Emilia ȚUȚUIANU: Tipicul Vis

Acceptare

 

În intervale de ani

tipicul Vis se repetă.

Şi-ntr-o lume paralelă,

cu umerii plecaţi păşesc,

potrivindu-mi paşii

cu tăcerea din regresul cuvintelor…

 

Un vânt pribeag mă poartă

peste pământul verde,

zămislitor de viaţă,

şi-n mâini cuprind înfiorată

izvoarele cu apă cristalină

în care mă privesc ca-ntr-oglindă…

Aştept şi Tac,

Plâng şi Zâmbesc …

Trăiesc!

 

Petale  de  trandafiri

 

Într-o dimineaţă de septembrie trecut,

când ramul  greu  podoaba-şi scutura,

cu  rozalbe petale grădina s–a umplut

şi-n foşnet de frunze, lin, toamna cânta.

 

Se-mbată pământul şi-ncet cerul clipeşte,

privind la trandafirii ce tremură uşor.

Sub ploi, sub vânt şi ceţuri, ei luptă nebuneşte,

ca alţi boboci de floare să simtă un fior.

 

Cu argintate frunze le-ngreunează ceaţa…

Şi, înşelând durerea şi aşteptarea lungă,

gândesc: ce vis frumos le-ar fi viaţa,

când bruma grea nu poate să-i atingă.

 

Noaptea

 

Mai vine o noapte –

şi afară plouă.

Des şi mărunt,

din empireul de plumb.

 

Nesfârşită singurătate,

mereu ne-ntâlnim,

în noaptea cenuşie…

 

Cutreier  în întuneric,

pe drumuri pierdute,

stropi blânzi s-adună,

în şoapte,

cu vise şi doruri tăcute.

––––––––––––––

Emilia ȚUȚUIANU

Roman

30 iunie, 2018

 

Marta-Polixenia MATEI: Ploaie

PLOAIE

 

Curg norii pe pământ în seara asta
Şi ploaia mă acoperă cu totul…
Respir o apă grea şi mi-e nefastă
Şi sufletul mi-e plin de ploaie, iar înnotul

 

Nu mi-a intrat în toamnă şi mi-e teamă
C-o să mă-nnec la mal de-atâtea ape
Ce curg din nori, din aer şi din geană
Şi mă afundă-n loc să mă adape.

 

Deşi e cald, eu focul l-am aprins;
Doream să văd jăratecul în vatră,
Să-mi mai usuce dorul necuprins,
Să-mi încălzească inima de piatră…

–––––––––––––

Marta-Polixenia MATEI

14 octombrie, 2014

 

Anna-Nora ROTARU: Poezii de dragoste

UN ÎNCEPUT FĂRĂ SFÂRȘIT

(Cu drag, soțului meu)

 

Trec anii, dragul meu, clipele și zile-n șir,
Din calendar, lăsând un gol fără de margini…
Nu vreau timpul, ca pe-un ghem să îl deșir
Și capătul să-l întrevăd pe-ale vieții pagini !

 

Să ne păstrăm, vreau, în minte c-altădată…
Ce tineri și frumoși eram, cât ne iubeam…
Jurându-ne, că nu ne-om despărți vreodată,
În pahar cu verighetă, șampania o sorbeam !

 

Frumoși suntem și azi, ne zâmbește tinerețea…
În ochii noștri limpezi, cu sclipiri de fericire…
De anii trec și vor, în prag s-aducă bătrânețea,
Noi vom schimba-o, pe-un dram de nemurire !

 

Căci sufletele, nu ne sunt vremelnice în timpuri,
Mână-n mână vom străbate, precum aici și Sus…
Nectarul vieții-l vom sorbi, din orice anotimpuri,
Primăverile punându-le, din toate mai presus !

 

L-aceleași locuri ne vom duce, așa ca pe atunci,
S-ascultăm freamătul ierbii privind spre răsărit…
Cu ochii noștri, plini de soare și curioși ca prunci,
Vom retrăi ce ne-a fost ieri și-azi pare-ntrezărit !

