Al.Florin ȚENE: Miturile au fost create de om, și acestea au modelat societatea umană

De-a lungul istoriei oamenii au fost creatori de mituri datorită necunoașterii mediului înconjurător și a unor fenomene naturale. Oamenii de neanderthal când au devenit conștienți că sunt muritori au creat contranarațiuni care să-i ajute să se împace cu acest adevăr. Pentru a trece peste această realitate, pe care o considerau nefastă, au inventat povești pentru a-și așeza viețile într-o perspectivă mai extinsă, care le-au revelat o proformă ascunsă și le-au creeat sentimentul  că, în pofida dovezilor contrare, deprimante și dezordonate, viața are noimă și valoare.

            În general, mitologia nu poate fi separată de ritualuri. Multe mituri nu pot fi despărțite de o dramă liturgică și nu pot fi  înțelese într-un cadru profan. Cele mai spectaculoase mituri sunt despre limita vieții umane. Mitul creionează necunoscutul: povestește despre acele fenomene și lucruri pentru care la început nu avem cuvinte. În concluzie, mitul țintește în inima unei mari necunoscute și a unei necuprinse tăceri. Mitul nu este, nicidecum, o poveste relatată de dragul de a fi spusă. El ne arată cum trebuie să ne purtăm.

            Mitologia vorbește despre un alt plan care există paralel cu propria noastră lume, pe care, spre suprinderea noastră, o sprijină. Credința în această realitate nevăzută, dar foarte puternică,  uneori numită lumea divină, reprezintă tema de bază a mitologiei.

            Conform filosofiei perene, tot ce se întâmplă în lumea aceasta are un corespondent pe tărâmul divin, care este mai îmbogățit, mai puternic și mai de durată de cât al omului. Fiecare realitate de pe pământ nu e decât o iluzie a arhetipului ei, tiparul originar fiind doar copia sa imperfectă. Miturile au creionat o formă și o înfățișare explicită unei realități pe care oamenii au intuit-o.

            În cultura științifică a omenirii, de cele mai multe ori, avem noțiuni simpliste ale divinului.în antichitate, zeii erau rareori ființe supranaturale, care trăiau o existență metafizică. mitologia nu povestea despre teologie, în sensul nostru de astăzi, ci despre experiența umană.

            Mitologia a fost creată pentru a ajuta oamenii să facă față condiției de viață nesigură. I-a ajutat pe indivizi, aceste materii vii gânditoare, să-și găsească locul în lume și direcția reală. De-a lungul vremurilor, începând din ancestral, oamenii au dorit să știe de unde au venit. Și astăzi se pune întrebarea, dar pentru că începuturile omenirii se pierd în cețurile preistoriei, au creat mituri despre strămoșii noștri. Acestea  nu sunt bazate pe evenimentele din trecut, dar ajutând oamenii în schimb să explice evenimentele venite din istorie, îndrumându-i în schimb să-și explice atitudinile din prezent cu privire la mediul, vecinii și obiceiurile societății. De asemenea, omenirea dorește să știe încotro se îndreaptă, așa că a imaginat povești care vorbesc despre o experiență postumă, deși, așa cum vedem, nu există multe mituri care au în vedere imortalitatea ființelor umane. Divinitatea ne-a ajutat să explicăm experiența transcedenței. Filosofia perenă exprimă simțământul omului că ființele umane și lumea materială sunt mai mult decât se vede.

            Experiența transcendenței a contribuit întotdeauna să îmbogățească experiența umană. Omul este înclinat să caute clipele de extaz, înălțat pentru o clipă mai presus de noi înșine. În asemenea perioade, omul are impresia că trăiește mai intens decât de obicei, socotind că întreaga lume este a lui. Religia a fost de-a lungul istoriei una dintre cele mai tradiționale modalități de a ajunge la capacitatea extazului, iar, dacă omenirea nu mai găsește modalități de a atinge extazul în lăcașurile de cult, caută în altă parte: artă, poezie, rok, dans, droguri, sex sau sport. Asemenea poeziei sau muzicii, și mitologia ar trebui să deschidă omenirii extazul, chiar și în fața morții și a disperării pe care o poate simți omul în perspectiva dispariției.

