Mircea ELIADE: Eminescu este întruparea cerului şi pământului românesc

Un Cuvânt înainte și o Postfață mai puțin cunoscute ale lui Mircea Eliade la o “ediție de pribegie” a Poesiilor lui Mihai Eminescu. Parte a Proiectului de recuperare a gânditorului național MIHAI EMINESCU – ROMANUL ABSOLUT

Cuvânt Înainte la Mihai Eminescu – Poesii – “ediție de pribegie” îngrijita de Mircea Eliade

După rezistențele pe care le-a întâmpinat în timpul scurtei și chinuitei lui vieți, opera lui Mihai Eminescu s’a impus fulgerător neamului întreg, iar nu numai păturei culte. Nu știu dacă s’a făcut vreodată socoteala exemplatelor tipărite din Poeziile lui Eminescu. Dar, în mai puțin de o jumătate de veac, poeziile acestea au fost reproduse în multe zeci de ediții, de la modestele tipărituri populare până la admirabila ediție critică a Fundațiilor Regale, îngrijită de Perpessicius. Astăzi, dupa ce-au cunoscut atâtea culmi și atâtea onoruri Poeziile lui Eminescu, cenzurate în țară, apar, așa cum le vedeți, în haina sfioasă a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi poate mai puțin semnificativă, daca n’ar fi luat și el parte, de peste veac, la tragedia neamului românesc.

II

Ce înseamna, pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea politică a lui Eminescu, o știm, și ar fi zadarnic s’o reamintim încă o dată. Tot ce s’a creiat dupa el, de la Niculae Iorga și Tudor Arghezi până la Tudor Arghezi, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poartă pecetia geniului, cugetului sau măcar a limbei eminesciene. Rareori un neam întreg s’a regăsit într’un poet cu atâta spontanitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s’a regăsit în opera lui Mihail Eminescu.

Continue reading „Mircea ELIADE: Eminescu este întruparea cerului şi pământului românesc” →

Isabela VASILIU-SCRABA: Plato-anamnesis

Hyperion’s cosmogonic visions as remembrance  (as Platonic «anámnesis»)

«Those who tell it are priests and pries-tesses….Pindar speaks of it too, and many another of the poets who are divinely inspired… They say that the soul of man is immortal… So we need not be surprised if it can recall the   knowledge of virtue…. it once possessed…The doctrine of anámnesis pro-duces energetic seekers after knowledge.»

                                  Plato, Meno, 81 a-d

A very important part of the poem Luceafãrul (Mihai Eminescu, «Morning Star») is concerned with a journey towards the origins of life and this world. Its matter is reflecting a problem the great poet has been (one way or another) continuously dealing with (See the cosmogony of the First Epistle, or of the Prayer of a Dacian). His preoccupation for the mystery of crea-tion, with some details that define a syn-thesis of superior creativity and philoso-phical inspiration, reveals the spiritual dimension of M. Eminescu’s poetic space.

Before approaching the miraculous verses of «Morning Star» (Luceafãrul), we should note that the Romanian folk tale   Mihai Eminescu started out from is unu-sual enough, as love is the motor behind a double attempt made by two lovers to transcend their ontological status. The maiden seeks to ascend higher than mortals and the lad to give up his immortality. But both attempts remain just a desire, more or less contoured. Below, we shall deal with only one of the two failed attempts to change one’s ontological status. The boldest one.

Weaving a folk tale into the web of his famous masterpiece, the Poet did not just stick to the story line. A philosophical spirit par excellence, he realized that the aspira-tion for a change of one’s ontological status implies self-knowledge. Without knowing one’s own nature, one’s own essence, nobo-dy can yearn for being anything else than what they already are.

Continue reading „Isabela VASILIU-SCRABA: Plato-anamnesis” →

Lavinia BUD: Tu nu ești singur…(versuri)

MAI SUNT TĂCERI

 

Mai sunt, poete, tăceri care te caută

La sărbătoarea florilor de tei,

Să îți rostească versul, ca o laută,

Când trec îndrăgostiții de mână pe alei.

 

Mai sunt tăceri ce-ți caută cuvântarea,

Ce a doinit durerea unui întreg popor

Bătut de vânturi. Din valurile-i marea

Aduce câte-un țipăt, izvoare când cobor.

 

Mai sunt tăceri care te țin de mână Continue reading „Lavinia BUD: Tu nu ești singur…(versuri)” →

Elisabeta ISANOS: Eminescu – versiuni franceze

PASSÉS LES ANS

 

Passés les ans, nuages sur les plaines,

Et de retour jamais ils ne seront,

Car je n’ai plus au coeur le même frisson

À ces histoires, légendes et cantilènes

 

Qui tant de fois m’ont caressé le front

D’enfant, si claires, mais comprises à peine;

En vain autour de moi tes ombres viennent,

Heure des secrets profonds, soleil couchant.