 

Vom învăța c-atunci, când anotimpurile ne lasă,
Să zâmbim, la fiecare zi ce vine și rază de lumină…
La calendare n-om privi, că nici nu ne mai pasă,
Apusu-l vom face răsărit și noaptea o zi senină !

 

 

SUFLETUL SĂ-MI REGĂSESC

 

Am vrut palat să-mi fac la marginea mării,
Să mă vadă cerul și valul să m-atingă…
Să dorm, să mă trezesc privind la arcul zării,
Să uit cum am ajuns la capătul răbdării,
În prăpăstii, durerea voind să mă împingă
Dar, viața vru să-nvingă…

 

Iubirile trăite mi-au secat visele-n minte,
Anii mi s-au pripășit pe căi necunoscute…
Sufletul mi-a sfâșiat carnea sub veșminte,
Bucăți, bucăți, cu speranța ce mă minte,
Împrăștiate-n vânturi și în vremi trecute,
În șirul nopților tăcute…

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poezii de dragoste”

Mariana Zorița PURICE: Măicuța mea cu ochi căprui

Măicuța mea cu ochi căprui

Aș vrea să mai aud odată
Copile hai acasă
S-aud chemarea mamei
Când spre seară
ne-astepta la masă !
Ce n-aș mai da
Să o mai văd odată
Gătită-n sărbătoare…
Cu straie noi
Când ne privea duios !
Măicuța mea
De ce-ai plecat?
Întoarce-te la noi !
Nu este zi să nu te am în minte,
Cum ne-ngrijea-i…
Cum ne mai dojenea-i ,
Mereu ai vrut că să ne fie bine
Și niciodată ,tu,nu oboseai !
Aș vrea să te întorci ,
Dar știu că nu se poate!
Așa e scris !
Nu pot schimba nimic,
Dar te iubim și după moarte
Măicuța mea cu ochi căprui !

––––––––––––––––-

Mariana Zorița PURICE

29 mai, 2018

 

Anca-Maria DAVID: Străzile

Străzile

 

Mă plimb pe străzi fără sens, agăţată de timp,
Străzile îmi par mai pustii decât sunt,
Negura cuprinde frunzele şi florile,
Luminile se sting şi n-apucă zorile.
Un trubadur îşi mişcă viorile
Şi-şi plânge durerea, singurătatea şi ploile.
Circulă ura nestingherită pe drum,
Căutând suflete stinse în scrum,
Suflete fără iubire, fără credinţă.
Oamenii nu mai poartă cheile legate de gât,
Să simtă, să vibreze, să ştie cine sunt,
Dacă a mai rămas ceva pe pământ,
Să culeagă tăceri din cuvânt.

