Nicolae NISTOR: BĂTRÂNEȚEA UITATĂ…

ZEIȚA NUDĂ

Când răscolite frunzele de tei

ne colorează viața, rătăcind pe alei,

aștepți să plece anii

când nu știai ce vrei,

aștepți iubiri nepetrecute,

trăiri ascunse și pierdute,

ce-ai fi dorit să fi și nu ai fi sperat,

ce-ai fi dorit să ai-distrat le-ai înșelat.

Călător nebun în lumea cea grăbită,

te vrei un zeu calare, iubit de-o zână nudă,

dar anii au plecat și știi acum ce vrei,

devii înțelepciunea ce-i mânie pe zei.

Ești omul ce sfidează nemurirea,

iubind ca pământeanul-croindu-și fericirea,

Ea este zeița nudă ce nu te-a părăsit,

când răscolite frunzele de tei,

trezește vise pe alei!

.

LACRIMI TÂRZII

și eu am lacrimi ca și tine

ascunse în perna nopții

și eu am vrut și am avut

călătorii ascunse

și eu am vise rătăcite

pe care le-am pierdut

năucitoarele iubiri

de nimeni neștiute

fentând destinul uneori

ca orice om cu suflet

am vârsta trupului secat

pierdut în anotimpuri

un munte greu de păcălit

îmi este existența

dar am trăit și am învins

năpasta și tristețea

și eu am lacrimi ca și tine

pe care să le vezi

sunt semnele de bucurie

pe care să le crezi

.

BĂTRÂNEȚEA UITATĂ…

nu vei putea explica nimănui

cum este bătrânețea

decât lui Dumnezeu

viața te-a uitat pe o câmpie

cu multe mori de vânt

aicea poți să nechezi

ca un cal alergând

vei deveni un nor

cu două aripi

și cine știe poate o mică bucurie

pentru un copil

care privește cerul plângând

și vrea să zboare cu tine

Nicolae Nistor

Nicolae NISTOR: Dincolo… (Poesis)

DINCOLO…

ne vom întâlni acolo

unde vom avea multe jocuri

nu vom mai fi copii

vom fi nu se știe ce vom fi

multe generații

ne adunam la bunicii tatei

împărțeam pâine de vatră

și fructe de pădure

de pe câmpia bunicii

alergam prin iarbă și prin noi

până adormeam ca mușuroaiele

bunica ne număra

știa că vom încolți în

astă viață

noi nu știam ce este războiul

pentru noi era un joc

unde bărbații se întorceau acasă

sau adormeau pe alte câmpii

ne vom întâlni acolo

iar aici cineva

ne va păzi pământul

cu străjeri de marmură

sub formă de cruci

străinii – rudele noastre

vor pune flori pe cruci

Dumnezeu le va încolți

El tatăl nostru cel mare

calea pentru orice plecare

Autor: Nicolae NISTOR

Nicolae NISTOR: Lacrimi târzii

La ceas aniversar, vă urăm ,,La mulți ani liniștiți și fructuoși!”

***

 

 

Lacrimi târzii

 

și eu am lacrimi ca și tine

ascunse în perna nopții

și eu am vrut și am avut

călătorii ascunse

și eu am vise rătăcite

pe care le-am pierdut

năucitoarele iubiri

de nimeni neștiute

fentând destinul uneori

ca orice om cu suflet

am vârsta trupului secat

pierdut în anotimpuri

un munte greu de păcălit

îmi este existența

dar am trăit și am învins

năpasta și tristețea

și eu am lacrimi ca și tine

pe care să le vezi

sunt semnele de bucurie

pe care să le crezi

–––––––––––

Nicolae NISTOR

Nicolae NISTOR: Viața în epic (poeme)

