Cornel T DURGHEU: Scrisoare deschisă – Sculptor fără atelier

Domnului Primar FLORIN BIRTA,

 

Spre știință   – CONSILIUL  LOCAL  ORADEA,

Direcția Patrimoniu Imobiliar

 

Subsemnatul prof. univ. Dr. Cornel T. DURGHEU – artist plastic, specializarea sculptură, Membru TITULAR al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Oradea, prin prezenta, provocat de manifestele incertitudini ale  Direcției de Patrimoniu Imobiliar al Administrației Locale, cu reală reținere și îndoială fac acest DEMERS, prin care reînnoiesc CEREREA MEA justificată, de-a mi-se atribui prin „Contract de Închiriere” spațiul de ATELIER de CREAȚIE ARTISTICĂ deținut  financiar în ultimii 3 ani prin generozitatea unei Fundații Culturale, pe str. Clujului nr. 70. Acest spațiu – ATELIER de CREAȚIE are in INVENTARUL SĂU ÎNSEMNATE valori patrimoniale și artistice, materiale și spiritual-culturale, utilaje, etc., proprietate privată, fiind un SPAȚIU de UTILITATE PUBLICĂ, protejat de legislația românească. În sensul atribuirii spațiului am făcut DEMERSURILE NECESARE din timp, DIRECȚIEI de PATRIMONIU IMOBILIAR din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI ORADEA.

 

De subliniat faptul că respectivul spațiu a fost până în luna noiembrie 2020, când a expirat termenul contractual, atribuit de către Primăria Oradea, Direcția Patrimoniu Imobiliar unei Fundații Culturale (Fundația „Cetate Durgheu”), ca ATELIER de CREAȚIE a subsemnatului. Numita Fundație a fost protectoare a activității subsemnatului, și al altor artiști, membrii ai Fundației, prin achitarea chiriei semnificative, stabilită prin decizia Consiliului Local din anul 2016, pentru Atelierele de Creație Artistică, în condițiile în care Administrațiile Locale din Oradea NU AU CONTRIBUIT în ultimii ani, în nici un fel, pentru ajutorarea materială sau financiară a creatorilor din domeniul ARTELOR VIZUALE, cu toate că aveau aceste OBLIGAȚII legale, cu toate că aveau diferitele modalități și posibilități practice la îndemână.

 

Menționez și vă reamintesc că în anul 2009 am fost nevoit să eliberez în CONDIȚII SPECIALE, spațiul deținut, un spațíu cât de cât ADECVAT UNUI ATELIER de CREAȚIE pentru sculptură MONUMENTALĂ și  pentru PICTURĂ MONUMENTALĂ, în CETATEA Oradea, str, Independenței nr. 39, Pavilion G. Spațiu  atribuit de către Primăria Oradea în anul 1994 în nume PROPRIU.

 

Din momentul anului 2009, nu mi s-a atribuit un alt spațiu adecvat specific activității de creație. Am înțeles că în acel context administrativ-organizatoric al CETĂȚII MEDIEVALE se impunea firesc eliberarea spațiilor pentru RESTAURARE dar, cu obligativitatea pentru Administrația Locală de a oferi altă locație potrivită cu scopul activității de studiu, cercetare și CREAȚIE ARTISTICĂ.

 

PS: Amintesc de ATELIER de CREAȚIE ADECVAT, necesar unui anumit gen de creație artistică Onorată Administrație Locală – nu numai pentru mine și urmașii mei în DOMENIU, caz special în orașul Oradea – ci pentru FERICITUL CAZ a posibilei existențe a vreunui ARTIST CREATOR de asemenea MARCĂ (anvergură) în URBEA LOR. Oameni care fac CINSTE comunității de care aparțin!