–––––––––––

Anca-Maria DAVID

30 iunie, 2018

Marta-Polixenia MATEI: Nimburi de gând

Da, azi cerșești căpruiului întunecat lumină, în timp ce un ieri te cufundai în albastrul cel mai limpede al unui cer de iubire, albastru din care ai smuls SOARELE și l-ai ascuns în sertarul cu amintiri, fără să-ți pese că i-ai încarcerat razele. Din când în când, mai arunci câte o privire să-i simți respirul fierbinte, atunci când norii îți invadează orizonturile strâmte ale însingurării …
Da, ai ales să pierzi IUBIREA, „NEDEFINFINITUL”, așa cum îți plăcea să spui odată, nu demult, în schimbul unui joc ale cărui reguli ai crezut că le poți controla, doar pentru că le-ai fost inventator nesăbuit, iar JOCUL te-a jucat, te-a pierdut pe tine însuți, de tine … acum, de ce plângi ?! văd lacrimi de sticlă brăzdându-ți obrajii … diamantul ce-l șlefuisem și-a pierdut strălucirea, la fel cum eu mi-am pierdut instrumentele de șlefuitor undeva, pe drumul către tine … dar eu am fost șlefuitorul, fie că-ți place, fie că nu !! EA a văzut ceea ce eu am scos la lumină, mâinile mele ți-au dat splendoarea fascinației, EA, bun colecționar, doar te-a expus în vitrină … fațetelor tale, EU le-am dat perfecțiunea, iar tu, TU te prezinți aidoma unui ciob cerșetor !!… biet om … că bine zici !… poate de plângi o îndupleci și poate-ntr-o zi ți se va da … EA … cea pentru care mi-ai răstignit iubirea … și-n licărul căpruilor ei, când vei privi, pe viu, te va invada albastrul, atinsul ei te va lăsa rece aidoma stâncii pe care mi-ai prăvălit-o peste suflet, paralizându-mă … între tine și EA se va fi mereu imaginea mea, oglindă ție întru iubire … eram IUBIRE … ți-am fost APA VIE, fie că recunoști, fie că nu !!… cu peste 600 de izvoare ce s-au devenit fântâni pe care, una câte una, le-ai îngropat sub pietrele minciunii … ți m-am fost !!… ți-aș mai fi putut fi, peste toate veșniciile lumii acesteia, nu cinci, ci o infinitate !… dac-ai fi știut să păstrezi izvorul primordial …
Știu că, pe furiș, încă mă mai sorbi de undeva, de sub mormanul de roci sub care m-ai îngropat luminii, să nu mă mai văd …
Nu, nu mă mai doare trădarea ta, ci timpul petrecut întru pierderea mea în promisiuni iluzorii, jurămintele din care m-ai adăpat cu un ghem de vise … ai uitat, nu-i așa ?!… eu nu …negrul, cine oare l-a vrut ?… eu alesesem alb și roșu, puritate și iubire … moartea de noi ai adus-o tu …
Mai știi visul ei, în care Diavolul i te smulgea ? Răstălmăcirea, o vrei ști?
Ispitele în care mereu te arunci sunt cele care i te-au smuls, atât ei, cât și mie …
Ea, poate încă te mai crede pur, eu însă te-am văzut așa cum ești, PROTEUS !!… dar după ce mi-ai înșelat mai bine de 600 de izvoare, întinându-le cu nămol, în numele iubirii !! Cum ai putut ??!!
Te vei ieși din ALBII, am auzit … dar peste tot li se vor fi OGLINZI, nu am renunțat la ceea ce îmi aparține de drept, în cuvânt !!
Îmi va fi greu să reflect lumina de-atunci, după cele ce știu … dar voi izbândi ! Sau încă nu știi ?!… nu poți ține SOARELE închis într-un mizerabil sertar mai mult de o noapte, iar mâine e iarăși zi !…
Locul lui e pe cer !! Continue reading „Marta-Polixenia MATEI: Nimburi de gând”

Marta-Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ: Totul ne suntem un inund

TOTUL NE SUNTEM UN INUND

Ciclul: RĂSPÂNTII

 

 

… răspântiile cerului erau înțesate de ape,
îngerii loviți de furtuni căutau genele de lumină
printre baloții de nori, rostogoliți peste pleoapa pământului,
Luna lipsea la apel de ceva timp,
stelele, plumbuite-n cenușa zării, își pierduseră strălucirea,
vânturi sălbatice purtau pe aripi un aer de tomnatec
ce scutura cămășile verii în frisoane de frig …
pășeam pe vârfurile picioarelor în odăile sufletului,
unde era atâta cald !
din fiecare por, focul iubirii dogorea o stare de bine,
iar în starea aceea … urme de tu peste tot !!
Sărutul de-mi topise zăpezile îndemna îngerii
să-și zvânte penele în văpaia lui
și îngerii veneau cu aripile desfăcute larg, larg …
nu mai departe decât ieri,
mi-am lăsat piciorul sufletului desculț în ploaie
și piciorul sufletului urca-urca-urca … înspre sufletul tău,
ne pomeneam într-o primenire de Lumină,
văpăile din noi dădeau afară facțiuni de poem,
umbre ascunse în neguri vedeau trupurile
cum arcuiau fuioarele de pofte …
fă-ți funii din noi și-i leagă genunchii !
le auzeam printre freamătele frământului cărnii …
și totul se lăsa sclptural în noaptea haină
la văzându-ne trăindul,
xilofonul piepturilor era răgușit,
dar cui să-i pese când efluviile sângelui
n-aveau țărmuri,
inimile își scoseseră atriile-n geam
și ascunsele din urma timpului se sticleau,
erau ochii dinlăuntrurilor, veniți din doruri,
și ne doream, deși ne eram UNUL, ne doream …
Continue reading „Marta-Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ: Totul ne suntem un inund”