1

nu am știut niciodată să plâng doar câteva lacrimi amare

care plecau din mine din senin când te vedeam

pe un geam opac acoperită de sânge

tu erai undeva într-o poveste cu prințese

care–și spălau buclele în apa iordanului

o clipă râul a început să urce o lumină a căzut pe noi

atâta lumină că fiecare păcat devenea transparent

iar eu aveam ochii încleștați și voiam să mă ridic

să revin acolo unde eram biciuit de viață

iar tu erai o zână care cădea peste mine

2

au trecut multe zile din calendar și fiecare cifră

devenea o povară care circula prin vene

apoi am văzut oamenii care fluturau cuvinte

peste groapă și eu ceream trandafiri și apă

aveam atâta sete să sting incendiul

bisericii din altă parte a lumii

să te văd acum credinciosule

cum vei stinge aceste flăcării ale iadului

cine are curaj să urce în turlă să ia icoana pictată pe sticlă

numai așa pornește furtuna care stinge răul

3

mi-ai povestit că l-ai văzut pe dumnezeu cum oare

avea barbă și ochii negrii trona într-un amfiteatru

unde noi eram așezați pe trepte diferite după rangul păcatelor

nu vedeam fețele nimănui nu auzeam ce vorbesc

doar mișcări diferite de mâini pe care El le asculta la fiecare

apoi arăta cu degetul locul fiecăruia unii urcau alții coborau

cei norocoși treceau prin poarta care îi aduceau la viață

să îndrepte ce era de îndreptat în viața noastră

4

mi-ai povestit despre moartea soțului știai când o să plece

nu i-ai spus niciodată dare eu știam de la tine și

cumpăram ziare pe care le răsfoiam curios la rubrica necrolog

prima dimineață când nu ne-am văzut la navetă

am întrebat de tine mi s-a spus că ești la înmormântare

și acum văd biserica cu icoana de sticlă

pe care o atinge fiecare credincios care are flăcări disperate-n el

5

mult timp am fost alergat de ziariști să le spun povestea ta

tu erai într-un azil între flori de muscate erai albă și priveai

o fotografie cu noi când tinerețea plângea din iubire

te vizitam în fiecare joi când credeai că este ziua ta

tu semănai cu o prietenă de-a mea din școala de la Câmpina

ochii albaștrii părul lung și inelat ea avea sângele oboist

prea devreme să tulbure apa de izvor din viitorul ei

adormeam lângă tine iar tu mă priveai și nu știai cine sunt

dar știai să mă strigi Nic să-mi povestești ce târziu ne-am cunoscut

apoi te-am căutat plecaseși undeva pe treptele lui Dumnezeu

o sfătuitoare pentru El și pentru noi

așa mă trezesc într-un autobuz

care merge în stațiune acolo ne-am cunoscut

o poartă între Dumnezeu și noi muritorii

locul unde Tatăl ne așteaptă la poarta mănăstirii

6

mult timp fugem de morți și înmormântări

era un coșmar pentru mine

copil fiind mă țineam de poalele unei frumuseți blonde

care mirosea a flori de câmp și care mă ocrotea

copilul de atunci care a văzut o măicuță care se sinucide în altar

și frumusețea blondă în sicriu m-au ținut departe de moarte

cu timpul am înțeles cum este dezlegarea cum este plecarea pe alt tărâm

cum moartea vine de unde nu se știe cum fiecare rugăciune

mă apropie de iubire care tine răul departe chiar dacă ridurile

mă dor de moarte

apoi multă agitație în jurul meu că nu știu cum timpul

a trecut fără voi și vrea și fără mine

7

mi-ai povestit atunci cum te hărțuia o boală

cumplită de care eu nu știam

credeam că adori perucile și culorile ascunse-n eșarfe

negrul este culoarea mea preferată

chiar dacă este o culoare tristă și sobră

mi-ai povestit despre viața ta lângă un alcoolic

spaimele că vor rămâne singure cărțile care le citeai

orele la catedră erau bucuriile tale

fiica ta care nu te cunoștea

dar te iubea în felul ei

absent dar plin de căldură

degeaba dacă fiica ta era închisă în sine