 

De ce credeți D-voastră că mulți creatori de gen, personalități remarcabile, au părăsit de-a lungul vremurilor și din păcate și astăzi ROMÂNIA? Pentru că au fost neglijați, NU AU FOST ÎNȚELEȘI, sau nu s-a vrut a fi înțeleși, conform cu necesitățile obiective, sprijinul necesar a fi acordat muncii și împlinirilor lor în mediul în care s-au născut. Din nefericire izbindu-se de-o atitudine a Administrațiilor Locale izvorâtă din EGOISM, PROSTIE, REA CREDINȚĂ, lipsă de CIVILIZAȚIE și EDUCAȚIE CULTURALĂ. Un FENOMEN URÂT care iată mai persistă în România și astăzi, dar din păcate și în FRUMOASA noastră ORADEA, cu toate ca DUMNEZEU a binecuvântat-o cu oameni speciali, cu intelectuali valoroși, cu ȘCOLI ÎNALTE și chiar o ACADEMIE DE ARTE VIZUALE care LICENȚIAZĂ veritabile talente. O școală pe care nu o știm ONORA, FOLOSI și APRECIA la JUSTA EI VALOARE, pierzând astfel MOMENTE FAVORABILE.

 

În acest sens „domnilor” (eram tentat să scriu cu majuscule) s-a derulat BĂTĂLIA MEA de BIHOREAN get-beget, în decursul zecilor de ani, cu neglijența, prostia și limitele educaționale în ORAȘUL de pe CRIȘUL meu REPEDE! Sper că m-am făcut bine ÎNȚELES, regretele sunt TARDIVE!

  Continue reading „Cornel T DURGHEU: Scrisoare deschisă – Sculptor fără atelier”

Mircea DOGARU: Câte degete are „mănușa” dumneavoastră, domnule Viktor Orban?

Scrisoare deschisa premierului Ungariei

 

Motto:

„A pretinde că în România se desfășoară o revoluție ROMÂNĂ, declanșată de un ungur, Laszlo Tokes, e ca și cum ai spune că elefanții zboară, dând din urechi, din floare în floare și le polenizează!”. (Cpt. Mircea Dogaru, 22 decembrie 1989, orele 20:00, pe DN1, între Otopeni și București. Declarație făcută în fața „Jurnaliștilor fără frontiere”)

 

Domnule premier Viktor Orban,

Recunoscându-vă calitățile reale, dovedite în promovarea intereselor poporului ungar, oricât de strâmbe și de utopice ar fi acestea, nu pot să nu remarc ipocrizia falsei poziții conciliatorist-diplomatice, adoptată de dvs. în fața recentei poziții, poate nefericită, poate premeditată, avută de Președintele României, în cazul, electoral construit al Proiectului Legislativ de Autonomie Teritorială „Secuiască”, proiect devenit un fel de Hopa-Mitică al politicii dvs. și a UDMR. Și nu pot să nu răspund amenințării voalate care transpare din afirmația dvs. că „Dacă vom fi nevoiți, vom ridica mănușa aruncată”! O fac tot „diplomatic”, apelând la un set de întrebări născute din „suspiciunea rezonabilă” că, atunci când ați fost selectat din cortul mamei dvs. și transformat în „hungarus pur”, ați primit și un altfel de instructaj, pe linia New Age, în scopul manipulării și împingerii spre dezastru a poporului frate ungar. În treacăt fie spus, pentru mine ca istoric, permanenta jonglerie de la 1871, când s-a dat ordinul construirii unei „națiuni omogene” (din unguri și deznaționalizați ai tuturor etniilor) cu termenii „ungur”, „maghiar”, „secui” și „ceangău” nu ține! Așadar…

Domnule premier,

Va mai amintiți când v-ați dus, acum 31 ani, însoțit de ciracii dvs., ajunși, astăzi, unul Președintele Ungariei, altul al Parlamentului, al treilea Primarul Budapestei (de domnul doctor nu vă reamintesc pentru că a dezertat când a văzut ce enormități debitați și faceți), în Cehoslovacia, să impulsionați și acolo „revoluția”, adică secesiunea teritoriilor locuite de minoritatea ocupantă ungurească? Numai că cehii au optat, spre deosebire de serviciile românești, pentru o „revoluție de catifea”, drept care ați uitat ce ați pățit din partea lor, în special a cehilor pe care demenții New Age i-au botezat „popor slovac”, atunci când v-ați aplecat să „ridicați mănușa”? Că până la Budapesta, unde ați întemeiat din ordin FIDESZ, nu v-ați oprit?

