Eleonora SCHIPOR: Sincere felicitări cu prilejul sărbătoririi Zilei Bibliotecarului

     

           Este o zi în an când îi sărbătorim pe bibliotecari. Anual 30 septembrie este ziua bibliotecarilor. Îi onorăm pe oamenii a căror viață este legată de lumea minunată a cărților. Harnici, modești, sinceri, buni, lucrează bibliotecarii noștri pentru a altoi celor mari și celor mici dragostea de carte, de frumos, de adevăr, de viață…

            Le mulțumim sincer pentru munca lor făcută cu dragoste, sinceritate, dăruire de sine… Meritați toată recunoștința noastră. Datorită muncii dumneavoastră, dar și a profesorilor am îndrăgit cartea, cititul, am descoperit o lume minunată. Nu în zadar sărbătorile profesionale, Ziua bibliotecarului și Ziua profesorului, sunt învecinate – finele lui septembrie, începutul lui octombrie.

            Cu prilejul sărbătorii profesionale primiți cele mai sincere felicitări toți bibliotecarii de la toate bibliotecile din țară.  Multă sănătate, putere de muncă, dragoste de carte, viață, frumos, adevăr, dreptate, tradiții, spiritualitate…

            Fie ca izvorul înțelepciunii, așa cum este pe bună dreptate considerată cartea,  să rămână mereu curgător și nesecat.

            La mulți și fericiți ani, încununați de mari succese și realizări depline.

 

                       Eleonora Schipor,

profesoară, membră a Uniunii Bibliotecarilor Bucovineni

Cernăuți, Ucraina

Val RĂZEȘU: NOTĂ DE LECTURĂ despre sonetul ,,PSALMUL ALBASTRULUI DE VORONEȚ” de Dumitru Ichim

Motto: ,,Dumnezeu a zugrăvit Voronețul cu albastrul care i-a prisosit la zugrăvirea cerului.” Val Răzeşu

Să creadă domnia voastră, părinte Dumitru Ichim, că are în mine un cititor care are mereu orgoliul şi umilința de a încerca să despice omenescul în şapte, încercând să-i afle misterele capitale. Nu doar pentru a-mi arma carabina sufletului cu un tainic gând frumos. Deşi, Ion Caraion afirma că ,,Dincolo de poezie nu există nimic”.

Eu afirm că după orice există un ,,dincolo”. Până şi cei mai înfocați savanți materialişti sunt nevoiți să accepte, că intuind mai mult decât ştiind (fără a o putea dovedi incontestabil prin experimente în laborator), lumea cuantică, în fața celei subcuantice sunt mai mult decât neputincioşi. Pentru că este doar o ipoteză teoretic atinsă. Dar în Infinit trebuie în mod necesar să existe la nesfârşit un  ,,mai departe”, un ,,Dincolo”, dovedit fiind că orice nouă descoperire ne îndepărtează şi mai mult de țintă, prin aceea că prin ea creşte direct proporțional şi câmpul cunoaşterii.

Întreaga dvs. operă nu face altceva decât să deschidă şi mai mult porțile şi să adâncească şi mai mult tainele, cu lumina de netăgăduit încifrată cu migală în fiecare cuvânt. Dacă vreți, este ca o gară surprinzător de aproape de tot mai departe. Dincolo de har şi meşteşugul poetic, de teologie şi dogmele sale, dar ce aparent pare că persuasiv le înglobează, omul este îndumnezeit în substanța sa intimă ,,bob logodit luminii”, prin accentuarea patetică a apartenenței nemijlocite la LUMINĂ. Lumină care, prin întruparea în Cuvânt şi înălțarea pe cruce picură ,,lacrima” paradoxală care ne ,,cântă” pe noi ,,poeme de argilă”. Din care, pentru a reînchide cercul, trebuie să ne zidim contemplatori activi, ,,din ochi de înger”, privirea care să pătrundă până acolo unde lumina uită de sine şi devine ,,iubind, Iubire”. Pentru că albastrul cerului nu este o culoare, este liniştea dinaintea facerii lumii, adică Iubire în stare pură.

