Mariana GURZA: Taina scrisului – Prin scris am semănat iubire

Motto:

„Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi o taină”.

(H. G. Wells)

 

Dacă omul este o taină pentru sine însuşi, putem vorbi şi despre o „taină a scrisului”. Scrisul ce a venit ca o apă vie pentru cel însetat, dornic de a prinde lumina din cuvânt, impunându-se cu taina sa de indestructibilitate. Această permanenţă a omului până la veşnicie este însăşi taina omului, care este văzută de unii înțelepți la scriitori, ca ceva profetic.

Scrisul este lumina lina ce mi-a inundat sufletul din clasele primare. Stihuri, dedicații nevinovate care au atras atenția dascălilor. În clasele primare, profesorul Axente Staicu văzuse în mine acea sclipire și m-a încurajat prin diverse concursuri literare, apoi olimpiade de limba română. Publica-sem pentru prima dată în revista „Semenicul”. A fost o pauză lungă, poate prea lungă. Eu scriam… scriam pentru mine, mereu aveam un carnețel unde îmi așterneam gândurile.

Am considerat întotdeauna că scrisul este o terapie a sufletului. Nu eram pregătită să-l împărtășesc cu ceilalți. Soțul, copiii au fost cei care m-au încurajat să scot primul volum de versuri. Scriitorul și criticul Adrian Dinu Rachieru a fost cel care mi-a editat primul volum și majoritatea celor care au apărut. La primul volum au fost cele mai mari emoții. Trăiri adânci, greu de descris, chiar contradictorii, între bucuria dăruirii cititorilor a ceea ce scriam şi îngrijo-rarea receptării de către aceştia.

După ce predasem manuscrisul începusem să plâng. Exista o lipsă de încredere de care mă mai lovesc și acum. Probabil nu vroiam să dezamăgesc  aşteptările publicului, iar pe de altă parte, fiecare dintre noi își dorește să fie tot mai bun în creație…

Volumul s-a bucurat de succes din partea celor care l-au citit. Evenimentele din Iugoslavia m-au afectat și atunci a mai apărut un volum dedicat fraților sârbi. Se confirmă faptul că şi suferinţa, durerea perso-nală, a semenilor, a popoarelor inspiră. Grotescul, urâtul sunt categorii estetice întâlnite în artă, film, muzică, dar şi în literatură. Astfel, fiecare se manife-stă în forma care-i este la îndemână. Este strigătul, care doreşti să-ţi fie auzit. E o formă de empatie, cae ajunge mai uşor la sufletul semenilor, dar şi plăcută Domnului.

Poate şi originea mea bucovineană, conjunctura istorică a copilăriei mele, plecarea familiei din locul de baştină să fi fost motorul inspiraţiei. Recunosc, tot familia a fost cea care m-a determinat să mai public. Îmi amintesc cu plăcere cum Vlad, fiul meu mergea în complexul studențesc și le citea amicilor versuri spre desfătarea acestora. O tânără liceeană, Andra pictase mai multe tablouri pe spatele fiecăruia fiind scrise caligrafic versurile care i-au inspirat imaginile. Am reușit să le expunem la una dintre lansări.

 Au urmat mai multe volume de versuri, un volum de eseuri, două volume de memorialistică, și un volum de referințe critice. Antologii, volume colective, apariții în mai multe reviste din țară și diaspora.

Sunt emoții care nu pot să fie descrise. Crezi că scrii doar pentru tine, dar pe de altă parte descoperi că poți transmite și dărui iubire, poţi înlătura griji, angoase, poţi semăna speranţă şi întări în credinţă. Ce poate să fie mai frumos decât iubirea, decât împărtăşania din acelaşi pocal? Şi pentru că tot ce dăruieşti se întoarce mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, m-au bucurat semnele de apreciere primite. Invitată la o școală generală, am fost așteptată cu un tort care avea coperta ultimului volum și după recitările elevilor din creațiile mele, am fost înconjurată pentru a mă atinge, pentru a vedea dacă sunt vie.

Viața este surprinzătoare. Uneori mai primim câte o șansă de a merge mai departe… Credința mi-a fost reazăm. Am depășit boala secolului, apoi un infarct și totuși… taina omului este una sacră. Mai aveam ceva de făcut, mă întrebam între două vise? Cu siguranță… Am avut și am alături oameni extraordinari. Cărturarul Artur Silvestri a fost unul dintre cei care a lăsat în urmă o filă de Pateric…

Nina Ceranu, Ilie Chelaru, doi editori și scriitori care la vremea potrivită mi-au întins mâna. Omul de radio George Balica împreună cu compozitorul Gheorghe Iovu au fost mereu prezenți cu poezia mea pe unde, pe un CD împreună cu Lacrima iubirii.