Domnule premier,

Slovacia ca Slovacia, că a fost botezată cândva „Ungaria Superioară”… dar cu România ce-ați avut? Puteți să spuneți, astăzi, de Ziua Mondială a Libertății Presei cu sinceritate, dacă și în ce măsură ați fost implicat în pregătirea, fie și ideologică a cetățenilor români proveniți din familii mixte (româno-ungurești sau româno-săsești, pentru că trebuiau să lanseze lozinci în românește) de KEOD în cele 12 tabere din Ungaria, în vederea „revoluției spontane” din România? În instruirea lor ca luptători de elită în poligonul „din cotul Dunării” sau pe macheta Transilvaniei de la Debrețin? Pentru care machetă, armata dvs. și-a pierdut în 1997 șeful Marelui Stat Major, în funcție de 2 decenii, fiindcă n-a raportat interpelarea pe această temă a omologului său român, gl. Dumitru Cioflină. Cât despre citatul cu „cotul Dunării”, acesta provine din declarația unuia dintre cei 9 teroriști arestați și condamnați pe viață de tribunalele militare românești și pentru eliberarea cărora au behăit și au făcut liste de susținere 2 ani, damele „civice” ale post-revoluției române”! Chiar credeți că li s-a pierdut urma la Aiud sau în arhiva SIPA, închisă și „epurată” de Monica Macovei și ciracii ei?

Domnule premier,

Ați ținut cumva și dvs. în 1990, discursuri patriotice pentru „eroii căzuți în revoluția din România” în fața unității speciale din Seghedin, la ridicarea plăcii comemorative? Ați colaborat atunci cu Rudaș Ernosi, ulterior în denigrarea României, cu Lazlo Tokes care cere astăzi „demisia fără întârziere a președintelui Johannis”? Ați colaborat cu Eva Maria Barki de la Viena și cu Raffay Erno, KGB-istul transfug din Ardeal și erijat în Goebbels-ul lui Lazos Fur, ministrul care a lansat formula „Cine deține pământul, are Ardealul”? Cum ați implicat FIDESZ în acțiunea, declanșată de Lazlo Tokes cu sprijinul unei bănci budapestane și a două bănci vieneze, de achiziționare „pe nimic” sau de „recuperare” prin fals și uz de fals a sute de proprietăți în centrul și vestul României? Dar în „rebeliunea” de la Târgu Mureș, extern pregătită și soldată cu mutilarea televizat-programată a „ungurului” Mihăilă Cofariu? Câți din cei 7.000 de luptători unguri intrați în România atunci cu pașapoarte false, alături de diversioniști germani, austrieci, ruși etc. au fost oamenii dvs.?

Domnule premier,

Este adevărat că vi se datorează succesul creării „culoarului” de proprietăți pe linia Odorhei-Seghedin pe care, cu știința unor scelerați lideri ai României băsiste, intenționați să faceți trei autostrăzi care să lege „Erdely” adică așa-zisul „Ținut Secuiesc Independent” într-o Transilvanie autonomă, de Ungaria? Ați uitat că harta respectivă a fost distribuită, alături de harta Ungariei celor 64 de comitate și de brelocuri bilingve, glorificând „poporul ardelean” și „statul bilingv Transilvania” la congresul secret de la Cluj (fost Clusium, azi Cluj-Napoca) al celor 32 de fragmente etnice europene din toamna lui 2003? O diversiune, bineînțeles, care să atragă atenția proștilor noștri și pe fondul căreia s-a lucrat magistral! Cu ce și cu cât ați contribuit, în acele zile, la inventarea, pornind de la 498 cetățeni români declarați, la recensământ, „secui”, pe linia KGB a „națiunii puțin numeroase, găgăuze” a „Națiunii Secuiești” și a Consiliului Național Secuiesc? Cât ați investit și investiți în trădătorii români proveniți din familii mixte, să lupte în tradiția New Age manistă pentru un „Ardeal independent” sub lozinca „Înalță doamne Carpații cât Himalaya”? Cu cât le întrețineți și astăzi iluzia că trebuie să uite sângele propriilor înaintași sacrificați pentru Marea Unire a Românilor și să se separe ei, Marius Chicos Rostoganii, de „Miticii” de la București? Cu câți bani și cu ce promisiuni au fost mituite loazele noastre să vă susțină acțiunile anti-românești de inventare a unor inexistente proprietăți ale bisericii catolice (clădiri și terenuri) și cât au primit magistrații noștri trădători să dea statut juridic aberației numită „Starea romano-catolică”? O aberație lingvistică de tipul „Bazinului Carpatic” (furat hidrografiei și operat prin ștergerea cu guma de pe hărți a Carpaților Occidentali, ca să rezulte o ciupercă nucleară botezată „Ungaria Sf. Ștefan”) sau de tipul noului proiect șterpelit astăzi de dvs. domeniului protejării mediului și pe care l-ați intitulat „Zone Naționale Protejate”? O invenție pentru care ați comandat în România 1.000.000 de semnături și pe care vreți să o băgați în foarte scurt timp pe gâtul Comisei Europene!