            Oamenii sunt unici în păstrarea deschiderii pentru joc, scrie Johan Huizinga în „Homo ludes „(în traducerea lui H.R.Radian, Editura Humanitas, București, 2012 ). Dacă trăiesc în condiții artificiale ale captivității, animalele își pierd simțul ludic atunci când se confruntă cu realitățile dure ale vieții în sălbăticie. Dar, oamenilor adulți le place jocul cu diferite posibilități și asemenea copiilor, continuăm să ne creăm lumi imaginare. În artă, eliberați de constrângerile rațiunii și logicii, concepem  și combinăm forme noi care ne îmbogățesc viețile și care – credem noi – ne spun ceva important și profund ,,adevărat“. Același lucru se întâmplă și în mitologie, omul are o ipoteză, o aduce la viață prin mijlocirea unui ritual, acționează asupra ei, îi urmărește efectele asupra vieții noastre și tot omul descoperă să a reușit să înțeleagă ceva mai mult din enigma tulburătoare a lumii noastre.

            În concluzie, un mit este adevărat pentru că este util, nu pentru că ne dă informații reale. Dacă nu ne oferă o cunoaștere mai bună a înțelesurilor adânci ale vieții, înseamnă că nu și-a atins scopul. Natura umană nu se schimbă prea mult, și multe dintre miturile omenirii, create în societăți care nu puteau fi cu mult diferite de cea europeană, pun în discuție temerile și dorințele oamenilor cele mai importante. În condițiile când clerul nu ne poate instrui în folclorul mitic, poate că artiștii și scriitorii creativi pot să preia acest rol clerical și să aducă o perspectivă nouă în lumea noastră debusolată și atinsă de rău, de droguri și războaie.

                                                                                                            Al.Florin Țene

Al. Florin ȚENE: „Cultura, în cadrul fenomenului globalizării, nu se apără, ea se impune prin luptă constantă și valoare”

(Interviu cu Al. Florin Țene – Președintele LSR)

Domnul Al. Florin Țene, romancier, poet, dramaturg, eseist, prefațator, cronicar literar și jurnalist, este Președintele Ligii Scriitorilor Români de Pretutindeni, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru al Asociației Scriitorilor din Canada și membru corespondent al Academiei Americane Române.

Bogata sa activitate literară și jurnalistică este încununată, de-a lungul anilor, de un meritat succes, fapt pentru care a primit numeroase diplome și onoruri. Recent, Asociația Academică a Cititorilor l-a nominalizat, printre cei 20 de scriitori,  „clasic în viață“, datorită operei sale și a muncii depuse în promovarea culturii române și a scriitorilor din România Tainică și Profundă.

Domnul Al. Florin Țene s-a născut în Drăgășani unde a absolvit Școala primară și Liceul Teoretic. A urmat cursurile Școlii Tehnice de Tehnoredactori „Dimitrie Marinescu” din București, apoi Institutul Pedagogic din Baia Mare, Facultatea de Filologie-Istorie. Este căsătorit cu poeta Titina Nica cu care are doi băieți: Florin și Ionuț.

Am solicitat domnului Președinte al Ligii Scriitorilor Români un interviu în legătură cu principalele momente din viața Domniei sale.

 ION NĂLBITORU: Domnule Președinte al Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene, știm că sunteți originar din orașul viilor, Drăgășani, din județul Vâlcea, vă rog să ne spuneți cum vă simțiți acum, după decenii, de când ați plecat din plaiurile drăgășănene în Ardeal? Ce vă mai leagă sufletește de aceste meleaguri?

AL. FLORIN ȚENE: Întreaga viață, pe unde m-au purtat pașii am avut în suflet „crucea” orașului natal, fiindcă să știi, dragă prietene, că omul când se naște, prima înghițitură de aer pe care o inspiră, îl cheamă întotdeauna acolo unde a inspirat acea bulă de aer. În orașul sufletului meu am deslușit, la biblioteca orășenească, primele buchii din cărțile copilăriei, acolo am iubit prima oară, acolo am cunoscut-o pe soția mea, scriitoarea Titina Nica, acolo s-au născut copiii mei, Florin, cineastul și Ionuț-istoricul. Acolo am scris prima poezie la vârsta de 14 ani. Tot acolo mă aflam când am publicat în revista TRIBUNA de la Cluj, prima poezie „Eu m-am născut când… “. În orașul lui Gib Mihăescu am înființat pe când eram elev în clasa a X-a cenaclul literar Gib Mihăescu din cadrul Casei de Cultură. Toate acestea mă fac să mă reîntorc, cel puțin o dată pe an, în Drăgășanul meu drag.

