Ionuț CARAGEA: Scrisoare deschisă către președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România

Stimate domnule președinte Angelo Mitchievici, în anul 2015 m-am transferat din filiala Iași în filiala Dobrogea și încă nu mi-au apărut numele și biografia la rubrica dedicată membrilor. Nu am o pagină oficială, chiar dacă v-am oferit toate informațiile necesare într-un email trimis de mine pe data de 21 decembrie 2015. Am revenit cu solicitarea mea în vara lui 2016, când ne-am întâlnit la Constanța. Chiar dacă ați spus că vă veți ocupa de această problemă, nu s-a rezolvat nimic. V-am retrimis două emailuri prin care v-am cerut din nou introducerea numelui meu și a biografiei mele pe site-ul filialei. Primul email a fost trimis pe data de 18 decembrie 2017, al doilea pe data de 21 decembrie 2017. Nu am primit niciun răspuns. V-am sunat și pe telefonul mobil și nu mi-ați răspuns. E-mail-ul știu că vă funcționează, deoarece am primit de pe adresa dv. electronică înștiințări despre premiile filialei și urări de sfârșit de an. Însă, la solicitările mele, nu ați răspuns. Ori, un președinte de filială trebuie să găsească timp să răspundă mesajelor venite de la membri.

Vă spuneam cât de important este să îmi apară datele pe site-ul filialei, întrucât am de făcut niște demersuri literare în străinătate și trebuie să le arăt editurilor că figurez ca membru într-o instituție serioasă și nu este o invenție de-a mea. Vă spun aceste lucruri din proprie experiență, dat fiind faptul că în 2012, când am fost publicat de o importantă editură americană, datele mele biografice au fost verificate în amănunțime, iar prezența mea pe site-ul filialei Iași, filială din care făceam parte în acel moment, a contat foarte mult. Străinii sunt foarte atenți când vine vorba de imaginea unui scriitor român și de apartenența sa la instituții importante. Filtrul agenților literari și al editurilor este foarte exigent, orice detaliu contează.

Întrucât nu doriți să comunicați cu mine, mi-am permis să scriu această scrisoare deschisă în care să-mi exprim nemulțumirile cu privire la mai multe activități desfășurate în cadrul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România:

1. După cum am precizat mai sus, nu am o pagină oficială de membru al filialei și nici măcar nu figurez cu numele, în condițiile în care am plătit cotizația de membru pe anii 2015, 2016 și 2017. Am observat că site-ul filialei nu este actualizat din 2014 și mi se pare anormal ca într-o filială în care există peste 50 de membri cotizanți, nu ați reușit să găsiți 200-300 de lei pentru a plăti un programator care să introducă măcar noii membri, așa cum ar fi fost normal. Un programator priceput ar rezolva această problemă într-o oră, este foarte ușor să creezi câteva fișiere html, să copiezi în ele niște informații care există deja în cererile de aderare ale membrilor, apoi să le uploadezi pe server. Vă spun aceste lucruri în cunoștință de cauză, fiindcă am și eu un site personal și colaborez cu programatori și firme de hosting. Mai mult de atât, cred că toată lumea ar dori să vadă câți membri sunt în cadrul filialei Dobrogea și ce s-a scris despre ei. Eu, de exemplu, eram curios să aflu cine sunt colegii mei, mai ales colegii noi. Eram curios să aflu ce s-a scris despre ei în presa importantă din țară, cine sunt criticii importanți care au analizat cărțile lor, conform cerințelor statutare ale Uniunii Scriitorilor din România. Cred că toată lumea ar fi bucuroasă să afle că filiala Dobrogea este o filială serioasă, cu peste 50 de membri care au fost acceptați conform statutului în vigoare al USR. Altfel, vor exista suspiciuni ca și aceea din scrisoarea deschisă expediată de Valeriu Cușner în 2009 către presa constănțeană, în care scriitorul afirma că „filiala U.S.R. din Dobrogea îşi ţine obloanele trase”. Ori, noi nu dorim să existe astfel de suspiciuni, fiindcă este în joc reputația noastră de scriitori membri ai USR. Continue reading „Ionuț CARAGEA: Scrisoare deschisă către președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România”

Biti CARAGIALE: „Ţara moartă” – un eseu cinematografic de Radu Jude

Pregătindu-mă să consemnez despre filmul ,,Ţara moartă” (,,Dead Nationş” în versiunea engleza), o realizare, scenariu şi regie a cunoscutului cineast român Radu Jude, am aflat că lung-metrajul este prezentat zilele trecute pe ecranele din multe oraşe din România, dar şi în mari centre ale lumii. Am avut prilejul sa vizionez această creaţie în cadrul Festivalului de Film de la Haifa, la începutul lunii octombrie.

Născut la Bucureşti în anul 1977, Radu Jude s-a impus atenţiei înca de la debut, din anul 2002. În continuare, s-a bucurat de succese, laureat fiind a numeroase şi prestigioase premii. Din bogata sa filmografie, am ales să cităm „Aferim” (2015) şi „Inimi cicatrizate”  (2016), filme nominalizate la importante festivaluri internaţionale şi din România.

Noul său film „Ţara moartă” l-a adus din nou în centrul unor dezbateri, punând în lumină calitaţile acestui tânar cineast, capacitatea sa de a se opri asupra unor valori etice, de a stimula spectatorul să discearnă ororile din societate. Filmul nu este un documentar obişnuit, este mai curând un eseu cinematografic despre o dureroasă pagină din istoria României.

Filmul este constituit din lectura unor pagini din Jurnalul lui Emil Dorian din anii 1937-1944. Textele sunt citite de Radu Jude, iar pe ecran sunt prezentate câteva sute de fotografii din aceiaşi ani, din arhiva fotografului Costica Axinte din Slobozia. Mai este adaugată o coloană sonora din Jurnalele de actualităţi ale epocii, provenind din Arhiva Naţională de Filme a României. Astfel, spectatorul aude vocea Regelui Carol al 2-lea, vocea Mareşalului  Antonescu, fragmente din marşul legionar şi citate de lozinci comuniste din anii 1945-1946.

Emil Dorian s-a născut la Bucureşti în 1881, în familia Lustig, o familie evreiasca de intelectuali. A studiat Medicina la Bucureşti. A servit ca medic în Primul Razboi Mondial, apoi s-a specializat la Paris. A devenit un cunoscut medic bucureştean şi a desfăşurat o însemnata activitate în cadrul Comunitaţii Evreieşti din România. O personalitate de o aleasa sensibilitate şi fineţe, cu un larg orizont de cunoaştere, cu preocupari literare, Emil Dorian este autor al unor volume de poezie şi a numeroase articole pe teme culturale. A tradus, deasemenea, din poezia de limbă idiş. Pâna astazi au ramas de referinţă remarcabilele sale traduceri din Fabulele lui Eliezer Steinbarg. Bolnav, dezamagit, copleşit de tristeţe, Emil Dorian şi-a încheiat viaţa în 1956, în epoca comunista. Se afla într-o stare de disconfort, total epuizat de numeroasele mutari din locuinţe şi din policlinicile unde lucra. Continue reading „Biti CARAGIALE: „Ţara moartă” – un eseu cinematografic de Radu Jude”