Domnule premier,

Cât la sută din planul lui Miklos Horthy din 1921 de „agresare a României la pace”, permanent actualizat de un Heinrich Werth sau Kos-Karoly v-ați însușit? Și de ce ați făcut-o? Nu cumva, pentru că, de doi ani Putin v-a cam dat cu flit, inclusiv în Programul nuclear, pentru că s-a prins că jucați la trei capete (SUA, Germania, Rusia), dvs. fiind, în fapt, dincolo de gargara anti-Soros omul comunism-globalismului și al Noii Ordini Mondiale?

Cât v-a costat mita pentru restituirile ilegale, către urmașii foștilor optanţi sau fasciști unguri, prin falsificarea datelor istorice și actelor, pentru proprietăți românești adjudecate, inclusiv ale armatei (28.500 ha și zeci de clădiri doar în Harghita și Covasna) sau ale țiganilor români și unguri deposedați de Horthy? Cât sunteți de implicat în pedepsirea de către politrucii din CNA a posturilor de televiziune sau a jurnaliștilor români ca Monica Ghiurco, pentru că au abordat tema restituirilor ilegale? Ați investit și dvs. în îndepărtarea din media românească a realizatorilor și invitaților incomozi pentru naționalismul dvs. de tip horthyist? Cât ați investit în oficializarea limbii ungare în administrația românească prin legi, care, mai nou, uită procentul de 20% al etnicilor sau în recentul și imbecilul Cod administrativ? Cum sprijiniți și cu cât discriminarea elevilor și studenților români față de deznaționalizații amăgiți cu promisiuni și educați ca șovini (nici ei nu știu ce… unguri, maghiari, secui, ceangăi) începând de la grădiniță?

Domnule premier,

Cât ați investit și investiți în UDMR, PCM și PPMT, pentru agitarea anuală dacă nu lunară sau zilnică a sperietorii cu „dreptul secuilor la autodeterminare”? Cât în separarea românilor de ortodoxie și atragerea lor la culte ori secte protestante sau direct la sintagma „catolic=ungur”?

Cât investiți în proiecte gen „Sapienția”, „Compania Husarilor”, sau „Focuri în Ținutul Secuiesc”? Cu cât ați sprijinit extinderea așa-zisului „ținut” (Szekelyfold înseamnă în fapt „Pământul Secuilor” și nu „ținutul”) spre Moldova, în județele Bacău și Neamț sau în Mureșul meu natal? Cât ați investit în demolarea monumentelor eroilor români, nu numai la Buda, ci și în România (ex. la Oradea) în lichidarea cimitirelor eroilor noștri ca la Ditrău, în umplerea orașelor transilvane de denumiri stradale și busturi ale criminalilor unguri de război (exemplu Albert Wass)? Cât în aducerea de arme și muniții declarate exponate pentru muzeele sătești de istorie sau pitite de „șamanii de Covasna” în subsolurile bisericilor, din 1990 și până astăzi (Jos pălăria pentru ingenioasele conserve cu cartușe pe post de boabe de fasole și pentru grenadele ofensive pe post de mingi de tenis!)? Cât v-au costat echiparea, instruirea și dotarea noilor „gărzi” ale „zdrențăroșilor” în pădurile noastre, care încă nu au luat drumul Austriei? Cât costă cele 8 baze de pregătire paramilitară camuflate în „cluburi de paint-ball” (două în Bihor, câte una în Cluj și Mureș, patru în Harghita)? Cât a costat închiderea aeroportului de la Târgu Mureș, de mare importanță pentru partenerii noștri strategici, spre a fi înlocuit de aerodromurile de la Ghindiu și Nisentea, pe cale de a deveni aeroporturi „private” sau de cele, deja proiectate, de la Ciceu și Cekend?