ION NĂLBITORU: Când v-ați descoperit talentul scriitoricesc și ce ați făcut în acest sens în anii tinereții în locurile natale? (acțiuni literare, cenacluri, colaborări le reviste etc)

AL. FLORIN ȚENE: Așa cum spuneam, la vârsta de 14 ani am scris prima poezie pe un carnețel unde aveam desenate tot felul de instalații electrice, de aparate de radio cu galenă și o diodă, pe care le confecționam, cu ajutorul cărora ascultam, împreună cu colegii, postul de radio de la București. Pe când eram în clasa a X-a am înființat cenaclul literar din cadrul Casei de Cultură. Însă Comitetul Raional de Partid nu m-a lăsat să-l denumesc GIB Mihăescu, fiindcă marele scriitor era interzis și l-am „botezat” cu numele „Orizont”. Abia în anul 1965, soția mea a scris o informație în ziarul regional „Secera și Ciocanul” de la Piteși despre o activitate pe care eu și membrii cenaclului am desfășurat-o la Căminul Cultural din Prundeni și a denumit cenaclul Gib Mihăescu. În ziar a apărut această informație fără să fie cenzurat numele cenaclului. Atunci m-am dus cu ziarul la secretarul cu propaganda, tovarășul Nikita, și i-am arătat pagina cu informația. De atunci m-a lăsat să denumesc cenaclul literar din Drăgășani „Gib Mihăescu”.

 Așa cum spuneam, am debutat în revista TRIBUNA de la Cluj, fără să știu că peste ani soția mea va lucra la redacția acestei prestigioase reviste. Eu am debutat în luna mai 1958 și Nichita Stănescu în luna iulie.

ION NĂLBITORU: Cum ați cunoscut-o pe poeta Titina Nica, cu ce farmece v-a cucerit, și   v-ați căsătorit?

AL. FLORIN ȚENE: E o poveste lungă și frumoasă. Soția era elevă la Școala Viticolă la Drăgășani, iar eu elev la  Școala Tehnică Tipografică „Dimitrie Marinescu “ din București, secția tehnoredactori, după absolvirea liceului. În perioada aceea s-a organizat la Casa de Cultură o manifestare cu scriitorii Anghel Dumbrăveanu de la „Scrisul Bănățean” din Timișoara, Doru Moțoc, Mihai Beniuc, Dan Deșliu, Traian D. Lungu  și Al. Florin Țene. Eu eram în practică la Pitești la tipografia din Găvana, unde se tipărea ziarul „Secera și Ciocanul”. Am fost și eu invitat, luând loc pe scenă alături de ceilalți scriitori. Sala de 300 de locuri era plină de elevi și spectatori. Printre aceștia era și eleva Titina Nica. Așa ne-am văzut la față. Dar… Ne-am cunoscut pe 13 iunie, de ziua mea, pe o bancă din Parcul Central de sub un pom bătrân de câteva sute de ani. Dar ne-am căsătorit peste un an pe când eram eu student la Baia Mare și ea în învățământ în Maramureș. Fiindcă pe atunci trebuia să ai aprobare de la Comitetul Regional PCR pentru a cumpăra verighete, am folosit două verighete din iarbă, pe care le-am păstrat între coperțile unei cărți până acum câțiva ani. Am și scris un roman despre acest eveniment intitulat  „Inelul de iarbă.“

ION NĂLBITORU: Din anumite surse am aflat că ați fost redactor șef la ziarul „Lumina de pe Lotru”, la Voineasa, ziar al șantierului hidro-energetic. Cu ce amintiri ați rămas din acea perioadă despre „sălbatica Vale a Lotrului” și lucrările hidroenergetice, poate cele mai importante din România? Vă este dor să revedeți aceste mirifice locuri pe care, între timp, mâna omului le-a „domesticit”?