Scriitoarea și omul de radio Veronica Balaj, prof. univ. dr. Dumitru Mnerie, Fundația Ioan Slavici, Emilia Țuțuianu, Ștefan Doru Dăncuș, George Roca, s-au dovedit de-a lungul timpului promotori corecți și parteneri ideali.

Da, putem vorbi despre această taină a scrisului cu un sentiment al lucrului bine făcut din iubire și prin iubire. Harul este ceva tainic. Suntem datori de a lăsa în urma noastră ca o mărturisire câteva gânduri despre truda prin cuvânt. Sunt conștientă că o parte din sufletul meu se regăsește printre filele cărților mele. Trăiri unice, personale dar și manifestările de zi cu zi ale celor apropiați sau nu, care mi-au indus dorința de a striga…

Uneori, un scriitor poate lăsa un jurnal mai veridic decât un istoric. Scriitorul trăiește fiecare secundă arzând ca o torță. Nu suferă de indiferență… Fiecare dintre noi, lasă în drumul său ce a semănat. Dacă am semănat iubire, iubire să fie.

Acum, privind în urmă, nu am altă dorință decât a promova și a încuraja pe alți tineri în taina scrisului. O fac cu dragoste și atât cât Cel de Sus îmi îngăduie. Ce am învățat până acum? Să cred în miracolul vieții, prețuind fiecare clipă, dăruind iubire în lumina blândă a cuvântului.

———————-

Mariana GURZA

Timișoara, România

Aprilie 2018

Marin BEȘCUCĂ: Ceva dintr-un suspin – Credeam că sunt

CREDEAM CĂ SUNT

… cerdeam că sunt !
am crezut că sunt !
am crezut că voi …
am încercat să arăt că sunt !
strădaniile mele au avut mereu drum drept,
strădaniile mele m-am străduit să se fie-n Lumină !
stradăniile mele au urmat drumul rugii,
am căutat să-mi știu Calea Împărăției …
poteca mea a fost o potecă de om,
m-am înțelenit,
m-am înnămolit,
am ostenit,
am tras cu grijă aer în piept …
m-am străduit să curăț murdăriile,
am căutat să nu murdăresc pe altul,
am încecrcat …
am dat pas cu pas fiecare treaptă a devenirii mele,
încă mă devin …
credeam că sunt !
am crezut că …
am crezut că voi …
NIHIL SINE DEO !
iată-mi făclia …
mi-am luminat fiecare pas,
am mai spus în stânga, dreapta,
am tăcut când s-a trebuit
cu mare greu câteodată, cu mare greu,
dar am tăcut !
nu m-am luptat pentru mine, pentr drepturi,
m-am luptat în devenirea mea
încă mai lupt …
nu mi-am vrut semeția, nu mândria,
dar mi-am căutat să știu să mă bucur …
DUMNEZEU te-mbucure !
iată urarea care m-a uns la suflet
și-am căutat să dau această bucurie prin strădaniile mele,
ici-colo câte-o răpciugă m-a ofilit,
nu m-am luptat,
dar râul mi l-am curățat de ce-l otrăvea,
ramul mi l-am păstrat în sevă …
tulpina mi-am lăsat-o la vedere,
n-am prea știut să-mi feresc rădăcina,
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: Ceva dintr-un suspin – Credeam că sunt”

Vavila POPOVICI: Despre sfidare

„Flămând și gol, făr-adăpost, / Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, / Și m-ai scuipat și m-ai bătut / Și câine eu ți-am fost! / Ciocoi pribeag, adus de vânt, / De ai cu iadul legământ / Să-ți fim toți câini, / lovește-n noi!…”

George Coșbuc

   Minciuna, despre care am mai vorbit, este mult mai prezentă în viețile oamenilor decât ne putem imagina. Ea apare ocazional când vrem să menajăm pe cineva, sau când vrem să scăpăm de adevăr și atunci devine o obișnuință. Ne putem debarasa de această obișnuință numai dacă mai sunt alții – cetățenii, poporul, națiunea – care mai practică adevărul. Altfel minciuna se poate instituționaliza. Necesar este a se apela la regulile de bun simț, respectând valorile tradiționale ale oamenilor.