Domnule premier,

Da! Aveți dreptate! Proiectele „Autonomia Ținutului Secuiesc” și „Trianon 100” în care ați băgat sute de milioane de euro, sunt baloane de săpun! Fațada pentru proști și cârpa roșie pentru tauri! Dar cât investiți în proiectul real, acela ascuns în spatele lor și intitulat pragmatic „Programul de Dezvoltare a Bazinului Carpatic Unitar”, prin care vreți să dați ungurilor din afara granițelor dvs. iluzia că trăiesc în Ungaria? Cât v-a costat organizarea separată a oamenilor de afaceri de etnie ungurească din România prin Conferința de Afaceri discriminatorie, inițiată recent (11-12 februarie a.c.) de Peter Ferenc, la Târgu Mureș? Și asta în scopul creării infrastructurii „Camerei de Dezvoltare a Afacerilor din Bazinul Carpatic” dependentă de Camera de Comerț și Industrie a Ungariei (MKIK)? Cât vă costă „Colaborarea între județele înfrățite cu Ținutul Secuiesc” adică piatra de temelie, după Kelemen Hunor, pentru „Colaborările regionale între maghiarii din Bazinul Carpatic”? Continue reading „Mircea DOGARU: Câte degete are „mănușa” dumneavoastră, domnule Viktor Orban?”

Paul LEIBOVICI: ,,M U Z I CA” autor dr.Sofia Gelman Kiss, editura SAGA

Scrisoare deschisă

A citi o carte pe ecran, fapt neobișnuit pentru mine, nu era prea simplu. Dar a meritat acest efort. Cartea m-a interesat deoarece am putut cunoaște, părerile autorizate a unui cronicar muzical, a unei Doamne care trăiește pe deplin și participă la dezvăluirea secretelor din spatele partiturilor muzicale și uneori ale vieții iluștrilor compozitori.

Compozitorii români de care vă ocupați, își au fiecare secretul personal în crearea partiturilor. Ele se disting prin însăși complexitatea sunetelor pe care uneori am avut prilejul să le audiez. Unul din compozitori, recte Sergiu NATRA l-am cunoscut în Israel, datorită unei vizite realizate la invitația stimatei Doamne-soția sa, ea însăși o artistă în domeniul artei plastice. Este vorba de perioada când eram Custode al Muzeului ,,BEIT Ha,TANAH,” (Casa Bibliei,, din Tel-Aviv. Am vizitat, de altfel și  o expoziție de ceramică a doamnei Natra care se deschisese la muzeul din Petach-Tikva. Cât despre compozitorul S.Natra am avut prilejul de a audia unele  din compoziții sale și îmi amintesc de un concert în care erau incluse unele partituri, în interpretate ,,Simfonietei” din Beer-Șeva sub bagheta răposatului Mendi Rodan cu care am colaborat și ne-am împrietenit. În România, la Direcția Radio aveau loc cenacluri muzicale, la care uneori participau cronicari a unor gazete, alături de compozitori și interpreți.

În general, lecturând paginile scrise cu sensibilitate artistică, ne putem da seama de modul în care compozitorul își creează opera, căci uneori dezvăluiți ,,secrete profesionale” pe care noi ,,auditorii” am dori să le cunoaștem. Ne mulțumim, totuși cu cele câteva minute de audiție, imaginându-ne-fiecare în felul său, a culturii muzicale -,dragostea pentru expresia pe care ne-o oferă interpretarea de către o orchestră sau alta. Învățasem de la Rodan, chiar posibilitatea de a recunoaște interpretările pe care dirijori le dau acestor partituri.