AL. FLORIN ȚENE: Am fost redactor șef al publicației săptămânale „Lumina de pe Lotru”, alături de Horia Gliniastei și mai târziu l-am luat și pe poetul drăgășenean Doru Raiciu, membru al cenaclului Gib Mihăescu. Ziarul apărea sub egida Sindicatului și se tipărea la tipografia din Rm. Vâlcea. Pe rând ne duceam vinerea noaptea la tipografia din Rm.Vâlcea să facem corectura și să citească șpaldurile cei de la cenzură. Era director general ing. Cocoș și soția dânsului director economic

A fost perioada când cu mașina complexului hidroenergetic vizitam șantierele de pe 5 județe, vizitam canalele de aducțiune, de fugă, Hidrocentrala de la Ciunget, Mănăileasa etc. La început până la Voineasa, până a se face drumul, se putea urca doar pe o potecă cu măgarul. Au fost ani eroici. Mi-ar fi dor să le mai vizitez…

ION NĂLBITORU: Care a fost motivul pentru care ați părăsit zona Olteniei și v-ați stabilit în Ardeal, la Cluj-Napoca?

AL. FLORIN ȚENE: Motivul a fost că ne-a demolat casa din Drăgășani și atunci am luat hotărârea să plecăm la Cluj unde era profesoară sora mea Violeta, și unde aveam prieteni la Tribuna și Steaua. De-a lungul vieții am constatat că familiei Țene dacă i se întâmplă ceva rău imediat apare un bine cu B mare.

ION NĂLBITORU: Ca scriitor aveți o bogată activitate literară. Vă rugăm să ne enumerați câteva din operele dumneavoastră, de suflet.

AL. FLORIN ȚENE: Toate operele mele sunt de suflet, cum spuneți dumneavoastră. Dar un loc apare îl au ANTOLOGIA 80 – Întoarcerea la metaforă, apărută la Montreal, ce cuprinde selecții din poemele celor 24 de volume de poezi publicate de-alungul vieții, și seria celor 6 romane din categoria Sfinții Închisorilor, fiind vorba de Radu Gyr, Traian Dorz, Vasile Militaru, Petre Țuțea, Valeriu Gafencu și Mircea Vulcănescu, romane ce se vând prin Librăriile Bisericii Ortodoxe.

ION NĂLBITORU: Ați fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, de unde ați fost exclus pentru că ați „deranjat” pe unii, dar nu v-ați lăsat învins și ați creat o Ligă a Scriitorilor Români care promovează cu adevărat literatura și valorile scriitoricești românești din țară și din  diaspora. Cum v-a venit ideea să înființați această „Ligă”?

AL. FLORIN ȚENE: Datorită ambasadoarei Uniunii Europene Karen Fogg care mi-a acordat o bursă în structurile Uniunii Europene. Acolo am constatat că în Belgia erau 5 asociații scriitoricești, toate egale și cu drepturi depline față de guvernanți.Venind în țară m-am interesat dacă în fostele țări din Lagărul Socialist mai sunt Uniunile Scriitorilor. Am constatat că în aceste țări, foste socialiste, toate uniunile s-au desfințat și s-au înființat alte organizații de profil. Numai la noi a rămas Uniunea Sovietică, pardon, Uniunea Scriitorilor. Constatând acest fapt, pentru democratizarea mișcării scriitoricești din țară, împreună cu 10 scriitori clujeni, am înființat Asociația Liga Scriitorilor.

ION NĂLBITORU: Câte filiale aveți în LSR, în țară și diaspora, și câte reviste?

AL. FLORIN ȚENE: În prezent această organizație profesională are 39 de filiale, editează 19 reviste literare. Aceste filiale au o bogată activitate culturală în promovarea culturii naționale. Editează antologii și cărți. Avem și în străinătate 12 filiale. Chiar în luna octombrie din anul acesta s-a  înființat la Madrid o filială a Ligi Scriitorilor condusă de un poet foarte talentat.

ION NĂLBITORU: Domnule Președinte, ce planuri aveți pentru viitor, pe segmentele: scriitoricesc și jurnalistic?

AL. FLORIN ȚENE: La vârsta mea e mai greu să-ți faci planuri pe o arie extinsă de timp. Însă  voi lucra în continuare să promovez talente din România Tainică și Profundă, să scriu articole pentru promovarea activităților filialelor Ligii Scriitorilor, să contribui la editarea, înpreună cu redactorul șef Iulian Patca, revistei AGORA LITERARĂ oficiosul asociației noastre.

