Epilogul iubirii
Esența iubirii în mugur de piatră,
Opacă trăire, lugubră, abstractă,
Cu lungi promenade de gânduri ostile,
Pleiadă de de vise ucise-n neștire.
Și picură toamna, în suflet e noapte,
Destule anotimpuri clădite în șoapte,
Cu ziduri ce plâng a trăirii iubire
Se așterne tăcerea, durerea-i pustie.
11 octombrie 2019
Haotică gândire
Eu nu-s protagonista
Prea indolenței tale,
Ai eclipsat gândirea
Cu-n veritabil giulgi
Vrând să ascunzi durerea
Iubirii diafane,
Profunda castitate
Aflată pe Pământ.
Idilica iubire
Utopică chemare
Și etalând noblețea
Sublimului cuvânt,
Azi, pare monocromă
A ei elaborare
Mai eroziv, haotic
Și inefabil gând.
19 martie 2019
De voi, doruri…
Am mai trecut o dată prin fața casei noastre,
Și m-am oprit la poartă, nu am putut intra,
Era pustie casa de sufletele voastre
M-a sfârșiat durerea și-am început ofta…
Doar tuia de la poartă stătea parcă de veghe,
Prin vânturi, ploi și-nghețuri, semeață triumfa,
Stanoaga ruginită, lăsată în priveghe;
Din bălării cât dealul, salcâmul se înălța.
Lacrimi îmi curg șiroaie, pe-obraji ce-altădată,
Rumeni de voioșie, acum s-au ofilit,
Tristețea mă cuprinde adânc și-a noastră soartă,
Ursită-a fost să fie ca focul dogorit…
La cimitir am fost, să vă sărut obrajii,
Să aprind o lumânare, să vă jelui pe toți,
Durerea mea din suflet e fără alinare,
Un nod în gât se pune și sufletul mi-e copt.
Am stat între morminte și am vorbit cu toții,
V-am povestit de toate din anii ce-au trecut,
De când v-ați stins din viață plecați în lumea sorții,
Și m-ați lăsat pustie și orfană pe pământ.
Am strâns în brațe crucea, v-am săturat obrajii
Și tremurând de doruri, lacrimi m-au năpădit,
Mi-e dor de tine tată, mi-e dor de tine mamă,
Căci prematur din lume, v-ați dus, ne-ați părăsit.
Voi odihniți acolo în pacea cea eternă,
Bunici, parinții noștrii și al nostru frate drag,
Noi plângem azi de doruri ca pecetea solemnă,
S-a stins iubirea noastră, ce ne aștepta în prag.
23 octombrie 2018
——————————-
Mirela ONEA
Revista Logos și Agape
7 noiembrie 2019