacă a primit o Diplomă de Excelență din partea Ligii Scriitorilor Români – Filiala „Movila lui Burcel” Vaslui.

Vorbind despre gastronomia și tradițiile locului, organizatorii au creat atmosfera unei clăci autentice, un obicei străbun prin care gospodarii satului se adunau pentru a ajuta o familie să finalizeze o anumită activitate agricolă, de gospodărie sau de meșteșug și textile. Bineînțeles că, la aceste activități, erau integrați și tinerii pentru a învăța tehnici de lucru. Claca nu era doar un mijloc doar de întrajutorare, ci și un prilej de a cânta, a spune glume și, într-un cuvânt a socializa.

Primul invitat a fost cunoscutul interpret de muzică folk Romică Brunchi. Prin cântecele interpretate, ne-a întors în timp, pe vremea copilăriei, pentru ca apoi să ne readucă în prezent, într-o realitate ce uneori poate fi dură. Muzica populară a fost interpretată de elevul Robert Ailioaie și de tinerele soliste, îmbrăcate în frumoase costume populare, unele țesute și cusute chiar în atelierul muzeului: Ștefania Maria Bostan, Amalia Gache, Sofia-Maria Hâncu și Laura Pușcașu.

Momentul poetic, plin de emoție, a fost susținut de membrii și simpatizanții Ligii Scriitorilor Români –  Filiala „Movila lui Burcel”: Petru Grădinaru, Daniel Gache-Pascariu, Silvica Gruia, Viorica Marcu și Lideriu Onuț. Acestor clipe de frumos li s-a alăturat și elevul Rareș Nane care a expus și câteva din tablourile sale.

Au adus zâmbete și bună dispoziție printr-un umor spumos Dănuț Alincăi, Ioan Hodaș, precum și Silvia și Ioan Hodaș printr-un dialog  umoristic apreciat de cei prezenți.

Un alt moment specific muzeului a fost cel gastronomic. Gospodinele implicate în acest proiect au pregătit gogoși și plăcinte coapte la vatră, chiar în cuptorul din muzeu, pe care le-au oferit cu drag tuturor.

La activitate au participat primarul Mardare Constantin-Adrian și viceprimarul Ilie Mihai-Marian. În cuvântul lor, aceștia au apreciat întreaga manifestare cultural-artistică, munca depusă de organizatori, participarea numeroasă a sătenilor și invitaților și au adresat felicitări tuturor celor implicați. S-a alăturat evenimentului și profesorul Ilie Vasile. În luarea sa de cuvânt, a menționat importanța și valoarea amenajării muzeului.

Din partea Consiliului Județean Vaslui a fost prezent președintele Ciprian-Ionuț Trifan. A apreciat activitatea desfășurată de doamna Rodica Bulboacă și a subliniat faptul că ceea ce organizează la muzeu are un important impact educativ asupra tineretului.

La realizarea acestei adevărate sărbători au contribuit: Asociația „Bujorii din Laza”, Primăria și Consiliul Local Laza, Parohiile Laza și Sauca, Liga Scriitorilor din România – Filiala „Movila lui Burcel” Vaslui, dar și sătenii. Sufleul acestei reușite manifestări culturale a fost meșterul popular Rodica Bulboacă, cea care a adunat laolaltă tineri și adulți, păstrători ai tradiției locale, oameni care nu și-au uitat de rădăcinile.

Muzeul s-a născut din dragoste pentru trecutul, cultura și arta populară, din dorința de „a păstra vie identitatea, punte de legătură între generații”, după cum ne-a mărturisit Rodica Bulboacă. La final, a mulțumit tuturor celor care au contribuit la organizarea și reușita evenimentului, prin care tradițiile și obiceiurile locului sunt menținute vii și transmise mai departe.