și numai eu reușeam să comunic cu lumea ei

degeaba dacă lumea ne-a împărți

pe o lamă de cuțit și nu am fost lângă tine

chiar ascuns după cotidianul din noi

acum suntem o sumă de povești

triste depășite de timp și cu multe cearcăne

parcă suntem copacii din care

furam piersici pentru tine

care par adormiți și obosiți ca noi

mult timp voi purta culori negre

să mă simt lângă tine

prietenă plecată-n amintire

Nicolae Nistor (n. 24 martie 1958, Mihăeşti, Vâlcea), urmează școala primară la Școala Generală nr 8 din Colonia USG. A absolvit Liceul Alexandru Lahovari (fost Nicolae Bălcescu) din Râmnicu Vâlcea, a lucrat ca Hidroenergetician la Hidroelectrica, actualmente fiind domiciliat în Râmnicu Vâlcea: După anul 1989 a editat și a colaborat cu săptămânalul “7 zile” și cotidianul „Actualitatea vâlceană”. A participat constant la lansări de carte. a susținut recitaluri de poezie, a dat interviuri, apariții în medallion de autor la radio și televiziune, pe platformele literare, și-a prezentat și lansat cărțle în țară și străinătate, partipă constant la emisiuni TV și Radio, locale și naționale. Cărțile autorului au fost prezentate la târgurile naționale și internaționale. Este unul dintre fondatorii Societăţii Culturale „Anton Pann” (membru în Consiliul Director), membru al Cenaclului Poetic Schenk și al Cercului Literar de la Cluj. A primit Premiul de Excelență eCreator și a fost laureat pentru poezie cu Mențiune Specială la Festivalul eCreator (ediția a II-a). De asemenea, Nicolae Nistor este laureat al Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci” (locul VI, mențiune și diplomă de onoare semnate de Florian Copcea). Diplomă di merito la Concorso di poesia “IL PARNASO-PREMIO ANGELO DI VECCHIA” IV EDIZIONE 2018/2019. Premiul Special al Juriului al Festivalului-Concurs Internaţional de Creaţie Literară „Grigore Vieru, – Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi!”, Ediţia a VIII -a, 2020.
Nicolae Nistor a publicat și a fost consemnat în numeroase reviste literare din țară și străinătate dintre care menționăm:Viața Românească, Poezia, Convorbiri Literare, Neuma, Plumb, Hyperion, Argeș, Rotonda Valahă, Algoritm Literar,Litere, Mișcarea Literară, Conta, Caligraf, Caligraf, Vatra Veche, Astra, Luceafărul, Nordul Literar, Semne, Revista Nouă, Urmuz, Cafeneaua Literară, Cenaclul de la Păltiniș, eCreator, Noul Literator, Creneluri Sighișorene, Cervantes, Glasul Iubirii, Ante Portas, Sintagme literare, Oltart, Arte, Destine literare, Arena literară, Singur,Top Litera, Cultura Vâlceană, Spații Culturale, Povestea Vorbii, Impact, Helis, Meridianul Cultural Românesc, Logos și Agape, Mărturii culturale, Monitorul de poezie, Extemporal liric, Constelații diamantine, Led Force Magazin, Revista Latitudinea(Sydney Australia) Observatorul cultural(Toronto,Canada) Așii Români(Germania), Oravița Confluențe, Astralis, Nautilus (Israel), Lumină Lină ( New York), International Writers’ Journal,”revistă care apare în USA și pe Mapamond!  Tecuciul literar și artistic, Poezii pentru sufletul meu (Montreal,Canada)ș.a.

Cronici: în revistele Argeș, Astra,Linia întâi, Luceafărul, Vatra Veche,Caligraf, Sintagme Literare, Boema, Axa News, Parnas XXI ș.a. Dintre referințele critice, comentate public, le menționăm pe cele semnate de: Mihai Antonescu, Doru Dăncuș,Menuț Maximinian, Cornel Udrea, Florian Copcea, Ilorian Păunoiu, Nicolae Dragoș, Ștefan Cazimir, Nicolae Sava, Marian Ilea, Mihai, Traista, Ionel Bota, Daniel Marian, Daniel Luca, Ioan Romeo Roșiianu, Dumitru Sârghie, Dan Șalapa, Milian Oros, Serghie Bucur, Ana Podaru, Mihaela Rădulescu, George Voica, Raluca Faraon, Petre Cichirdan etc.