ION NĂLBITORU: Vă rog să transmiteți un mesaj nu numai membrilor Ligii Scriitorilor Români de Pretutindeni, ci tuturor scriitorilor români în orice colț al planetei se află.

AL. FLORIN ȚENE: Mesajul meu către confrații noștri de pretutindeni este să scrie, să lupte să-și promoveze operele, să nu-și uite rădăcinile, iar în cadrul fenomenului globalizării, arta nu se apără, fiindcă se pierde, ea trebuie să cucerească, să învingă obstacole. Și să nu uite că, conform latinului, cea mai bună apărare este atacul. Și… ar mai fi ceva, așa cum spunea Balzac „orice călimară poate să devină un Vezuviu. “

ION NĂLBITORU: Domnule Președinte, de când v-am cunoscut v-am apreciat valoarea. Dar, în comparație cu alții, am vrut să vă „privesc” și în „oglindă”, adică să vă percep interiorul, inima și sufletul, ca om. Consider că nu a fost membru din Ligă să fie refuzat când v-a solicitat ajutorul și sprijinul pe tărâmul literar. Calmul, echilibrul, imparțialitatea, sobrietatea, căldura sufletească, energiile pozitive pe care le transmiteți celorlați și dăruirea pentru promovarea valorilor v-au creat un prestigiu și un nume bine meritat. Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a vă răpi din prețiosul dumneavoastră timp liber și a mă onora cu această „discuție” prin care să vă cunoască și tinerele talente. Vă doresc multă sănătate și mult succes în activitatea culturală!

Interviu realizat de Ion NĂLBITORU – membru al LSR și al UZPR

Silvia HODAȘ: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!

Marea Unire de la 1918 a fost și rămâne pagina cea mai importantă a istoriei românilor. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern și nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni, ieșită din străfundurile sufletului și conștiinței neamului românesc. În fiecare an, la data de 1 Decembrie, au loc parade militare, festivități culturale și religioase în toată România. Toți românii de pretutindeni sărbătoresc pe 1 Decembrie Ziua Națională a României, cel mai important moment din istoria românilor.

În ziua de 25 noiembrie 2023, Liga Scriitorilor Români Filiala Iași – Nord Est, în parteneriat cu UZPR, a organizat la Clubul CFR Iași o frumoasă manifestare culturală – artistică, dedicată Zilei Naționale a României: „LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!”

În deschiderea manifestării, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, jurnalistul și scriitorul Ilie Serediuc a prezentat Programul manifestării și invitații prezenți, scriitori și poeți: Martha Eșanu, Mihaela Berari, Angelica Manole, Eugen-Paul Popa, Mihai Savin, Costică Anton și Anatolie Coșuleanu.

Un moment reprezentativ și emoționant a fost intonarea Imnului de stat al României de către cunoscuții artiști juniori, gemenii Giuliana și Lorenzo Moise, din Iași. Juniorii au interpretat cu mult patriotism și trăire, sentimente transmise și spectatorilor care s-au ridicat în picioare și au cântat în cor cu toții. Fiecare s-a dus cu gândul la istoria poporului nostru greu încercat de-a lungul timpului, dar și la pomenirea eroilor neamului, sentimente așezate la suflet

Ing. Ilie Serediuc a prezentat mesajul Președintelui Național al LSR, scriitorul Al. Florin Țene: „Prin cultură scriitorii ieșeni omagiază înfăptuirea Marii Uniri.” Vom cita un fragment și câteva versuri din creația proprie a maestrului: „Nu de puține ori Filiala Nord-Est a Ligii Scriitorilor a organizat frumoase și instructive manifestări culturale atât cu prilejul unor zile istorice, dar și cu alte prilejuri în care au promovat literatura și cultura națională (…). Manifestarea la care participați, intitulată „La mulți ani România, leagănul eroilor” este pentru participanți și nu numai, dovada că scriitorii din Filiala ieșeană Nord-Est sunt continuatorii eroilor din istoria noastră, și prin creațiile lor omagiază înaintași, dovadă că iubirea de țară și eroii ei stă vie în inimile dumneavoastră și a mea. Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918”.