Vladimir ACATRINI: Date inedite despre Eusebie Mandicevschi

La fel ca orice oraș al monarhiei austro-ungare,  orașul Cernăuți a fost marcat de existența concomitentă a unei varietăți de limbi, etnii și confesiuni religioase: aici se conversa în germană, ucraineană, română, idiș și poloneză iar oamenii se rugau pentru mântuirea sufletului propriu în una din numeroasele sinagogi sau întru-una din bisericile, greco-ortodoxe sau romano-catolice, armenești sau luterene – acestea fiind doar grupările mai importante. Însă, spre deosebire de alte orașe multiculturale ale monarhiei, în Cernăuți a dominat armonia și toleranța: Cernăuțiul, această „Vienă a Estului” sau „Ierusalimul de lângă Prut” putea sa țină în frâu numeroasele tendințe politice radicale ale epocii și mai ales naționalismul și antisemitismul.

Deosebit de semnificativ pentru menționarea armoniei interetnice și interconfesionale au fost instituțiile muzicale ale orașului, cea mai importantă fiind Societatea de muzică  (Muzikverein).

Familii cum au fost cele ale Flondorenilor (care au dat doi compozitori de marcă și o solistă vocală apreciată în lumea operei occidentale), Saghin (trei cântăreți de operă și o profesoară de conservator), Scarlat (doi compozitori și mai mulți interpreți), Mоrariu (cu un renumit cvartet de coarde), Goian, Miculi ș.a. au marcat puternic viața muzicală a Bucovinei. Între acestea, familia Mandicevschi ocupă un loc deosebit. Din sânul ei s-a ridicat acea personalitate complexă care a fost Eusebie Mandicevschi.

Referitor la originea familiei Mandicevschi astăzi se duc foarte multe discuţii, îndeosebi despre originea națională, despre locul de unde au venit și unde sau născut membrii acestei familii. O parte din cercetătorii, care nu au fost odată în viața la Arhiva de Stat din Cernăuți sau la Biblioteca Universității din Cernăuți, afirmă că această familie ar fi venit din Galiția și erau greco-catolici sau chiar de la Kiev ca „o veche familie ortodoxă slavă de preoți”. Cei drept aceste afirmări nu se bazează pe documente de arhivă sau cel puțin pe izvoare bibliografice.

În lumina documentelor, descoperite în ultima vreme, suntem tentați să susținem că aceste afirmații sunt greșite sau cel puțin nu întotdeauna corespund adevărului. În primul rând, tatăl renumiților compozitori, Vasile Mandicevschi s-a născut în satul Băhrineşti și a fost preot greco-ortodox în acest sat, o localitate ortodoxă de aproape 600 de ani.

A slujit în această calitate și în alte sate  românești cu populație ortodoxă cum ar fi Molodia și Voloca pe Derelui. Tot în satul Băhrinești este înmormântat bunicul renumiților compozitori, Ion Mandicevschi, care conform Condicii morților pentru satul Băhrinești din raionul Hliboca pe anii 1843-1890, a murit la 18 iunie 1853, „la vârsta de 72 ani” ca paroh al satului Bahrinești (Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, F-1245, inv.1, dosar 85). În cimitirul bisericii din acest sat se păstrează și azi mormântul parohului Ioan Mandicevschi, fiind consemnată moartea lui la vârsta de 75 ani. De asemenea, găsim informații despre Ioan Mandicevschi și în „Documente bucovinene” de Teodor Balan, unde în documentul Bahrinești din 5 februarie 1814 sunt numiți proprietarii satului: „Antohi Stroici  lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi și Niculai moșia sa Bahrinești”. În final documentul menționează și faptul că „la această dată m-am întâmplat și eu Iohan Mandetschewski pastor local”. (vol.VI, 1760-1833, nr.139, p.414)