 

Oh, du passé sortir un son encore,

Et que je sente mon âme frémissant…

Ma main qui glisse sur la lyre: une ombre;

 

Continue reading „Elisabeta ISANOS: Eminescu – versiuni franceze” →

Lia RUSE: Astrul Culturii Naționale

 

ASTRUL CULTURII NAȚIONALE

 

Te-ai născut în România în alb imaculat,

Într-o casă-n Ipoteşti, când focul trosnea-n sobă,

Tot pământul era-mbrăcat într-o albă robă

Şi firea-ntreagă se trăgea din basmul fermecat…

Întinsele păduri ţi-au fost prietenii cei dragi

Şi serile cu cerul luminat de Craiul Nou,

Apoi, tot ce vedeai te urmărea ca un ecou

Şi-ai început să scrii la umbra unor tei şi fagi…

O,..ne-ai oferit frumuseţea limbii ce-o vorbim ! Continue reading „Lia RUSE: Astrul Culturii Naționale” →

Alexandru NEMOIANU: Greșeala ,,ziditorilor”

“Ziditorii” (care mai pot fi numiți și iluminați, revoluționari,etc., etc.) sunt cei care se află în fruntea proceselor de schimbare continuă, cei care țin lumea în tensiune și cei care generează mișcările anti-tradiționaliste. De fapt sunt cei care stau dedicați, literalmente, trup și suflet, secularismului sălbatic. “Ziditorii” sunt cei care cultivă lumea separată de Dumnezeu în care pier cântecele Raiului și se încearcă ștergerea amintirii Lui . ”Ziditorii” caută să ducă la împlinire planul ispititorului de a îl stăpâni pe om, copleșindu-l cu plăcerile și mulțumirile acestei lumi. Un plan după care omul ar fi satisfăcut cu trăirea eternă în viață muritoare și care ar echivala cu sinuciderea spirituală. Arma principala sub care se acționează este materialismul, “științific” ori cel vulgar, consumarist. Acest materialism se află, din punctul de vedere al valorii spirituale, mult sub păgânism. Căci păgânismul, măcar, căuta un “absolut”, iar materialismul stă împotriva oricărui absolut oferind doar patimi. Practic scopul este promovat prin spargerea unității de orice fel, prin divizare (sa nu uitam că Satan înseamnă separare, diviziune) și singularizare. Iar izolarea supremă, singurătatea totală, este iadul. Iar omului izolat și confuz îi sunt oferite patimile de tot felul care nu fac decât să adâncească și să facă ireversibilă izolarea. În adâncul oricărei stări pasionale, ambiție, erotism, jocuri, narcotice se află un mecanism jignitor de simplist al posesiunii, care uluiește printr-o nesfârșita platitudine a conținutului și modului de manifestare, care sfârșește mereu într-o ucigătoare plictiseală. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Greșeala ,,ziditorilor”” →

Eleonora SCHIPOR: Eminescu, veșnic viu în inimile noastre

În fiecare an ziua nașterii poetuli nepereche al neamului nostru este marcată în mod deosebit în incinta CIE Cupca.

          Astfel chiar în ziua nașterii Luceafărului  în toate clasele  au  loc lecții eminesciene, la care se vorbește, ținând cont de vârstă,  despre viața și opera marelui nostru înaintaș.

          În coridorul școlii este amenajată o importantă expoziție de cărți, ziare, reviste, desene de și despre Eminescu. Expoziția este pregătită de profesoarele de limba maternă a școlii noastre.  Elevii claselor mijlocii petrec și o mică victorină răspunzând la întrebările profesoarelor. Ele se referă la opera poetului.

          Elevii claselor mari privesc și  filme la calculator  despre măsuri organizate în cinstea marelui poet.

          Un recital poetic  susțin elevii claselor mici și mijlocii îndrumate de profesoarele de limbă maternă.

          Măsuri dedicate lui Mihai Eminescu vor avea loc pe parcursul lunii ianuarie.

          Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Eminescu, veșnic viu în inimile noastre” →

Ionuț CARAGEA: Scrisoare deschisă către președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România

Stimate domnule președinte Angelo Mitchievici, în anul 2015 m-am transferat din filiala Iași în filiala Dobrogea și încă nu mi-au apărut numele și biografia la rubrica dedicată membrilor. Nu am o pagină oficială, chiar dacă v-am oferit toate informațiile necesare într-un email trimis de mine pe data de 21 decembrie 2015. Am revenit cu solicitarea mea în vara lui 2016, când ne-am întâlnit la Constanța. Chiar dacă ați spus că vă veți ocupa de această problemă, nu s-a rezolvat nimic. V-am retrimis două emailuri prin care v-am cerut din nou introducerea numelui meu și a biografiei mele pe site-ul filialei. Primul email a fost trimis pe data de 18 decembrie 2017, al doilea pe data de 21 decembrie 2017. Nu am primit niciun răspuns. V-am sunat și pe telefonul mobil și nu mi-ați răspuns. E-mail-ul știu că vă funcționează, deoarece am primit de pe adresa dv. electronică înștiințări despre premiile filialei și urări de sfârșit de an. Însă, la solicitările mele, nu ați răspuns. Ori, un președinte de filială trebuie să găsească timp să răspundă mesajelor venite de la membri.