Acest sonet, dincolo de exprimarea magistrală a antitezei dintre Bine şi Rău, şi aş putea vorbi aici fără reținere despre ,,stilul ichimian” inconfundabil şi inimitabil, este una dintre cele mai frumoase parabole despre ,,Precum în cer, aşa și pe pământ”, sau, dacă doriți, despre cum tâşneşte din clipă spre veşnicie pământul spre cer. Sau, despre cum cerul îmbrățişează pământul din Voronețul fiecăruia din noi.

Mulțumiri şi plecăciune, părinte Dumitru Ichim!

21 septembrie 2017

VAL RĂZEŞU

 

PSALMUL ALBASTRULUI DE VORONEȚ

de Dumitru Ichim

 

La cobră cânți din fluier, dar nu îi schimbi năravul

De-a fierbe iadu-n gușă, foc clocotind veninul,

Că mă întreabă veacul, la Voroneț zugravul,

Din care ochi de înger, Eden, fură seninul?

 

Tu n-ai să știi că-n slovă, boieluri din otravă

Le-am mestecat, aleaso, ca să rămâi Iubirii

Bob logodit luminii, nepângărit de pleavă,

Cum dragostea și moartea port chipul răstignirii.

 

Nici astăzi nu-i zvântată cerneala viperină!

La fel de pură-i slova, cu tine-n clorofilă.

Poate așa Iubirea din plinul de lumină

Și-a frământat cu lacrimi poemul de argilă.

 

Psalm lung al suferinței, turcoază-n spus, zidire,

Numai când țipi cu iadul, poți fi, iubind, Iubire!

 

Alexandru NEMOIANU: O claie de fân

Acuma câteva veri, l-am văzut pe prietenul pe Ioan Banus adunând fânul cosit câteva zile mai devreme şi felul în care a clădit o claie de fan într-o poiana din hotarul satului Borlovenii-Vechi, de la poalele Semenicului. Era o poiana mică,aşa cum sunt multe în părţile acelea, frumoasă, curate, smulsă dintr-o sălbăticie rămasă neclintită, în toată măreţia ei de la începutul vremurilor. O poiana care mărturisea despre prezenţa omului şi semnul lăsat de el în lume. Era o întâmplare tulburătoare care vădea orânduială temeinică şi care ascundea o învăţătură încă mai adâncă.

A început lucrul întorcându-se cu faţă spre răsărit şi închinându-se cu semnul Sfintei Crucii, semnul prin care Cel care stă deasupra vieţii şi a morţii a ales să mântuie lumea. De jur în jur era doar pădurea încremenită, în liniştea după-amiezii de vara, iar în poiana, era fânul, aflat în neorânduială şi care, aşa cum se găsea nu folosea la nimica şi părea doar să sporească şi să se adauge anarhicului asediu al elementelor neîmblânzite. Cu grijă,prietenul meu a tăiat un par înalt şi drept de gorun, l-a curăţat de crengi şi de noduri, l-a înfipt drept ca pe o facile în mijlocul poienii şi apoi a început strânsul. Încet, cu răbdare şi îndemânare, fânul a început să se adune în jurul părului bine mirositor.

Ceea ce fusese haos şi neorânduială devenea formă şi mărturie că lucrarea omului în lume are şi trebuie să aibă şi rost, şi ţintă, şi frumuseţe. Căci puţine lucruri au emoționanta şi nobila frumuseţe a clăilor de fân din ţinuturile de munte româneşti. Lucrarea se făcea cu temei şi drămuită într-o mireasma care nu poate fi descrisă, dar care ştiu că nu are egal. A încheiat lucrul după câteva ceasuri. Mica poiana strălucea de curăţenie, iarbă era egală peste tot şi hotarele stăvileau şi ţineau în locul lor pădurea şi agresivitatea ei. Fără gesticulații inutile, omul îşi afirmase prezenţa din nou şi făcuse, după putere, lumea mai frumoasă. Prietenul meu a strâns cu grijă puţinele unelte, s-a întors spre răsărit şi din nou s-a pecetluit cu semnul Sfintei Cruci.Cele pe care le-am văzut atunci au un înţeles adânc şi cuprind o povaţa statornică.