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge… (fragment)

Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie

Pusă de țărancă în țest să crească,

De trilul coborât din înalt de ciocârlie

În Transilvania, Moldova și Țara Românească.

E anotimpul când satul îl colind

Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine,

Prin centenarul acesta suferind

Mă întorc acasă pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumină în brazde poezie

Holda aurie mai trece și-n povești,

Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie

Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.”

……………………………………………………………………..

Prof. Silvia Hodaș, Președinte LSR – Nord Est „JUNIOR” a prezentat tinerii artiști, Giuliana Maria și Lorenzo Marian Moise. Aceștia au susținut un recital deosebit de muzică populară și au început cu cel mai frumos îndemn, transmis prin versurile cunoscutului cântec: „Se-aude glas peste Carpați/ Să fim azi toți românii frați (…). Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,/ Să spui cu demnitate român voi fi mereu” și au cântat cu multă duioșie; un cântec de dor de țară, de neam și tricolor. Versurile încărcate de emoții au adus câte o lacrimă fugară pe obrajii participanților la eveniment.

În Conferința tematică „1 Decembrie – Ziua Națională a României”, scriitorul Solo Rotenstain a arătat semnificațiile celui mai important moment din istoria României.

O expoziție de pictură a fost realizată în sala de spectacole de către pictorița Mihaela Berari. Au putut fi admirate picturi cu o tematică diversă și tehnici de pictură specifice: flori, chipuri, monumente istorice etc. Au impresionat prin frumusețea lor, prin expresivitatea exprimărilor plastice, au atras privirile tuturor. Apreciată și felicitată, poeta și pictorița Mihaela Berari ne-a vorbit cu multă pasiune despre arta sa, tehnicile de lucru, cum a reușit să obțină performanțe și premii valoroase. A muncit mult, s-a perfecționat continuu dar și talentul a ajutat-o să evolueze (spunem noi!).

Scriitor și jurnalist, Silvia Hodaș, a prezentat noutățile editoriale: creațiile literare ale scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru și Revista „Agora Literară” nr. 47/2023, publicație editată de Liga Scriitorilor din România, sub conducerea Maestrului Al. Florin Țene – Director și a Redactorului șef, Iulian Patca.

Din 2012 până în prezent, activitatea scriitoricească a doamnei Maria Panciuc Bucătaru, membră a LSR Filiala Iași, a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” și a Cenaclului „Ia și scrie” din Iași este foarte bogată, peste 60 de volume în care abordează mai multe genuri literare: romane, proză scurtă, poezii, epigrame, însemnări, studii psihologice, maxime și cugetări, corespondență, memorialistică, jurnal. Volumele prezentate: „ROMÂNII CU BUNE ȘI CU RELE” – proză scurtă, „SUB PRESIUNEA TIMPULUI” – jurnal, „JURNALUL UNEI CLIPE” – însemnări și „TĂCEREA DIN CUVINTE” – maxime și cugetări.

Revista „Agora literară” cuprinde poezie, proză, eseu, interviu, cronică sub semnătura unor oameni de litere consacrați, semnale editoriale, grafică și pictură.

Recitalurile de poezie, susținute de cunoscuți poeți, membri ai LSR și simpatizanți, au fost însoțite de momente muzicale și umoristice. Poezia a fost „regina” în sala de concerte a Clubului CFR din Râpa Galbenă nr.12 și a adus în sufletele tuturor înălțătoare sentimente de iubire de neam și țară, dragoste și respect pentru trecutul istoric, iubire de oameni și iubire de frumos. Poeții au scos în evidență sufletul și valoarea acestui popor străvechi ce a îngenunchiat numai în fața lui Dumnezeu. Îmbrăcați în frumoase costume naționale românești, cu tricolorul în mână, pe piept sau pe umeri, au recitat cu mult patos, încât publicul a vărsat cristale de lacrimi la frumusețea și profunzimea versurilor pătrunse de un puternic sentiment patriotic: Costică Anton, Mihaela Berari, Elena Bostan, Veronica Rusu Bucico, Anatolie Coșuleanu, Ecaterina Lungu, Angelica Manole, Gina Munteanu, Rodica Murgu, Mimi Rotariu, Mihai Savin, Ion Sima Delagaleș.

Au recitat din alte creații literare, poezii patriotice, scriitorii Solo Rotenstain și Mihaela Săvuc, Stela Lozanu – membră a Coralei „Lirica”.