Desigur, dvs.ați dezvoltat cu precădere modul în care compozitorii și-au creat operele-atunci cînd ați avut prilejul să-i cunoașteți, să–i interpelați. Distinsul, răposatul  maestru Leonard Bernstein, mi-a încântat sufletul încă pe vremea acelor audiții  de duminică dimineața transmise de T.V.România. Am înțeles, mai profund modul de interpretare al acestui Titan, când l-am reaudiat în Israel, citind comentările unor cronicari, participând la dezbateri publice privind arta dirijorală.

Impresionant este capitolul ,,Pisicile și muzica”. Aici, autoarea este interpreta principală a distinselor simțuri și sentimente. Ași spune că prin această ,,fabulă” ne permiteți să vă cunoaștem, să apreciem vibrațiile sufletești, nobile. Capitolul ,,Portretul” vine în ajutorul ,,lectorului și întregește portretul scriitoarei. Sunt unele afirmații cu caracter aș putea spune,,omenesc”: A îmbătrânii nu este numai un proces. Este o misiune, ,.Dacă sănătatea permite, procesul ,,îmbătrânire” poate fi rodnic, chiar activ.

M-am bucurat să reîntâlnesc în paginile lucrării dvs.pe Radu Lupu, pianistul de faimă mondială, pe care am avut bucuria de a-l cunoaște personal în cadrul familiei la care adesea era oaspete la București (Filderman Dorian). Ca tineri, conversațiile nu erau adesea pe teme muzicale. Dar în acest mod am putut să-i disting –la acea vreme, calitățile spirituale, intelectuale.

În unele capitole precum Requviem, rolul dirijorului, Polifonia reușiți să introduceți lectorul în unele ,,secrete muzicale” pe care auditorii, în general nu le cunosc sau poate nici nu sunt interesați, în timp ce audiază concertul, pe când atenția le este atrasă de dirijor, de solist și în general de audierea atentă a partiturii care nu odată trezește sentimente puternice.

Desigur, ca lector cu oarecare pregătire și în domeniul muzical, apreciez efortul pe care autoarea l-a depus, pentru a ne da o amplă imagine a muzicii în general și a ne introduce în inima vibrațiilor sunetelor musicale.

Cuvintele tipărite pe paginile unei cărți, au darul să trezească în sufletul lectorului sentimente diverse. Aș putea să le compar cu acele diversificate sentimente pe care ni le răscolesc unele partituri prin interpretarea orchestrei.

Ajuns la ultima pagină, printr-o simplă apăsare, am constata că lucrarea citită pe ecran are  deasemeni o nouă apariție la editura ,,SAGA” a prietenului Adrian Graumfelds,,

Vă doresc un bine meritat succes.

—————————–

Dr.Paul  LEIBOVICI 

Rehovat, Israel 

3 aprilie 2019

Traian BĂDULESCU-ȘUȚEANU: Scrisori esențiale – Ce carte grea și rea!

Mult prea simpluţă doamnă Andronescu,

 

Din întâmplătorul fapt că aveţi numele de familie ca al tatălui meu, (numit el Andronache Badiu, secretar de primărie într-un sat din Bărăgan, căruia mama-i spunea, pe când căzuse în patima beţiei: „Andronescule… când te mai faci tu bine?!”) vin şi vă pun câteva întrebări, ca de la profesor la profesor…

       

Aţi chibzuit suficient, ca timp, atunci când aţi luat hotărârea să intraţi în politică, alegând tocmai acel partid inerţial privind viziunea asupra societăţii umane, în genral, şi faptele petrecute 42 de ani, cât a durat experimentul marxist în România, creat şi păstorit de această grupare nefastă de trădători de Neam şi Ţară către ocupantul sovietic?…

 

Aţi cunoscut, din experienţă personală, a domniei voastre, a familiei şi a  prietenilor ce a însemnat comunismul  la noi, în casă, în suflet şi în întregul neam?