   Când statul este acaparat de mincinoși, el se va apăra de adevăr încercând să distrugă oamenii și locurile în care el există, prin sfidare, continuând practicarea corupției și atrăgându-i pe cât mai mulți, chiar și din rândul oamenilor cinstiți, în mocirlă, neluând în seamă că important ar fi ca ei să se schimbe, ei cei corupți, dar nu o fac, nu cedează din cauza orgoliului și a intereselor proprii – averile pe care le au, sau de teama subconștientă a condamnărilor la care vor fi supuși drept pedeapsă. Curios este fenomenul prin care, după ce au ticluit un plan al minciunilor, ei chiar încep să creadă în minciunile lor.

   Spunerea adevărului, darea în vileag a minciunii devine în aceste condiții un pericol pentru stat. Și atunci, minciunile se amplifică, se recurge la distrugerea educației, sfidarea culturii, a oamenilor educați, manipularea și prostirea populației. Ignoranții, oamenii slabi care nu pot purta „povara” libertății sunt mai vulnerabili la manipulare, dar și cei instruiți, cultivați, dar lipsiți de verticalitate, adică de caracter. Fragilitatea omului și a societății, comoditatea, superficialitatea sunt trăsături care marginalizează adevărul și libertatea, și în aceste condiții se instalează cultul minciunii.

   Spunerea adevărului echivalează cu reformarea instituțiilor statului. Dar reformarea înseamnă luptă cumplită cu cei care practică corupția. S-a înființat DNA (Direcția Națională Anticorupție) tocmai pentru a lupta, cu mijloacele cele mai adecvate împotriva minciunii, a hoției, a sfidării, sfidarea fiind una dintre armele lor folosite.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Despre sfidare”

Lavinia BUD: Vajnicii cărăuși

VAJNICI CĂRĂUȘI

 

Vajnici cărăuși, purtăm pe umeri

O cobiliță adăpată din cuvânt.

Întindem brațele cu-a noastre numeri

Ca o corabie cu velele în vânt.

 

Ne umplem donițele în răspântii,

De la fântâni cu ochiul până sus,

Mai rătăcim din pași în oazele pustii

Și lepădăm balastul ce e-n plus.

 

Spălăm cu apa noastră câte-o talpă

Ce urma ridicat-a din pământ,

Și-atunci, doi câte doi pe umeri poartă

O cobiliță adăpată din cuvânt.

—————

Lavinia BUD

Timișoara

29 aprilie 2018

 

*Imagine :”Marina, Femeie cu Cobilița”  – Tablou atribuit lui Nicolae Dărăscu

Irina Lucia MIHALCA: Poesis

Atingerea sufletului

 

Totul respiră, totul vibrează!

Respiraţia de unde vine, iubitule?

Respiraţia înseamnă viaţă,

            dacă există, există şi viaţă!

 

Unde eşti? Aici, cu tine, a ta!

Până în zori mor! Mă simţi?

Anormal de bine, un cuib de fluturi eşti,

 am păşit, am trecut bariera, 

                         sunt dincolo de vis!

 

Cu respiraţia te-ating, ne topim,

 o plăcere unică, dură, greu de suportat,

 cu mângâieri divine ne bucurăm sufletele.

 O încleştare,

 fără arsuri, fără nimic, am electrizat clipa!

 

Aşa m-am trezit, pătrunşi, contopiţi

 – o linişte şi-o nebună plăcere -, 

 nicio mişcare, transfer de lumină!

Zidită în tine! Prin cântecul sufletului

mă readuci aici cu plăcerea de-acolo simţită.

 

Un strop de privire, un strop de extaz!

 Amestec de doi, nu te-ai desprins de mine.

 În contopirea noastră ne sărutam, 

 privindu-ne şi-nţelegeam durerea plăcerii.

 Peste tot te-am atins,

 o respiraţie grea, sacadată,

 curgeam dintr-unul într-altul.

Vioara ta ţi-am fost, un cântec şi un vis!

 

 În armonia privirii tale mă oglindesc,

adâncul din tine-l simt.

Cine poate cuprinde

toate căutările pe care le purtăm în noi?

Oare de ce mă durea? Era prea mult?

 Nebună dorinţă, o regăsire!

 M-am trezit fără tine,

 s-a topit acel moment, dulcea plăcere.