Asemenea fanului din poiana Borloveniului, şi noi ne aflăm răspândiţi, izolaţi şi în voia vântului şi la cheremul tentaţiilor de tot felul arătate de de haosul negativităţii pure. Este de tot limpede că doar în conlucrare şi laolaltă putem face o zidire tare şi cu sorţi de viaţă îndelungată. Asta nu înseamnă să ne pierdem personalitatea individuală unică sau, încă mai puţin, să o abandonăm de bună voie. Omul nu este făcut să stea în turmă şi să îşi îngroape “talantul”, el are de împlinit un destin şi o chemare care rămân unice şi nerepetabile. Lumea, în toată măreţia ei, a fost făcută pentru toţi, dar şi pentru fiecare în parte. Această este o taină peste măsură de adâncă şi care ne oblige pe toţi şi pe fiecare să fim mereu treji în cuget, pentru a nu vătăma nici rostul care este al Continue reading „Alexandru NEMOIANU: O claie de fân”

Al. Florin ŢENE: Care sunt argumentele care m-au făcut să scriu romane despre scriitorii interbelici

          Exista pe vremuri o colecție de popularizare a unor evenimente istorice, sau a unor personalități, pe care, noi elevii, o citeam cu mare interes. Pe lângă aceasta au început să apară romane despre viața romanțată a unor scriitori din literatura universală, dar și din literatura română, cărți pe care le studiam cu pasiune, respingând studiile seci, anoste și plictisitoare apărute între coperțile cărților cu aer academic.

         Acele romane ne atrăgeau prin felul de a aborda viața romanțată a scriitorilor, modul de a creiona atmosfera socială în care au trăit și mai ales felul cum zugrăveau realitatea, în contextual vieții acestora. Astfel, autorii acelor cărți ne făceau să trăim și să suferim alături de ilustrele lor personaje, iar pe nesimțite învățam viața și opera personalităților– „oameni viiˮ – ale acelor romane.

        Pe când eram elev la liceu, am citit cu interes Romanul lui Eminescu, apărut în perioada 1935 – 1936, la Editura Națională– Ciornei, cu cele trei volume Luceafărul, Nirvana și Carmen Seaculare, L.N. Tolstoi în amintiri și scrisori, Editura ARLUS – Cartea Rusă, 1953, de I.E. Repin, Viața romanțată a lui Stendhal, de A. Vinogradov, apărut la Editura „Cartea Rusă”, în 1959, Viața lui Tolstoi, vol. 1,2 și 3, de Henri Troyal, apărute la BPT, sau, după studiile universitare, Cervantes, de Bruno Frank, apărută la Editura Pentru Literatură Universală, București, 1969.

           Astfel de cărți au deschis drumul spre înțelegerea vieții scriitorilor și a unor personalități din istoria culturii române dar și din cultura universal.Aceste cărți m-au făcut să înțeleg studiile științifice despre scriitorii pe care îi învățam la facultate. Cărțile de acest gen au influențat, nu în puține cazuri, destine, au modelat caractere. Fiindcă, așa cum spunea Thomas  Mann: „Minunat lucru când omul are o cauză pe care o apără! Asta îl face și pe el frumos și îi face frumoasă și cauza.ˮ.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Care sunt argumentele care m-au făcut să scriu romane despre scriitorii interbelici”

Olguța LUNCAȘU TRIFAN: De astăzi și de ieri…în sonet și în rondel

Sonet – îndemn la meditație!  

 

Pe-un prag de gând așează-ți dor și frunte,

Să stea la umbra nopții printre vise,

Să cearnă vorbe-n vânt, demult promise,

Din cele care țin legat-o punte.

 

Gândind curat, observi că sunt premise

Să rupi zăgazuri, urci spre vârf de munte,

Ușor ca șoimul – el știind să-nfrunte

O clipă aspră, dulci furtuni permise.

 

Când viața-i prinsă-n zbateri, sclav la chinuri

Te lași și uiți cărarea, mergi prin lume,

Te-mbeți cu apă rece, seci veninuri,

 

Uitând cum ai zâmbit cândva, anume…

Nu-i timp să-l pierzi, sorbind trezite vinuri,

Când zori se-nalță, clipei dă-i un nume!