 

Aţi prins, din materiile de la facultate, numite ele economia politică şi socialismul ştiinţific, esenţa socio-umană, filozofică şi ideologică a social democraţiei, a socialismului şi apoi a comunismului, ca etape de distrugere a felului de viaţă al omului şi introducerea cu forţa brutală a BINELUI adus de o dictatură sagace şi neiertătoare?

 

Aţi prins, în calitate de profesor al unei ştiinţe exacte, cum era structurat sistemul de învăţâmânt în dictatură şi care fusese până atunci sistemul organizatoric şi spiritual  al învăţământului românesc?

 

Aţi avut cunoştinţă de existenţa înaintaşului nostru, profesorul Spiru Haret, care n-a fost de ştiinţe umaniste, ca şi domnia ta, şi totuşi, UMANISMUL i-a fost esenţa de gândire în sistemul de formare a generaţiilor viitoare, neuitând să amintească un deziderat simplu dar cel mai profund şi indubi-tabil, când a formulat zicerea: „Cum este şcoala azi, aşa va fi ţara mâine”… ”Invăţătorii şi preoţii sunt chemaţi să reilumineze neamul”?…

 

Aţi simţit că între colegii domniei tale de partid majoritatea sunt atei şi au o evidentă indiferenţă faţă de bisericile existente azi la noi? Găsiţi că are vreo importanţă faptul că un ministru crede sau nu în ceva, în afară de aceiaşi „viziune” materialist-concretă -„pragmatică”- a tuturor celor care alcătuiesc acest partid?

 

Este PSD urmaşul direct, privind structura umană, felul de organizare şi de exprimare a partidului comunist din România? Ştiţi care este starea concretă a corpului de învăţători şi profesori din ţară, cu precădere a celor din comune şi din cătune?… Câţi au studiile necesare acestei deosebite îndeletniciri umane şi mai ales câţi au CHEMAREA, sau talentul necesar exercitării zilnice a acestui act, uneori de esenţă magică?

 

Aţi ajuns, pănă acum, să vă daţi seama de CE TREBUIE FĂCUT IMEDIAT pentru ca programa analitică şi comportamentul în şcoala de azi să redevină la ceea ce a fost până la nefasta reformă a învăţământului din 1949? Are vreo însemnătate uniforma şcolară, în vederea reînvierii mândriei locale a şcolii respective şi a ordinii ce trebuie readusă în sistemul nostru de învăţământ ?

         

Aţi observat dacă aceşti doi oameni care vă dirijează acum, ca preşedinţi ai celor două camere legislative, înţeleg prioritatea învăţământului şi a culturii, înaintea chiar a acelora econimice şi chiar militare, deşi şi armata intră în acest sistem? Credeţi că un om de formaţie structurală, adâncă, marxist-leninistă, cum este Ion Iliescu, poate vreodată să întoarcă România la ea însăşi; dar o femeie simpluţă, fostă de două ori chiar ministru al marelui sistem de învăţă-mânt naţional, a înţeles de ce-i trebuie României azi, pentru a nu mai fi ciuca loviturilor dure a ţărilor avansate, prin firescul lor din învăţământ, din Europa şi Canada cu Statele Unite şi ţara este atât de tulburată spiritual?

 

Vă imaginaţi cum veţi fi etichetată, în istorie, după încheierea ciclului biologic, când, iacătă, nici după 28 de ani ŢARA nu ştie, prin sistemul de învăţământ actual, ce a păţit omul în experimentul marxist, al celor 46 de închisori şi 72 de lagăre de muncă forţată, în care au fost duşi cu parul aproape 3 milioane de oameni cu viziune clară, recte aproape întreaga intelectualitate pregătită ani de zile în România Mare, din care  jumătate nu s-au mai întors niciodată acasă? Continue reading „Traian BĂDULESCU-ȘUȚEANU: Scrisori esențiale – Ce carte grea și rea!”

