MAI SUNT TĂCERI
Mai sunt, poete, tăceri care te caută
La sărbătoarea florilor de tei,
Să îți rostească versul, ca o laută,
Când trec îndrăgostiții de mână pe alei.
Mai sunt tăceri ce-ți caută cuvântarea,
Ce a doinit durerea unui întreg popor
Bătut de vânturi. Din valurile-i marea
Aduce câte-un țipăt, izvoare când cobor.
Mai sunt tăceri care te țin de mână
Și-ți poartă dorul pe maluri, pe poteci.
Luceafărul și luna uitarea ți-o amână,
Tu nu ești singur…tu vei trăi în veci.
RECUNOAȘTERE
Suntem copii
ai unui univers care se rotește,
în timp ce poposim
pe câte un țărm
după ce sufletul nostru,
încărcat cu lumină,
își primește
forma sa viitoare.
Și forma noastră,
completă odată cu
trezirea conștiinței,
întinde între pământ și cer
un cântec de aripi nesfârșit
ce-și caută nesingurătatea.
Se vor recunoaște, știu,
cei care au sus inimile,
se vor recunoaște,
mai devreme sau mai târziu…
————————-
Lavinia BUD
Timișoara
15 ianuarie 2018