 

 

Rondel dorului  

 

Chemarea dorului când frânge gânduri

Şi stau la rând cuvinte-n căutare,

Răspântii de tăceri scriu albe-rânduri

Cu slove nevăzute de uitare.

Continue reading „Olguța LUNCAȘU TRIFAN: De astăzi și de ieri…în sonet și în rondel”

Ileana VLĂDUȘEL: Dincolo de orizont (poeme)

Dincolo de orizont, văd, rând cu rând,

cum se întorc cocorii purtând

pe aripile întinse poemele mării

și mai văd clipele răsăritului și ale înserării

înflorind din stele ce-și țin

luminile aprins într-un veșnic Crăciun.

Dincolo de orizont văd țărmuri albastre

și porți deschise prin care pătrund speranțele noastre.

Zilele își desfac

dincolo de orizont, petalele clipelor transformate în șirag

pe care ni le dăruim unii altora, cu drag.

Peste privirea celor ce-i adună eternității cuvinte, zilele cad

din copacul timpului și se sparg

în bucăți de infinit și apoi se prind

de suflet și se aprind

încălzind nopțile celor ce plâng.

Abdică, dincolo de orizont, cutume purtate

în formă de cruce de visele noastre în spate

și ard pe țărmul aprins al dorințelor împlinite.

Dincolo de orizont, orb,

timpul se împiedică și se oprește în loc.

Simt privirile stelelor rătăcite

peste dorințele mele așteptând să fie împlinite.

Curg, printre umbrele roase de gelozie

cuvintele și încep să se adune în poezie.

Strigă în culori curcubeul, plângând

în picături de zâmbete peste ceruri verzi și sunt

țărmurile pline cu vise

ascunse în scoici și aduse

de promisiuni ajunse la ceas de împlinire.

Dincolo de orizont te văd cum mă privești

de parcă aș fi coborât din cartea cu povești,

mă aud vorbind și te văd

pe tine ascultându-mă și atunci mă rog,

să-mi rămână casa dincolo de orizont.

Mă aplec și ridic din nisip o efemeră

urmă de viață

și râd cum n-am râs până acum, niciodată.

După gratiile acestei lumi, dincolo de orizont

mă caut și mă regăsesc,

pentru că acolo e calea

ce ne va împlini chemarea!

27.09.2020

 

 

Nuntă cu alai de frunze

 

Toamna nuntind, lavandă în buchete,

Voalul în vânt i-acoperă pletele.

Timpul dorind mireasă repede

Îl pune naș, pe septembrie.

Popa citind legămintele, jură

Timpul că-i este toamnei măsură.

Plâng lăutarii, blând peste strună,

Toamna își pune roade în cunună.

Cad ruginii lacrimi din ramuri,

Frunze ce sunt în toamnă flamuri.

Miri și nuntași, cântă împreună.

Timpul îi prinde miresei cunună

Struguri cu viță și gutui coapte,

Alb crizanteme, dalii în brațe

Continue reading „Ileana VLĂDUȘEL: Dincolo de orizont (poeme)”

Alexandrina TULICS: Tablouri de toamnă (versuri)

Mi-am pus dantele-n fereastră

                                                (Album – Foșnet Stelar)

Mi-am pus dantele-n fereastră
S-opresc toamna,
Să nu-mi intre în casă
Dar ea, deja se instalase
Cu rugini și aur
În gutuile atât de parfumate,
Cu pere râzând de iarna ce vine
Și struguri ce-mi spun să nu plâng vara
Că-i bine, e bine.
Mă uit împrejur și-aș vrea să răspund
Dar mă prind în priviri toate râzând.
-Fii fericită cu noi-n dulce roadă,
Nu te gândi la fulgi și zăpadă,
Uite, ține-mă-n în palmă
Să-ți dau eu dulceața,
‘Mi zâmbește mărul cu fața-n roșeață.
Miroase a rod cu miresme de fân
Și parcă-mi cântă grauri afară…
Mă duc să-i chem, să-i adun,
În casa-mi cu rod
Să nu-mi stea afară
Până-n noua primăvară.

