CUM  AȘ  VREA

 

 

Doamne, dacă-ți dau napoi averea, fala ce o am, domnia,

Viața care am trăit-o, Tu, mi-i da copilăria

S-o încep încă odată și acolo să mă uitți

Până mușuroi s-or face semețiții ceia munți?

 

La păscut să merg cu mieii, jos pe Rât, sus la Răzoare,

Să dau  gâștele la Vale, să mânc mure coapte-n soare

Și cireșe cât încape, prune dulci și tămâiate,

Mere, pere,  nuci și struguri și gutui mai întomnate.

 

Și cu alții de-a mea seamă, cu codane tinerele

Primăvara să culegem ghiocei și viorele

Și-apoi vara la Târnavă să ne săturăm de scaldă

Și să trândăvim pe maluri, înmuiați de vremea caldă.

 

Să ne stâmpere o ploaie alergând prim tina moale

Și-o privire de codană într-o clipă să ne-nmoaie,

Iar o strângere de mână să ne-nalțe spre ceresc

Și-n clipită să ne pună, îndulcit dumnezeiesc.

 

Să aștept în fapt de seara ciurda mirosind a lapte

Și cu-n boț de mămăligă săturat să dorm în noapte,

Coperit cu-n roi de stele având luna căpătâi,

Să visez  că îs în raiul omenescului dintâi.

*

Doamne, lasă-mă acolo ca veciile mă uite,

Să mă satur pe-ndelete de plăceri și toate vrute,

Că-s sătul de lumea astă, lunecoasă, ticăloasă,

Îndulcită cu păcate, necurată, mincinoasă.

***

De acolo Tu mi-i pune, colb ți-oi fi pe-a Ta cărare,

C-ai Tăi pași să lase urme de neșters în fiecare,

Iar când vin la judecată, în smeritu-mi gând umil,

Pune-oi din lumescul lumii, zâmbetul unui copil.

——————————–

Mircea Dorin ISTRATE

6 noiembrie 2019