Prezent în antologiile:

Scrisul de azi, Așii Cuvântului (50+5 poeți), Antologiile Societății Culturale „Anton Pann”, Antologia – Poetica: Cenaclul Poetic Schenk (2018), Antologia de poezie “Cercul Poeților” (vol. 2) și (vol.3), Vise târzii, Limba noastră Eminească, Antologia Poetică Vâlceană, Ochi de lumină, Dicționarul de reliefuri literare (selecție făcută de Marian Moga), Poeți în Arenă,Almanah Sintagme Literare 2019, Antologia „Vis de Nichita”(Antologiile Apolon),2020. Antologia „Wort Vergessen” coordonată de Christian W Schenk (2020).Autorul este prezent în peste 40 de lucrări colective.

Volume publicate:

Scrisori către Eva (volum premiat de editura Singur, de Societatea Culturală „Anton Pann” şi de Radio Unirea din Diaspora românească, editura Singur, Târgoviște, 2014)
Îngerul timpului (editura Singur, Târgoviște, 2015) propusă unui sondaj făcut de Bookaholic, pentru Cea mai bună carte românească din 2015. Baleiajul vieții sau impedanța spaimei (editura Singur, Târgoviște, 2016)Iubire cu gust de Marsala (editura Singur, Târgoviște, 2016,
Elefantul din vitrina de cristal (editura e Creator, Baia Mare, 2018)
Dincolo de întuneric (editura Hoffman, seria Hoffman Contemporan,2019) Volumul a fost lansat și la Gaudeamus 2019.
Biografia și cărțile autorului pot fi citite pe portalul ISSU, pe Google, Facebook și pe mai multe platforme  literare importante!
Cărțile autorului au fost prezentate la târgurile de carte din țară și din străinătate!

Nicolae NISTOR: Gânduri pe timp de pandemie (poezii)

AVE LIBERTATE

niciodată nu veți mai plânge
și nu veți mai bate palmele
peste tâmpla nopților
mâinile adormite
se vor ruga înghețate
în fiecare iarnă
dincolo de noi veți cânta
armonia vieții
celor care nu o cunosc
niciodată nu veți mai rosti
decât în mintea noastră
ave libertate
iar noi vom alege globulețele
nepoților
și vom plânge amestecat
în ceștile cu ciocolată
vom oferi flori
din încolțirea voastră
în fiecare timp
în fiecare viață

 

 

OMUL FĂRĂ ARIPI

 

secundele sunt fluturi

grăbiți

o fericire colorată

peste albul care

inundă timpul

nu voi  muri

călătoria mea

este numai a mea

caderile în gol

nu mă sperie

sunt născut înger

din păcatul omenesc

lasă-mă om

să nu întinez zborul

 

 

SPIRALA

 

nu te găsesc în cafeaua

răsturnată

unde nesomnul

are melci pe frunte

iar tu nu înțelegi

de ce când eu sosesc

tu pleci

 

 

SATUL PĂRĂSIT

 

M-am reîntors acolo din întâmplare,

gardul căzut pe o ulcică ce moare,

spartă și plânsă, goală de vești…

Ce risipite povești!

Totul era rugină și scorburi,

apoi nimeni nu există nici hornuri,

nimeni nu strigă de la fântână,

nici viață nu este, nici tihnă…

Văd locul unde mă ascundeam

să văd iubiri neatinse

și nurii de fete aprinse,

nimeni nu plânge în poartă,

doar zgomot de clopot

din biserica înclinată.

Nici iarba nu mai are parfum

de cai zburători pregătiți pentru drum,

nu mai simt în aer miros de salcâm.

Cine să moară, cine să nască,

alai de nuntă în glastră.

Ce verde era Universul acela

când erau copii

cu semne de cireșe furate,

când iezii Domnului alergau

în satul plin de miresme,

mirosul de pâine din cruce

să poată viața ușor a o duce.

Lapte de mamă, lapte de viață,

să crească copilul ferit de boli…

Copilul să aibă noroc

pus pe ștergarul de flori,

să scape de apă și foc,

să-i fie poarta deschisă,

să intre norocul șuvoi

pentru el, pentru toți…

Trecătorului ce bate la porți,

ce soarbe din ulcica cu boabe de rouă

ce aduce gazdei noroc.

Urarea să aibă belșug cât o vrea…

Unde ești, satule de călători,

cu lacăte părăsite la porți,

locul unde vin morții să ude flori!