Ionuț CARAGEA: Scrisoare deschisă către președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România

Stimate domnule președinte Angelo Mitchievici, în anul 2015 m-am transferat din filiala Iași în filiala Dobrogea și încă nu mi-au apărut numele și biografia la rubrica dedicată membrilor. Nu am o pagină oficială, chiar dacă v-am oferit toate informațiile necesare într-un email trimis de mine pe data de 21 decembrie 2015. Am revenit cu solicitarea mea în vara lui 2016, când ne-am întâlnit la Constanța. Chiar dacă ați spus că vă veți ocupa de această problemă, nu s-a rezolvat nimic. V-am retrimis două emailuri prin care v-am cerut din nou introducerea numelui meu și a biografiei mele pe site-ul filialei. Primul email a fost trimis pe data de 18 decembrie 2017, al doilea pe data de 21 decembrie 2017. Nu am primit niciun răspuns. V-am sunat și pe telefonul mobil și nu mi-ați răspuns. E-mail-ul știu că vă funcționează, deoarece am primit de pe adresa dv. electronică înștiințări despre premiile filialei și urări de sfârșit de an. Însă, la solicitările mele, nu ați răspuns. Ori, un președinte de filială trebuie să găsească timp să răspundă mesajelor venite de la membri.

Vă spuneam cât de important este să îmi apară datele pe site-ul filialei, întrucât am de făcut niște demersuri literare în străinătate și trebuie să le arăt editurilor că figurez ca membru într-o instituție serioasă și nu este o invenție de-a mea. Vă spun aceste lucruri din proprie experiență, dat fiind faptul că în 2012, când am fost publicat de o importantă editură americană, datele mele biografice au fost verificate în amănunțime, iar prezența mea pe site-ul filialei Iași, filială din care făceam parte în acel moment, a contat foarte mult. Străinii sunt foarte atenți când vine vorba de imaginea unui scriitor român și de apartenența sa la instituții importante. Filtrul agenților literari și al editurilor este foarte exigent, orice detaliu contează.

Întrucât nu doriți să comunicați cu mine, mi-am permis să scriu această scrisoare deschisă în care să-mi exprim nemulțumirile cu privire la mai multe activități desfășurate în cadrul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România:

1. După cum am precizat mai sus, nu am o pagină oficială de membru al filialei și nici măcar nu figurez cu numele, în condițiile în care am plătit cotizația de membru pe anii 2015, 2016 și 2017. Am observat că site-ul filialei nu este actualizat din 2014 și mi se pare anormal ca într-o filială în care există peste 50 de membri cotizanți, nu ați reușit să găsiți 200-300 de lei pentru a plăti un programator care să introducă măcar noii membri, așa cum ar fi fost normal. Un programator priceput ar rezolva această problemă într-o oră, este foarte ușor să creezi câteva fișiere html, să copiezi în ele niște informații care există deja în cererile de aderare ale membrilor, apoi să le uploadezi pe server. Vă spun aceste lucruri în cunoștință de cauză, fiindcă am și eu un site personal și colaborez cu programatori și firme de hosting. Mai mult de atât, cred că toată lumea ar dori să vadă câți membri sunt în cadrul filialei Dobrogea și ce s-a scris despre ei. Eu, de exemplu, eram curios să aflu cine sunt colegii mei, mai ales colegii noi. Eram curios să aflu ce s-a scris despre ei în presa importantă din țară, cine sunt criticii importanți care au analizat cărțile lor, conform cerințelor statutare ale Uniunii Scriitorilor din România. Cred că toată lumea ar fi bucuroasă să afle că filiala Dobrogea este o filială serioasă, cu peste 50 de membri care au fost acceptați conform statutului în vigoare al USR. Altfel, vor exista suspiciuni ca și aceea din scrisoarea deschisă expediată de Valeriu Cușner în 2009 către presa constănțeană, în care scriitorul afirma că „filiala U.S.R. din Dobrogea îşi ţine obloanele trase”. Ori, noi nu dorim să existe astfel de suspiciuni, fiindcă este în joc reputația noastră de scriitori membri ai USR. Continue reading „Ionuț CARAGEA: Scrisoare deschisă către președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România”