Prin existența acestor valori în muzeu și prin grija meșterului popular Rodica Bulboacă, satul nu se va pierde și nici identitatea culturală a oamenilor din satele comunei Laza. În încheiere a transmis un mesaj care sintetizează întreaga sa activitate și menirea acestui muzeu: „Patrimoniul muzeului sătesc din Sauca, nu este al meu, eu doar îl administrez gratuit. Este moștenirea noastră, a nepoților noștri, pentru oricine dorește, să poată vedea acest patrimoniu”.

Au moderat: preotul paroh Corneliu Halapciug, Rodica Bulboacă, Delia Chirica și Daniel Gache-Pascariu.

Felicitări organizatorilor, invitaților și celor implicați direct în această frumoasă manifestare culturală!

„Noaptea Muzeelor la Sate” este un prilej de a ne întâlni cu o părticică din istoria poporului român, cu tradițiile și obiceiurile de odinioară, valori care trebuie repuse în lumină și redate patrimoniului cultural pentru a fi transmise noilor generații.

Silvia Hodaș

UZPR, Filiala Iași & AJRP, Montreal (Canada)

Ben TODICĂ: Fiul meu a ieșit dintr-un infern și a intrat în altul

Fiul meu a ieșit dintr-un infern și a intrat în altul. Când l-am adus din România în Australia, Deni trăise deja o experiență pe care niciun copil nu ar trebui să o cunoască. Mama lui murise în fabrica unde lucra, iar împrejurările acelei tragedii au rămas pentru noi o rană greu de închis. La puțin timp după aceea, el a rămas în grija mea și, la numai doisprezece ani, a ajuns în Australia, în familia tatălui său.

Pentru că munceam până târziu în fabrică, încercând să-mi construiesc o casă și un viitor într-o țară nouă, am hotărât să-l înscriu la o școală particulară. Cea mai apropiată de locuința noastră era o școală catolică, iar Deni a fost primit în anul 7, după ce terminase cu succes șapte clase în România. Am descoperit atunci cât de diferite pot fi două sisteme de educație. Deni avea o pregătire solidă și se adapta ușor la multe dintre materiile studiate aici. Tocmai această ușurință l-a făcut, poate, să privească școala cu mai puțină preocupare decât alți copii. Dar adevărata provocare nu era programa școlară, ci schimbarea de lume. Un copil crescut într-un mediu sever și disciplinat ajungea brusc într-o societate mult mai liberă, cu alte valori, alte reguli și alte tentații. Pentru mine, venit din aceeași cultură a rigorii, această libertate era uneori greu de înțeles.

În timp, am realizat cât de dificil este pentru un părinte să-și crească singur copilul între două universuri: trecutul pe care îl poartă în suflet și prezentul în care copilul trebuie să învețe să trăiască. Ceea ce eu vedeam ca protecție, el putea simți ca limitare; ceea ce pentru mine era disciplină, pentru el devenea uneori distanță.

Anii au trecut pe nesimțite. Unele lucruri le înțelegem abia după ce s-au întâmplat. Avem impresia că ne pierdem copiii, când de fapt ei își caută propriul drum. Astăzi înțeleg mai bine că Deni nu trebuia să trăiască în lumea tatălui său, ci în lumea timpului său. Generațiile se schimbă, iar fiecare își poartă lupta proprie. Noi am fost crescuți privind spre viitor cu răbdare și sacrificiu; ei trăiesc într-o epocă a schimbării rapide, a tehnologiei și a libertăților pe care noi nu le-am cunoscut.

Această lume oferă multe posibilități de a greși, dar și multe șanse de a te ridica. Și, în ciuda tuturor temerilor pe care le avem uneori, cred că omul își continuă drumul înainte, căutând nu doar progres material, ci și o formă mai înaltă de înțelegere și de conștiință. De aceea, privind înapoi la tot ce am trăit împreună, nu mai văd doar suferința. Văd și puterea de a merge mai departe.

Tot ce ni se întâmplă, fiule, poate deveni o treaptă spre împlinirea noastră. Și, dincolo de toate neînțelegerile, de toate rănile și de toate distanțele dintre generații, vreau să știi un singur lucru: ,,Sunt mândru de tine”.

Autor: Ben TODICĂ