 

 

PAHARUL PIERZANIEI

 

am poftă de un pahar cu vin

înainte de insomniile din noapte

un egoism permis de soartă

dau noroc prin pereții de carton

cu băutorii din bloc

prea transparentă intimitatea

parcă ar fi o centrală telefonică

bârfitoare cu flașnetari plutonieri

așa era în Trabantul sinucigaș

când ne plimbam amândoi

cu cine să dai noroc față în față

unul este încornorat de foame

altul este egoist din fire

ține ușile bătute în cuie

se crede un zburător ratat

apoi numerele sunt întoarse

și viața la televizor sau la coadă

este remediul pierzaniei la modă

 

 

NEMURIRE

mă vei uita în fiecare
primăvară
iar toamna îți vei aminti
când va ploua cu lacrimi
pe pietre singuratice
vei alerga
să îmi aduci o haină
și multe amintiri
trecute-n altă lume
vom sta la taclale până
ploaia se va usca în noi
iubirea noastră
se va strecura sub pietre
asemeni șerpilor
nemuritori

 

 

STRECURAT PRINTRE ECOURI

Viața mea trăiește
între oameni cu aripile albe
Nici un nor nu cade pe mine
când spaimele
îmi scormonesc inima
Uneori păsările negre
mă caută
ciugulind din aripile mele
colorând cerul cu sânge
Adorm
cu rănile din inima lumii
în cimitirul zborului
unde crucile au aripi
mă întorc pe pământ
sub forma unui om
strecurat printre ecouri

 

 

CLOVNUL CAPTIV

clovnul din poeziile mele
nu poate să fie furat
el are inima pictată
părul colorat
el este captivant
și prins de mult
în lacrimile
din inimile voastre
nu are vârstă
doar un claxon pe nas
de unde pleacă
sunetele cuvintelor

 

 

ÎNȚELEPCIUNEA AȘEZATĂ ÎN BANCĂ

 

asculta cu indiferență

discursul despre iubire

rostit de o femeie

nu era prea arătos

a ajuns general

și  învins de soție

a exersat iubirea prin alte femei

una se numea filozofie

alta Diotima…

așa a devenit un simplu student

paradoxal urâtul se transforma

în frumos

iar filozofia creația femeii

 

 

VISELE CARE ASCUND LACRIMI

 

are viața care cade pe el

și face politică ca o râșniță ieftină

nu pricepe că masa de prânz nu

este din covrigi

oasele golite sunt tain pentru

câinii de pază

mici și lătrători

nu ai salariu să pui perdele la stradă

dar stai camuflat între ziare

șefii tăi consumă caviar

nu au stomacul nobil

și servesc votcă

localul de cinci stele

plânge din lipsă de clienți

fetișcane oftează goale pe masă

of ..economia de piață

are viața care plânge pe el

și strigă strigă

după libertate

are un salariu de cinci sute

telefon și echipă de zgomote

te ia de piept

și dă cu tine de pământ

pentru că nu te uiți la televizor

ce să faci omule în lumea asta

unde mai ai o singură pereche de pantofi

o bere de la prieteni

un selfie cu pițipoance vesele

care locuiesc la hotel

iar el se întoarce în singurătate

la patul metalic care doare

sticla de apă să stingă ficatul chinuit

și visele care cer șpagă să-i ascundă lacrimile

 

 

APROAPE FEMEIE

viața ne poate certa
că ești aproape femeie
păcatul a căzut din mine
atunci când ai strigat
ochii tăi cristale
aruncate pe pat
într-un joc care doare
prea multă iubire
pierdută-n neant
iar eu prea târziu iubesc
înflorirea din tine
și cade primăvara din mine
acum când femeia vine
într-o toamnă târzie

 

 

DESPRE FIDELITATE

Iubirile ascunse
Sunt şoaptele de sirenă
Care te întorc din drum
Strigăt de Penelopă –
Turnir până termini
De croşetat pe şal
Umbra bărbatului
Părăsit între fidelitate şi şerpi,
Între iubire şi tentaţie,
Legătură de catarg!

 

 

STELE FĂRĂ SFÂRȘIT

Ce să-ți spun despre moarte?!
Te întinzi pe un pat cu flori
Și rotești butonul fiecărei stele
Până vei obosi de prea multe luminițe
Care se sting fără sfârșit!