 Instant mă faci viu,

 închid ochii, mă ia nebunia!

 Pătrunde-n realitatea acestui vis, 

 atât de mult te doresc,

 prin trupul tău vreau să las rădăcini!

Un evantai de stări, în ochii tăi,

inima mea şi-a regăsit Cerul!

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis”

Eleonora SCHIPOR: Scriitoarea Olga Kobâleanska înveșmântată în nemurire

Sărbătoarea a fost prilejuită de jubileul scriitoarei, pământenei noastre Olga Kobâleanska. Anul acesta se împlinesc 155 de ani de la nașterea scriitoarei și 45 de ani de la înființarea muzeului, aflat chiar în casa în care a locuit o vreme domnia sa.

          Este prima din ciclul de manifestări literar-culturale ce vor avea loc în acest an în raionul Hliboca, în orașul Cernăuți, la Gura Humorului (România) și în alte părți unde a locuit și a activat pe parcursul vieții Olga Kobâleanska.

          Această primă activitate de amploare a fost organizată de secția de cultură a raionului Hliboca în frunte cu șefa ei doamna Elena Repina, dar și cu sprijinul ARS și Consiliul raional Hliboca, cât și a comunității teritoriale unite Hliboca. Și-au adus contribuția și departamentul de cultură a regiunii Cernăuți în frunte cu doamna Vira Kitaigorodska.

          Au fost invitați toți laureații Premiului raional și regional «Olga Kobâleanska» din diferiți ani, scriitori, ziariști, oameni de artă, profesori, elevi din raion. N-au lipsit profesorii și elevii școlii din Dimca, săteni și oaspeți din diferite părți.

          Mai întâi a fost prezentat un concert bilingv, unde și-au dat concursul lucrătorii sferei culturale, au interpretat câteva cântece grupa vocală a căminului cultural, au fost înscenate câteva fragmente din operele scriitoarei, în special din povestirea «Pământ», pe care Olga Kobâleanska a scris-o chiar la Dimca. Chiar și doamna Olga Kobâleanska a fost prezentă cu măreția-i și ținuta demnă în haine conform vremii în care a locuit, fiind înterpretată de o artistă.

          În fața bustului scriitoarei aflat în curtea casei-muzeu ce îi poartă numele au vorbit mai mulți invitați, printre care Deputatul român în parlamentul Ucrainei d. Grigore Timiș, directorul casei-muzeu d. Ianoș Dan, șefi ai structurilor mai sus numite, poeți, ziariști, activiști. S-au citit și versuri dedicate celebrei doamne care a înveșmântat satul Dimca în nemurire.

          Cei prezenți au depus coroane și buchete de flori le bustul scriitoarei.

          Cel mai impresionant moment al acestei activități a fost sădirea livezii cu meri de către toți laureații premiului «Olga Kobâleanska», activiști și șefi ale diferitor structuri, chiar în livada casei unde a locuit scriitoarea.

          Am sădit un puet de măr împreună cu activista și  directoarea editurii «Bukrek» din Cernăuți, doamna Darina Tuz. De acum vom avea ambele un măr în livada din Dimca, unde cândva  a locuit și a scris Olga Kobâleanska. Același lucru au făcut toți colegii noștri de breaslă, români și ucraineni, care în felul acesta au înveșmântat în memorie încă odată numele doamnei ce a proslăvit prin opera și activitatea sa Bucovina  pe meridianele lumii.

          Suita de manifestări va continua pe tot parcursul acestui an.

———————–

Eleonora Schipor,

profesoară, Laureată a Premiului «Olga Kobâleanska» la nominația «Literatura artistică»

Vasilica GRIGORAȘ: Haiku (Locul I, CSH etapa #545, săptămâna 23-29.04.2018)

bal caritabil –
regina nopţii oferind
tot parfumul

Comentariu Corneliu Traian Atanasiu: ,,Toate cuvintele sînt și apropouri, o performanță de invidiat. Caritabil virează spre o generozitate mult dincolo de scopul lucrativ al evenimentului. Regina nopții devine regina incontestabilă a balului închipuit. Oferta un dar neprecupețit. Parfumul o bogăție cu care-ți poți umple pieptul cu fiecare suflare fără s-o poți epuiza”.

—————————

Vasilica GRIGORAȘ

29 aprilie, 2018

(Ilustraţie internet)

Camelia CRISTEA: Flori de liliac…

Flori de liliac…

 

Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți v-a da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

 

Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.