 

 

Seară de toamnă
                                              (Album – Colț Stelar)

 

Lacrimi uitate pe frunze din vară,
Sclipesc în soarele cald,
E-aramă natura și aur,
Copiii în ea mânuțele-și scald’

 

Vântul -i aleargă în șuier subțire,
Răspund fericiți întrun chiot,
Razele-și plâng în rugină plecarea,
Răcoarea și-a întins poala cât e valea !

 

Zgomot de nuci dezghioate
Se-aud căzând pe pământ,
Miroase a pâine și must…sfinte bucate,
Din toate aș vrea ca să gust.

Continue reading „Alexandrina TULICS: Tablouri de toamnă (versuri)”

Victor RAVINI: La loc comanda

Lucram la ICE Autotractor-Dacia Brașov. Eram a cincea putere mondială la tractoare, după Ford, Massey-Ferguson, Fiat și Renault. Am propus să organizăm o caravană cu tractoare și buldozere transportate pe camioane, în jurul Mediteranei, ca să facem demonstrații comerciale. Toată ierarhia a aprobat. Am planificat că vom fotografia produsele noastre pe fundalul vestigiilor arheologice din Atena, Turcia, Egipt, nordul Africii, vom trece Gibraltarul, vom ajunge în Franța și o să fug la Paris, cu Dacia caravanei, cu ARO-ul sau cu vreun tractor. Cu cucu! Ce naiv eram pe atunci. Habar n-aveam cum se fuge din țară. Când a venit vremea să fug din țară, mult mai târziu, nu am fugit cu vreun buldozer pe șenile, ci cu avionul. Am făcut toate demersurile pentru caravană, obținusem tractoarele și celelalte produse, însă nu și camioanele Roman. Fabrica nu a răspuns la scrisorile noastre. Mă trimite șeful meu, ing. Florescu Ionel, la fabrica de camioane, la directorul Căpitanu. Așa îl chema. Eu, când mă duceam pe la ministere sau întreprinderi și spuneam răspicat că eram de la Întreprinderea de Comerț Exterior Autotractor-Dacia, oricine ar fi fost acei șefi, își corectau poziția și freza, se închideau la pantaloni și îmi vorbeau cu un respect maxim. Când i-am spus lui Căpitanu de unde vin, a urlat:

— Afffarrră!

M-am uitat mirat la inginerii din jurul lui. Ăia nu se mirau. N-am zis nimic și am plecat. M-am întors la birou și iarăși nu am zis nimic, m-am așezat și am reluat ziarul să-l citesc. Șeful m-a întrebat:

— Cum a fost? Directorul Căpitanu era ca întotdeauna la linia de montaj și urla la muncitori? Gesticula cu levierul în mână? Sau în mod cu totul excepțional era în birou?

— În birou.

— Și a aruncat după dumneavoastră cu călimara de pe birou?

— Nu.

— Acum câteva zile i-a aruncat călimara în cap contabilului șef. I-a spart capul și uite așa îi curgea sângele șiroaie. De atunci, ăla s-a evaporat și e dat dispărut. Nici nevasta lui nu știe unde e. L-au căutat milițienii cu câinii prin Poiană și cu cordoane de voluntari. Au greblat toată Poiana și degeaba.

— Așa de tare i-a spart capul?

— Da. Acum îl caută și prin Deltă, a zis Florescu în glumă.

— Să-l caute și prin Alaska! a zis un coleg, insinuând că ăla fugise din țară.

 Peste vreo două zile, în hol la intrare, să nu-mi cred ochilor: Căpitanu se certa cu portarul. Voia să intre, să vorbească cu Bădițoiu, director de produse la camioane, iar portarul nu îl lăsa.

— Poți să fii matale directorul Căpitanu, poți să fii și directorul Colonelu, poți să fii și Sfântu Sisoe, aici nu intră nici Dumnezeu dacă nu are legitimație de serviciu! Poți să fii chiar și Stalin, peste mine nu trece nimeni, nici cu tancul!