 

 

SINGURĂTATEA ÎMBĂTRÂNITĂ

 

am fost și eu cineva

pe vremea când

dansul nu tăcea

am avut mâinile suave

de pianist care

nu plânge

acum am adormit

lângă fereastră

și aștept timpul

care nu mai vine

eu sunt aici

dar nimeni nu mă știe

sunt doar o cifră

mare într-o frizerie

unde

mai tai cu foarfeca fărâma

de singurătate încă vie

am fost și eu cineva

privește această fotografie

 

 

SINCRONISM

îmi sugerezi
să-mi colorez părul
care îmi accelerează inima
am creioane colorate
și fobia de alb-negru
nu am ascuțitoare
toată viața am
folosit unghiile
oasele mele sunt
simpatice
sufletul meu este alb
nu păcălește inima
indiferent de culoare

 

 

CRUCEA NOASTRĂ

 

crucea din mintea ta

nu stă în stradă

trufia este la fel omule

arde sufletele

nu mai am timp să plâng

căruțele cu boi

care cară tăcerea

că nu mai știe omul

care este direcția

pe stradă unde

nu mai este nimeni

iar crucea ta

cade la fecare răscruce

dacă nu ai răbdarea

să o poți duce

doar El știe

când timpul ne tot duce

 

 

CIULEANDRA REDIVIVUS

 

vom locui izolați

vom construi viața în balcoane

separați vom asculta

concertul acestei lumi

pe străzi drone și megafoane

ne vor vinde iluzii

de pe alte tărâmuri

Iar noi păziți până-n dinți

vom șterge clanțele

cu parfumuri scumpe

și vom dansa vom dansa

Ciuleandra

fără să ne atingem

până atunci când vom păși pe străzi

asemeni copiilor care încep să meargă

scâncetul de fericire al pruncului

va aduce păsările la cuiburi

vietățile vor vorbi din nou

iar noi vom construi clădiri

cu flori suspendate dar fără balcoane

atunci Dumnezeu ne va ierta

 

 

 

 

MASCA DE LUX?!

 

am renunțat la cămașa americană

de la frac

să-mi confecționez mască

antivirus

oricum nu mă mai încăpea

la întâlnirile cu ștaif mergeam când

Continue reading „Nicolae NISTOR: Gânduri pe timp de pandemie (poezii)”

Nicolae NISTOR: Sarmale englezești (poeme)

ROCHIA NEAGRĂ



Rochia neagră
pe marmora rece
Lacrimi după încolăciri
de animale flămânde
ultima iubire-ultima țigare
noaptea cade definitv
pe carnea zgâriată
de disperare
altă rochie neagră
așteaptă să moară
atârnată de ridurile
ce se sting ca o lumânare!

 

 

HORA TRISTEȚII

 

Nu te-am ales cu mintea, sufletul a stat la pândă,
te-am prins despletită și nesigură ca bobocii
de violete, pline de de lacrimile primăverii, dimineaţa.
La hora fecioarelor, cu miros de floare de câmp,
te priveam, flămând de iubire ,cum horeai soarele.
Flăcăii, fără caleaşcă, nu îndrăzneau să sfideze roata vieții.
Poate sângele îmbătrânit de generații se purifică prin tine.
Te-ai desprins din hora tristeții,ciuleandră bătută de istorie!
Nu te-am ales din întâmplare chiar și atunci când istoria doare

 

 

DINCOLO DE LACRIMI

 

Nimeni nu mi-a spus
că plânsul are
sunete ascunse-n
trupul căzut
că niciodată nu
le vor fura alții
să confecționeze
măști vorbitoare
dincolo de lumea din pupile!

 

 

VIS DE NOAPTE



Uneori, mă ascund de tine într-o
oglindă ce-mi convine, în spaime cu păsări de
noapte ce alungă cerul din vis,
transpiraţia spaimelor când fug în tunelul din mine,
şi cercul acesta zvârcolit mă duce tot la tine, Isis –
Uneori, mă ascund ca o vietate ce fuge de stele de mare,
aleg să nu vorbesc,
ascuns în vegetaţia neatinsă de om,
agitaţiile din armoniile mării, iubirile
scurte, viaţă au, oare,
ce timp se scurge prin vine-albastre
fericirea din algele pom.
Ce nuntă frumoasă în somn, ce vesel alai mă duce la tine
când eu încerc să ucid păsările din
mine, nocturne păcate, te văd cum fugi goală,
o nălucă ce iubește albul din mine,
eu parcă-s Osiris ce te dorește, călare
pe noapte de păcate,
magia unui vis în mare cu noi, Isis,
trăind uniţi în șoapte!