 

Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mână când e vremea rea.

 

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

29 aprilie, 2018

Valeriu DULGHERU: Bolșevicul Dodon dorește sânge în Republica Moldova

Cine vrea să-și spele mâinile în sângele unioniștilor?” se întreabă jurnalistul Petru Bogatu cu referire la făcătura dodonistă „Spânzurătoare pentru unioniști” apărută pagina „Unionizmul Trece. Patria Ramîne”. Indiscutabil, este kremlinezul Igor Dodon. Chiar dacă făcătura antiunionistă nu este în direct opera lui Dodon vinovatul moral rămâne Dodon.

Explic de ce! Pe parcursul a șase ani de când prin furt a pus laba pe partidul dnei Veronica Abramciuc și V. Crâlov (acest raider se află în proces de judecată!) pentru a se arăta ce mare e (în realitate este un pigmeu – slugă a stăpânului Putin), practică un limbaj tipic bolșevic (în stilul mentorilor săi): agresiv, xenofob, cu chemări la vărsări de sânge, bădărănesc, agramat. „Noi î-i vom lichida pe toți (eserii, menșevicii – n.n.) fără milă, la noapte… Ei trebuie să fie zdrobiți, fără milă, pretutindeni” scria la 1918 „marele umanist” V. Lenin. „Noi îi vom lichida pe unioniști” declara Dodon. „Trebuie să promovați o teroare necruțătoare masivă împotriva culacilor, popilor și albgardiștilor…Elementele dubioase să fie închise în lagăre de concentrare în afara orașului (iată cine este autorul lagărelor de concentrare, nu Hitler!) scria la 9 mai 1918 V. Lenin. „Iată de ce eu insist asupra interzicerii prin lege a unionismului şi pentru tragerea la răspundere a celor care organizează campanii şi acţiuni de lichidare a statului Republica Moldova (trimiterea în gulag a 55% din populație – atâți unioniști a arătat ultimul sondaj în Chișinău!) a declarat recent Dodon. „…Cei o sută de mii de susţinători (din Transnistria și Găgăuzia-n.n.) aşteaptă ordinul…”, declara câțiva ani în urmă Dodon când timp de jumătate de an a organizat „pohodul asupra Chișinăului” care pe 23 noiembrie 2013  s-a realizat într-o jalnică mărșăluială a câtorva mii de tipi aghesmuiți. „Nu vă jucaţi cu focul” a ameninţat în repetate rânduri kremlinezul. „Trebuie să condamnăm propagarea acestei molime politice (unionismul – n.n.) în Republica Moldova… Majoritatea absolută a cetăţenilor Republicii Moldova condamnă ferm acţiuni unioniste (de unde a luat această minciună! Rezultatele sondajelor arată contrariul!), distrugătoare de ţară, şi unirea niciodată nu se va produce”. „O să-i punem la punct pe toți (unioniștii!)”. „Moldova fără oligarhi (dar tocmai el, cu atâtea proprietăți, este unul din oligarhi!), Moldova fără unionişti” „Cei care luptă la Chișinău pentru Unirea cu România „sunt niște lepădături”, care trebuie pedepsite prin lege. Aceștia sunt paraziți care pledează pentru lichidarea statalității Republicii Moldova”. „Ca șef de stat, voi forma un Front Național (ca un Makaka î-l copie pe bosul său Putin!), pentru a oferi o platformă de rezistență tuturor cetățenilor Republicii Moldova care sunt împotriva unirii și care vor sa păstreze statalitatea și identitatea moldovenească”. „V-ați luat catrafusele și ași plecat peste Prut (unioniștii-n.n.)” cheamă și valetul lui Dodon Ivan Ceban, actualmente mare candidat la primăria Capitalei. Este un curs periculos, pe care-l promovează acest Pavlic Morozov pre nume Dodon. Și aceste chemări la vărsări de sânge nu puteau să  nu fie auzite.