Continue reading „Victor RAVINI: La loc comanda”

Ieromonah IUSTIN T.: Scara unde se pierd lucrurile…

SCARA UNDE SE PIERD LUCRURILE…

 

Ni s-a dat poruncă să iubim
lumea întreagă. Sau
o scară de frunze
un Zid Chinezesc care taie
în diagonală. Lumea.

Ni s-a dat poruncă
să n-avem părinți
să n-avem copii…
până ce Fericirea nu ne va fi
născut pe noi.

Ni s-a dat poruncă să lăsăm
casă și mamă și tată…
pentru o stranie, străină Iubire
a tuturor celor de pe lume.

Iată. Am venit să-i pierdem pe toți
la scara cu frunze a lui Dumnezeu.
Unde zicem: „Nu mai știu,
Doamne, unde sunt,

dacă eu îi iubesc
dacă Tu”.

 

––––––––––––-

Ieromonah Iustin T., 27 septembrie 2020

 

Al. Florin ŢENE: Adevărata educația patriotică se face în școală prin ”ISTORIA scrisă de tineri“

De câțva ani primesc din Avrig de la profesorul Din Petre cărți cu eseuri și articole cu teme istorice scrise de elevii săi de la Liceul Teoretic “Gheorghe Lazăr “, din orașul a cărei latură sudică este străjuită de crestele Făgărașilor, numiți de geograful francez Em. de Martonne „Alpii Transilvaniei” cu  vârfurile Suru (2281m), Budislavu (2345m), Ciortea (2426m) și Scara (2213m).Despre acele cărți am scris cu mare plăcere. fiindcă am descoperit în profesorul Din Petre acel dascăl adevărat care  insuflă învățăceilor lui spiritul dragostei de neam și țară prin istoria neamului românesc așezat de veacuri pe teritoriul din spațiu carpato-danubiano-pontic.

Cartea pe care am primit-o acum, se întitulează “Istoria scrisă de tineri-volumul VI “, având o dedicație care mă onorează: “Domnule Președinte al Ligii Scriitorilor din România, Alexandru Florin Țene, am onoarea să vă dăruiesc acest volum în semn de aleasă prețuire pentru implicarea Dumneavoastră excepțională în dezvoltarea culturală a României. Cu deosebită gratitudine, ss Din Petre, Avrig, 21.09, 2020.

Pe ultima copertă se află  următoarele rânduri, scrise de prof.Emilian Marius Novac, directorul Liceului Teoretic “Gh.Lazăr Avrig “, cuvinte încărcate de lumina speranței:Sesiunea de comunicări și referate vine ca un omagiu adus martiriului celor trei eroi naționali care, prin acțiunile lor, au exprimat povara și suferința îndurată de țăranii Transilvaniei din secolul XVIII, s-au sacrificat pentru îndreptarea și ușurarea vieții acestei clase sociale atât de oprimată de conducătorii politici din acea vreme.

Este încurajatoare și dătătoare de speranță pentru viitor această manifestare și binevenită pentru sufletele celor care simt românește. O națiune nu-și poate construi viitorul fără un trecut.Un trecut pe care tânăra generație are datoria să-l cunoască, să îl respecte și să învețe din ce a fost bun și din ce a fost rău. “.Acest text este un extras din “Prefață “,  semnată de directorul liceului ce evidențiază Sesiunea Regională de Comunicări și referate pentru elevi:”235 de ani de la martiriul lui Horea și Cloșca “, sesiune care în anul acesta a ajuns la vârsta de 10 ani, timp în care spiritual patriotic a fost îmbrâțișat de elevi, care astăzi sunt cetățeni demni ai României.

Editorul și inițiatorul  cărții, apărută la Editura Napoca Star, Cluj, 2020, este profesorul Din Petre, absolvent al Facultății de istorie din cadrul UBB Cluj, care semnează și “Cuvânt înainte “.

Profesorul Din Petre, de-alungul anilor, mi-a trimis aceste antologii cu creațiile elevilor săi, comunicări științifice, eseuri, texte scrise și referate, compuse de elevii participanți la Sesiunile de Comunicări și Referate a elevilor de-alungul a unui deceniu, .Despre aceste cărți am scris cu entuziasm și am publicat în diferite ziare și reviste.