 

 

CEȘTILE CU POVEȘTI



Mă sorb din cafele uitate,
necitite de spaima
celor neștiute,
gânduri rostite în oglindă
de care fug
în dimineți aglomerate.
Continue reading „Nicolae NISTOR: Sarmale englezești (poeme)”

Nicolae NISTOR: Teiul singuratic

TEIUL SINGURATIC

 

Teiul meu nu mai bate în ferestre,

pare un singuratic tăcut

care stă gol pe stradă

nu este singurul,

mai sunt pisicile singuratice

care stau în jurul focului

făcut de oamenii străzii

cu hainele din anul care trece,

stau lacătele pe ghenele

din țarcuri

unde zac merele de import

prea sătule

aruncate.

Vânătorii scot șobolanii din tihna lor

sosiți pe mașini blindate,

parcă totul rabdă de foame și singurătate

afară sau în interiorul acestei lumi

pe lângă care trecem sătui…

Amestec de cărucioare și bastoane

la coada unde amintirile aduc bomboane,

florile așezate pe crucile uitate

și muzica din casele bogate

cu jocuri de lumini și iluzii flambate,

iar eu și teiul meu așteptăm

cu iertare

colindătorii de noapte.

—————————-

Nicolae NISTOR

11 noiembrie 2019

Nicolae NISTOR: Nu schimbați pantofii…

…Leo era tipul omului de succes în afaceri. Nu înțelegea rostul celor care acceptau, sa fie plătiți prost, el credea despre aceștia că sunt proprii lor sclavi ai vieții ! Ne vedeam rar, călătoriile de afaceri îi răpeau din libertățile citadine. Adora arta și cărțile, însa rar îl vedeam la o piesă de teatru! Am aflat ca divorțase de Lena. Concertele de pian îi țineau departe unul de celalalt! Am avut ocazia să-l văd la un simpozion la hotelul din localitate, alături de o domnișorică, căreia îi spune secretară. Era un om fără vlagă chiar cochet în costumul Armani. Am aflat ca viața lui este varză, chiar încurcată, afacerile mergeau prost datorită crizei economice! De copilul lui nu mai știa mare lucru, doar câteva telefoane rătăcite! Poți câștiga, poți pierde banii, prestigiul, dar ce-a mai mare pierdere era familia!

Regreta enorm! Viața te pune pe piedestal și de acolo nu mai vezi normalitatea, firescul cotidian al oamenilor obișnuiți, te rupi de rudele zise sărace, care te alergau pentru a-ți cere ceva. Era mai bine înainte, când avea o viață normală, seara lângă șemineu citea în halatul ales de Lena și privea focul din șemineu, care dansa după clapetele pianului, Lena cânta dumnezeiește, nu mai era ca în anii de aur, dar avea aceea frumusețe și liniște pe care o simți lângă jumătatea care te-a trecut prin tumultul vieții!

Prețuiți ce aveți și mulțumiții lui Dumnezeu că sunteți sănătoși lângă cei dragi! Succesul uneori îți ia ce ai mai bun în viață! Fiți puternici, dar normali. Nu schimbați pantofii pe care îi iubiți, ei vă amintesc cine sunteți!

—————————-

Nicolae NISTOR

5 noiembrie 2019

Nicolae NISTOR: Ascunsă de îngeri

ASCUNSĂ DE ÎNGERI

 

Ai fugit în picioarele goale

din orice sângerare…

Câtă zăpadă să plângă peste noi

cu pașii albi de copil

până să poți ierta

fiecare trăire din noi

dusă la disperare,

fiecare prunc plecat

departe?

Ultima noapte te-am văzut

ascunsă de îngeri

într-o cămașă albă de copil…

—————————-

Nicolae NISTOR

6 noiembrie 2019