Informații foarte prețioase despre alți membri ai renumitei familii, cum ar fi Vasile, Constantin, Erast, Ecaterina, Maria, Aurora și Virginia, găsim de asemenea în fondurile Arhivei din Cernăuți, în deosebi în cele legate de biserica satului.

În revista bilingvă a Mitropoliei Bucovinei „Candela” pe anul 1896, (p. 512-513), la rubrica „Cronică”, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit liturghia în satele Bahrineşti şi Molodia timp de 46 de ani. În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste puţin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna, dar moare în 1896 şi nu a reuşit să intre în această slujbă. De  asemenea, în baza statisticilor bisericeşti „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Bahrineşti (1856-1867) şi Molodia (1868-1891).

Toate aceste noi date dovedesc, în primul rând, cu certitudine originea etnică românească și confesiunea religioasă creștin-ortodoxă a acestei familii.

În al dolia rând, toți membrii familiei Mandicevschi întotdeauna s-au declarat personal ca români, si nu de altă naționalitate ori de altă religie, deși recunoșteau că pe linia paternală aveau ceva legături cu rutenii.

De asemenea mișcarea lor cultural-educațională a fost legată de-a lungul anilor de societățile culturale românești din Bucovina. Majoritatea au fost membrii activi ai mai multor societăți cultural-muzicale, cum ar fi  „Armonia”, „Junimea”, „Academia Ortodoxă”, „Societatea doamnelor române din Bucovina”, „Compozitori Români din Europa” și altele. Ei au fost prezenți mereu la diferite manifestări festive, jubilee, festivaluri și comemorări, care erau legate nemijlocit de viața culturală a românilor din Bucovina.

Cel mai reprezentativ membru al acestei familii de bucovineni, unanim recunoscut, este compozitorul Eusebie Mandicevschi, care, conform cercetătorilor ucraineni, s-ar fi născut la Molodia, unde i-a și fost pusă pe o clădire din sat o tăbliță comemorativă în acest sens. Cercetând cataloagele Gimnaziului german din Cernăuți (Ober-Gymnasium) din timpul studierii lui Eusebie, adică pe anii 1867-1875, vedem că el este înregistrat ca născut la 18 august 1857 în Bahrinești (Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuși, F-228, inv. 2, dosar 27, fila 42).

Tot aici găsim un șir de informații nespus de prețioase despre profesorii pe care i-a avut Eusebie la gimnaziu, colegii de clasă, gazdele sale din Cernăuți și altele. De asemenea aici am găsit încă odată confirmarea că limba lui maternă  a fost româna, iar confesiunea religioasă – creștin-ortodoxă. Rubricile catalogului pe lângă aceste date mai conțin și notele pe care le-a obținut Eusebie în toți anii de școală.

Este important să menționăm că prima comemorare a marelui compozitor a avut loc la Cernăuți în anul 1937. După instalarea puterii sovietice în nordul Bucovinei despre familia Mandiceschi nu s-a scris nimic, iar creația lui a fost dată uitării. Cei drept o parte din membrii familiei, care s-a refugiat în România (Erast, Ecaterina) a încercat să promoveze creația compozitorului. Unul din primele concerte a fost dat în anul 1957 la Cluj-Napoca, concert la care a participat și sora lui Ecaterina. În România  și în alte țări din Europa pe lângă concertele organizate în memoria compozitorului bucovinean au fost scrise, începând cu anii 50 ai sec. XX, mai multe lucrări științifice dedicate compozitorului.