Momentele muzicale au adus bucurie și voie bună. Maestrul Adi Gegiuc, interpret, cantautor și compozitor, a emoționat prin acordurile la chitară, melodiile cu mesaj au ajuns la inimile ascultătorilor: „Am să te caut în amintiri”, „Elegii de toamnă” și „Iarna”.

Grupul muzical „Zorile” cu solistele Rodica Murgu, Miorița Romila și Virginia Pește ne-au asigurat, în zi de sărbătoare, că „Acasă-i România” și „Ista-i moldoveanul”.

Corala „Lirica”, condusă de inimoasa prof. Nușa Apostol, cu oameni deosebiți și pasionați de cântec ne-au îndemnat: „Fraţi români din lumea-ntreagă/ Tresăriţi în gând de dor”, „Să fie pace în lume”, dar și despre… „Când s-a împărțit norocul”.

Nu au lipsit momentele de umor cu zâmbete și bună dispoziție. Umoristul Ioan Hodaș, unul din moderatorii evenimentului, pe parcursul desfășurării evenimentului a strecurat glume, anecdote etc., iar scriitorul umorist Doru Melnic a vorbit despre importanța Zilei de 1 Decembrie 1918 și a recitat două declarații vesele de iubire și un monolog umoristic.

Manifestarea cultural-artistică s-a încheiat cu un recital muzical al cântărețului Iulian Gălușcă, ce are timbrul vocal al renumitului cântăreț, Dan Spătaru. Publicul l-a aplaudat îndelung și a dansat pe melodiile interpretate.

S-au oferit flori, Diplome de Excelență, revista „Agora Literară”, dulciuri și cărți ale autorilor prezenți.

Moderatorii Ilie Serediuc și Ioan Hodaș au asigurat o atmosferă plăcută și liniștită, caldă, cu multă însuflețire, voie bună și optimism.

Sonorizare: Culiță Păduraru

Canale media: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc

Afiș: Silviu Teodorescu

O manifestare de suflet. Mulțumiri organizatorilor LSR Filiala Iași Nord-Est, mulțumiri moderatorilor evenimentului, mulțumiri Conducerii Clubului CFR.

Felicitări celor care au evoluat în spectacol, felicitări publicului minunat și receptiv la actul cultural-artistic.

Foto, video: Silvia Hodaș și Mihaela Săvuc

La mulți ani, România!

La mulți ani, români, oriunde vă aflați!

Jurnaliști și scriitori, Silvia Hodaș și Ilie Serediuc.

Al Florin ȚENE: Dor de Oltenia mea

Mă mai întorc uneori unde la naștere

am respirat prima bulă de aer curat

și Oltul scapără lumini pe coame de dealuri

pe când îmi adun amintiri pe urmele  din sat,

iar frunzele toamnei se bronzează pe maluri.

.

Stau la umbra nucului de mult tăiat meditând

și aud țăranul săpându-și bordeiul

mă arde tristețea istoriei din gând

știind că vremurile au fost iuți ca ardeiul

și că în anul acesta n-a mai înflorit teiul.

.

Doamne, îmi este pielea tăbăcită de soare

de vânturi și arșițe de pe lângă Jiu

chiar dacă mă mai întorc pe-o câte-o cărare

mă salută Jianu cu hangerul într-un târziu

haiducul furându-mi creionul să nu mai scriu.

,

Aud piatra cioplindu-se singură văzându-l pe Brâncuși

și stâlpul prispei înălțându-se-n coloană

pe când câmpia deal se face în urcuși,

iar istoria evadează dintr-o consoană

și vremea o veghează Ecaterina c-un cartuși.

.

Mă odihnesc uneori la umbra viței de vie

Și sug la sânul unui strugure must pelin

De amețește clipa pe-o pagină de poezie

Când îl ascult pe Gib venit pe-un cer senin

Să-mi zică de Rusoaica fermecată de Răgălie.

.

Mi-e dor Doamne de un dor de dor

Să mă întorc nici eu nu știu unde

Mi s-a încurcat în tâmple o pană de cocor

De-mi sunt gândurile înalte și rotunde

Să mă întorc, nici eu nu știu, în zbor

Și unde?

Al.Florin Țene