La chemarea șefului a apărut deja această „platformă de rezistență”. Drept argument este ultima făcătură dodonistă. „Iată ce vom face cu fasciştii-unioniştii după alegerile parlamentare. Însă pentru asta noi trebuie astăzi să votăm împotriva unirii. Moldova este şi va fi ţara noastră. Să spunem „Nu” unirii. Preşedintele Dodon este alături de noi”, se arată în mesajul care însoţea fotografia postată pe pagina „Unionizmul Trece. Patria Ramîne” (mi-a plăcut reacția unui internaut „Dodon și bolșevicii lui se trec, Unirea va rămâne!”), care se asociază cu președintele Dodon (dreptul de autor îi aparține, apare pe panourile postate pe toate drumurile apare autorul Dodon!). Postarea a generat peste 700 de reacții și peste 190 de distribuiri, fapt care denotă o răspândire largă a mesajelor care instigă la ură, menționează PromoLEX. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Bolșevicul Dodon dorește sânge în Republica Moldova”

Marin BEȘCUCĂ: Ceva dintr-un suspin – pumnul

PUMNUL

… sigur că organismul este un tot
și totuși atâta diversitate în unitatea lui,
și totuși …
fiecare cu rol manifest fiecare cu importanța lui,
fiecare cu prioritate în ierahii …
azi m-am oprit la pumn !
Pumnul !
este folosibil și de folos în atâtea direcții
că e o problemă să faci departajări …
Pumnul își are legendele lui,
pornind de la filozofia întrecerilor sportive,
olimpice sau nu …
Pumnul duce cu el și în el, o asociere de voințe,
cât le știi ține-n echilibru e bine,
când le-ai scăpat …
(vezi ce-au făcut trei copii unui bătrân de Brașov,
într-un pasaj !… )
stai, Președintele n-a dat cu Pumnul,
a dat cu pixelul,
de-aia e încă bine mersi,
încă !
bine-bine, vă aud,
un președinte nu Președintele,
Președintele e lacrimă !
habar nu am câți recunosc,
dar câtora nu li se-ncleșta mâna-n buzunar …
lasă tu,
are cin-semneze istoria !
chiar și pe ăla de-a aruncat cerneala pe alt președinte,
sau băiatul de l-a scuipat pe cel cu pixelul …
cu ce ne-am mai putea lăuda?
a …,
-vă mulțumim c-ați venit să ne curățați capitala de golani !
acum mergeți la casele voastre …
cum să nu știe Pumnul desluși ?
cândva, prin lume, s-a fost Răscoala boxerilor,
când oamenii au ieșit cu mâinile goale împotriva opresionarilor …
acum timpii sunt și ei nesănătoși la cap,
că ei ne fac să strângem dinții ca să nu ne vadă careva Pumnul,
că sare prezumția pe noi și atâta-ți trebuie,
de îndată …!
Pumnul are conștiință, bașca inima ți-l driblează cum vrea ea,
dar din conștiință stă ascuns în buzunar și dă atâta strânsoare
că pe dată clipa-ncepe să-i divulge anatomia …
simți cum îi cresc unghiile, dar ceva acolo i le roade,
iar când îl scoți din buzunar pare așa de cuminte cu manichiura făcută …
tunelul carpian poate depune mărturie, treaba lui,
dar cine-și pune capul cu un sindrom ?
Pumnul alipește malurile albiilor,
dar la mine a sărit Mărțișor cu dorurile și alta-i treaba,
Pumnul ar mai vrea să se bucure,
dar și cu frații ăștia e lucru complicat,
eu am încercat să ridic Prutul în picioare,
dar Umbra lui Dan Căpitan de Plai, mi-a vrut și el la Cozia,
să vadă cu ochiul lui geamul pe unde premierul cela a ieșit
de frică să nu-și facă treburile mici pe el în fața minerilor …
Pumnul !
a venit cu el Dudu, și când a izbit în masă,
praful și pulberea de licuricii huilei și autobuzele lor …
ce pisicuț Miron !
acum mușcă dar i-au supt ăia-n penitenciar veninul
și colții lui nu mai fac doi bani,
muște !
nu știu dacă Nistru stă cu pumnul strâns,
dar știu că tot românul stă cu Pumnul …
pân-la Tisa !
cum regionalizare ?!
dați-o-ncolo,
cum să tai Pumnul prin două !?
… măi băiete, cucuiete !
câte cuie-ți trebuie ție ?
ne-a lăsat în scris Străbunul …
și-n scris am lăsat și noi:
Pumnul !
… fără să simt, cerul lăsă un murmur:
cum, mai mi-l știți pe Aron ?
și parcă toate scoteau Pumnul la vedere,
Tisă, Prutul, Nistru …
tot românul,
PUMNUL !
ne înrâurea din nou, Eminul !

… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititiorule !

———————————-
Marin BEȘCUCĂ

29 aprilie, 2018