În ultimii 8 ani de când ne ocupăm cu studierea vieții și activității a mai multor membri ai familiei Mandicevschi am descoperit un vast material informativ privind activitatea lor culturală, muzicală, pedagogică, am încercat să corectăm greșelile strecurate în publicațiile sovietice și  ucrainene privind datele de naștere, originea lor etnică cât și despre familiile cu care ei s-au înrudit de-a lungul anilor.

Multe materiale despre familia Mandiceștilor găsim în revistele şi ziarele de limba română din Cernăuți, apărute atât în perioada austriacă cât și în cea românească cum ar fi „Junimea Literară”, „Apărarea Națională”, „Gazeta Bucovinei”, „Candela”, „Făt – Frumos”, „Glasul Bucovinei” și altele. Astfel de informații conțin și unele publicații de limbă germană și ucraineană, dar într-o măsură mult mai mică.

În cimitirul ortodox din Cernăuți sunt înmormântați o parte din membrii familiei Mandicevschi pe mormintele cărora inscripțiile funerare sunt făcute de asemenea în limba română.

Mai jos prezentăm un șir de fotocopii după documente din Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, precum și din broșuri și presa vremii.

Un fragment de pagină din catalogul Gimnaziului german din Cernăuți pe anul de învățământ 1867/1868 cu numele elevului Eusebiiu Mandicevschi.

Pagină din catalogul Gimnaziului german din Cernăuți pe anul de învățământ 1867/1868.

Coperta „Schematismus”-ului pe anul 1856 cu date despre parohul Vasile Mandicevschi.

Anunț funerar despre decesul lui Eusebie Mandicevschi.

 

Eusebie Mandicevschi

 

——————————————-

Vladimir ACATRINI,

colaborator la Biblioteca Științifică a Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți.

Președintele Societăți Bibliotecarilor Bucovinei – Cernăuți.

Voichiţa VEREȘ: Au început înscrierile în Antologia Unirii (Antologia Centenarului)

Liga Scriitorilor Români și Editura Napoca Nova anunţă colaboratorii și cititorilor că a început redactarea Antologiei literar-artistice Napoca Nova Nr. 19-20, închinată Anului Centenar.

Volumul, de această dată în format A 4 („coală xeroxˮ), va apărea în condiții grafice deosebite.

LSR nu face niciun fel de partizanat artistic. Dorința noastră este aceea de a reuni în paginile antologiei literar-artistice atât autori consacraţi (afiliaţi sau nu la vreo organizaţie profesională), cât şi debutanţi, pe care dorim să îi încurajăm la început de drum. Spațiul tipografic este limitat, vor avea întâietate autorii vor fi incluși în antologiile noastre precedente și cei care vor trimite prioritar colaborare la volum.

Antologia Unirii va fi lansată în 27 septembrie 2018, în cadrul ședinței inaugurale de toamnă a Cenaclului „Artur Silvestriˮ al Filialei Cluj, în prezența președintelui LSR, Al. Florin Țene, și a numeroși oaspeți din țară și străinătate.

Creațiile literare și reproducerile după operele de artă ale autorilor incluși în volum vor fi însoțite de o fotografie tip portret (bust) recentă, color, 5×4 cm și un succint curriculum vitae, de maximum o jumătate de pagină (conținând: nume, locul și data nașterii, localitatea de domiciliu, principalele colaborări la presa scrisă, titlurile volumelor semnate ca autor unic sau colaborator, cu precizarea editurii, localității și a anului de apariție; scriitorii cu multe cărți în palmares, sunt rugați să selecteze 10 titluri).