Vă spuneam cât de important este să îmi apară datele pe site-ul filialei, întrucât am de făcut niște demersuri literare în străinătate și trebuie să le arăt editurilor că figurez ca membru într-o instituție serioasă și nu este o invenție de-a mea. Vă spun aceste lucruri din proprie experiență, dat fiind faptul că în 2012, când am fost publicat de o importantă editură americană, datele mele biografice au fost verificate în amănunțime, iar prezența mea pe site-ul filialei Iași, filială din care făceam parte în acel moment, a contat foarte mult. Străinii sunt foarte atenți când vine vorba de imaginea unui scriitor român și de apartenența sa la instituții importante. Filtrul agenților literari și al editurilor este foarte exigent, orice detaliu contează.

Întrucât nu doriți să comunicați cu mine, mi-am permis să scriu această scrisoare deschisă în care să-mi exprim nemulțumirile cu privire la mai multe activități desfășurate în cadrul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România:

1. După cum am precizat mai sus, nu am o pagină oficială de membru al filialei și nici măcar nu figurez cu numele, în condițiile în care am plătit cotizația de membru pe anii 2015, 2016 și 2017. Am observat că site-ul filialei nu este actualizat din 2014 și mi se pare anormal ca într-o filială în care există peste 50 de membri cotizanți, nu ați reușit să găsiți 200-300 de lei pentru a plăti un programator care să introducă măcar noii membri, așa cum ar fi fost normal. Un programator priceput ar rezolva această problemă într-o oră, este foarte ușor să creezi câteva fișiere html, să copiezi în ele niște informații care există deja în cererile de aderare ale membrilor, apoi să le uploadezi pe server. Vă spun aceste lucruri în cunoștință de cauză, fiindcă am și eu un site personal și colaborez cu programatori și firme de hosting. Mai mult de atât, cred că toată lumea ar dori să vadă câți membri sunt în cadrul filialei Dobrogea și ce s-a scris despre ei. Eu, de exemplu, eram curios să aflu cine sunt colegii mei, mai ales colegii noi. Eram curios să aflu ce s-a scris despre ei în presa importantă din țară, cine sunt criticii importanți care au analizat cărțile lor, conform cerințelor statutare ale Uniunii Scriitorilor din România. Cred că toată lumea ar fi bucuroasă să afle că filiala Dobrogea este o filială serioasă, cu peste 50 de membri care au fost acceptați conform statutului în vigoare al USR. Altfel, vor exista suspiciuni ca și aceea din scrisoarea deschisă expediată de Valeriu Cușner în 2009 către presa constănțeană, în care scriitorul afirma că „filiala U.S.R. din Dobrogea îşi ţine obloanele trase”. Ori, noi nu dorim să existe astfel de suspiciuni, fiindcă este în joc reputația noastră de scriitori membri ai USR. Continue reading „Ionuț CARAGEA: Scrisoare deschisă către președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România” →

George ANCA: Eminescu Yama

“Semnul întors” presupune şansa omului de a blestema în urma dispariţiei sale.

*

   Blestemul e o culme subiectivă a vitalităţii înfrânte.

*

Maxima esenţă eminesciană, exprimată prin Zalmoxe, stă în creaţia tragică a celui nepătruns: lumea, oamenii nemuritori, sfâşiaţi de limitele nemuririi în centrul armoniei cosmice.

*

“La solidarisation magique ou mystique / le bapteme, dans les significations pre-chretiennes / de l’homme a l’eau, lui confere de nouvelles possibilites de ‘germination’, d’une nouvelle naissance” / Mircea Eliade, Locum refrigerii, în “Zalmoxis”, 1, 1938).

*

Mihai Eminescu traducând proză de Edgar Poe prin intermediul lui Charles Baudelaire.

*

 Izvor ca plâns la naştere – “Apele plâng clar izvorând din fântâne” (Eminescu).

*

Epilogul lui Miron Costin (plecând de la Geste franceză): “Născându-ne murim, murind ne facem cenuşă”.

*

Să citeşti pe Eminescu fără a te gândi la Eminescu nu e un semn că te-ai gândit la Baudelaire.

*

Eminescu nu mai este şi cu atât mai puţin cei ce n-au fost fiind el, cei ce-au fost după el,  prin el sau cu el, sau sub el, sunt nu prin ei ci prin cei care-i aştern peste Nefiinţa reajunsă la început. Ei poate sunt străini, dar nu se strămoşesc din străinii de ei în aceiaşi străini de noi, în ei.

*

Continue reading „George ANCA: Eminescu Yama” →

Mugurel PUȘCAȘ: ,,Eminesciene…”

GÂNDIŢI-VĂ, ROMÂNI, LA EMINESCU

 

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
Lin, fruntea la icoana lui plecaţi,
Bătrâni şi tineri să-nchinăm omagiu
Celui mai drag… Luceafăr între fraţi.

 

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
El e mereu cu noi, etern va fi,
E diamantul poeziei noastre
Din alte vremi, spre alte sihăstrii.

 

Ştiu, este greu… Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa departe timpul său de noi,
Dar poezia-i e mereu aproape,
Citindu-l cele vechi s-or face noi.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: ,,Eminesciene…”” →