Și în anul acesta, 2020, am primnit de la distinsul profesor antologia cu titlul amintit mai înainte.Volumul de față este oglinda fidelă  a aspiraților elevilor de a răspunde  la realitățile sociale, politice din țara noastră prin studierea aprofundată a istoriei neamului din care provin.Interesantă această abordare istorică și culturală ce coagulează în prezent experiența unui trecut, în căutarea soluțiilor necesare  prezentul țării ce încă este în căutarea   drumului ce duce spre un viitor luminous, civilizator și democratic.

În “Cuvânt înainte “, profesorul Din Petre face o retrospectivă a activităților elevilor săi participanți la diferite concursuri regionale, interregionale și naționale, pe teme de istorie, unde elevii Liceului din Avrig au obținut diferite premii.

Cartea prezentă cuprinde 20 de comunicări și referate ale elevilor participanți la seminar: Simina Antonoiu de la Colegiul Național Alexandru Lahovari, Rm.Vâlcea, având coordonator dr.Sorin Oane, lucrarea având titlul”Medicina ]n Egiptul Antic “.Andrei M. Morar cu lucrarea “Perspective istorice asupra voievodului Radu Negru”, de la Colegiul Național Radu Negru din Făgăraș, județul Brașov, având coordonator prof.Ioan-Armand  Streza,  Vlad Miclăuș și Adrian Cujbă, de la Colegiul Național  cu lucrarea “Controverse istiorografice privindu-l pe legendarul Negru Vodă “ de la Colegiul Octavian Goga  din Sibiu, având coordonator prof. Adrian Neamțu, Georgiana Nicol Rad cu lucrarea “Istoria sașilor din Transilvania “ de la Liceul Teoretic Constantin Noica din Sibiu, având coordonator prof.Paula Luca, Nistor Denisa cu lucrarea “Michelagelo Buonarroti( 1475-1564 ) – spiritual Renașteri“, de la Colegiul Tehnic Cibinium, din Sibiu, coordonator prof.Daniela Curelea, Adriana-Jessica Banea, Raluca-Andreea Verzescu cu lucrarea “Perechi celebre în istorie “de la Liceul Teoretic Gheorghe Lazăr din Avrig, coordonator prof. Elena Anghel, Antonia Sebastiana Dumitru, cu lucrarea “Legendele Dumitrei, “, Colegiul Național George Coșbuc din Năsăud, coordinator prof. Floare Vaida, Denisa Lagăru, cu lucrarea “A pornit Răscoala lui Horea dintr-o confuzie? “ de la Liceul Gheorghe Lazăr-Avrig, coordonator director adjunct Marcel Luca, Alexandru Barna, lucrarea “Monumente istorice în Hălmagiu “, Liceul Teoretic-Sebiș, jud.Arad, coordinator Gheorghe Barna, Ștefan Ristoiu, lucrarea “ Dr.Valer Moldovan-personalitate transilvăneană“, Liceul de Coreografie și Artă Dramatică Octavian Stroia-Cluj-Napoca,, coordonator Laszlo Fazakas, Karla Durdun, Ioana Nicoară, Rareș Vizante, cu lucrarea   “Aspecte cu privire la apariția și folosirea în Sibiu a mijlocului de transport în comun tranvaiul la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decade ale secolului al XX-lea.Școala Gimnazială Radu Selejan Sibiu”, coordonator profesor dr. Dragoș L. Curelea.Luiza Cășvan, Camelia Munteanu, Larisa Șchiopu cu lucrarea “România și Bulgaria  între anii 1914-1916, în percepția ciobanului român Nicolae S. Șucu “, Liceul Teoretic Gheorghe Lazăr- Avrig, coordonator prof.Petre Din, Raul Vasile Rațiu cu lucrarea “ Cum este “ucisă, a doua oară, Ecaterina Teodoroiu (Cătălina Toderoiu! ) “, de la Liceul Teoretic Samuiel Micu ,Sărmașu, județul Continue reading „Al. Florin ŢENE: Adevărata educația patriotică se face în școală prin ”ISTORIA scrisă de tineri“”