Fiecare autor va expedia prin poşta electronică un singur document, cuprinzând toate textele sale (poezie, proză, eseu, epigramă), în format Word, font Times New Roman 12, maximum 10 pagini format A5 (5 pagini format A4), în care este inclus și CV-ul. Textele vor fi scrise cu diacritice și corectate cu atenție de către autori. Se va expedia o singură atașare (attachement) la e-mail, care va conține toate materialele autorului respectiv. Fişierul va conţine în titlu neapărat numele colaboratorului! La „Subiectˮ, în e-mail, se va preciza: „Colaborare Antologia Uniriiˮ. Vă rugăm să nu trimiteți mai multe e-mailuri ori e-mailuri cu mai multe atașamente, organizați-vă textele în fișier înainte de expediere!  Nu vor fi luate în considerare documentele din poşta electronică care nu îndeplinesc aceste cerinţe ale editurii și cele în care nu este inclusă precomanda volumelor. Autorii sunt rugați să își selecteze singuri materialele pentru publicare, să nu solicite redacției să aleagă în locul lor. Munca la redactarea și editarea volumului se realizează în regim de voluntariat, fără nici un profit pentru Editura Napoca Nova sau Liga Scriitorilor Români. Din lipsă de timp, nu vom confirma primirea materialelor şi includerea lor în antologie; li se va răspunde la e-mail doar celor ale căror texte nu corespund exigenţelor editurii.

Tematica este la alegerea fiecărui participant, ținându-se cont de faptul că este vorba despre un volum închinat anului centenar. Redacţia îşi rezervă dreptul de a refuza textele lipsite de valoare, cele cu caracter politic, pornografic, pe cele care aduc atingere demnităţii naţionale şi personale, pe acelea conţinând limbaj inadecvat sau în care nu se respectă normele gramaticale și ortografice.

În antologie publicăm şi reproduceri color după tablourile scriitorilor incluşi în volum, grafică sau reproduceri după obiecte de artizanat create de ei. Pentru fiecare pagină cu reproduceri color, autorul va comanda un exemplar în plus din volum (faţă de cele aferente participării cu textele literare).

Autorii selectați pentru includerea în volum sunt rugați să facă precomandă pentru 3 exemplare (format mare, aproximativ 120 lei).

Împreună cu textele de publicat, vă rugăm să ne comunicați adresa la care doriți să vă fie expediate volumele (adresa oficială pentru coletele trimise cu Poşta Română), numele din actele de identitate, e-mailul şi numărul de telefon. Vă rugăm să precizaţi dacă doriţi expedierea cărţilor prin curierat rapid.

LSR și Editura Napoca Nova nu percep nici un fel taxe în avans. Autorii vor achita exclusiv cheltuielile aferente tiparului și taxele poștale (acolo unde este cazul), căzând în sarcina editorului toate sumele aferente muncii de redactare, corectură și pregătire pentru tipar a lucrării. Cărțile vor fi expediate cu Poșta Română ori cu un curier rapid, în colete cu plata ramburs.

Așteptăm materialele Dvs. pe adresa redacției (editura@napocanova.ro; voichita.veres@napocanova.ro; voichita_veres@yahoo.com) până luni, 23 iulie 2018! În cazul expedierii contribuției la antologie pe adresa conducerii LSR, vă rugăm să precizați în mail că doriți retransmiterea acestuia către redacție și să faceți precomanda pentru volume. Mult succes tuturor!

 

Voichiţa Vereş,       

director Editura Napoca Nova

30 iunie, 2018

Maria HOTEA: Mi-e dor de noi

Mi-e dor de noi

Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de „noi”
Mi-e dor de anii ce-au trecut…
Mi-e dor de fericirea mea,
Ce am trăit-o nu demult!

 

Mi-e dor de nopţile în doi,
De veselia mea mi-e dor
De-acele zile fericite
Când inima-mi simțea fiori ,
Iar dragostea zâmbea cu noi!

 

Mi-e dor de alintarea ta
De tot răsfățul fericirii
Mi-e dor de tinereţea mea,
De clipele noastre divine…
Ce au apus pe undeva!

 

Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor
Să aștern uitarea peste tot
Din gândul meu să te alung
Când lacrimile încet se scurg
Cu ele dorul să îl sting!

––––––––––––

Maria HOTEA

29 iunie, 2018