O prietenă de acasă mă întreabă:
-Ben ce se întâmplă acolo, în Australia cu incendiile? 500 de milioane de animale moarte în incendii? Doamne ferește!
-Dacă îți spun adevărul, va trebui să ne împușcăm amândoi.
E deteriorarea sistemului, a societății, a educației și justiției. Lăcomia și nepăsarea, puturoșenia celor care ne gospodăresc, lasă pe mâine, lasă că face altul etc. Imperiul are alte planuri pentru specia umană. Peste 500 de milioane de viețuitoare exterminate, se apreciază că sute de locuri sunt cuprinse de în flăcări, zeci de case distruse, 5 milioane de hectare arse, o suprafață de mărimea Belgiei și Luxemburgului împreună sau aproape cât Irlanda, să zicem, și sigur că această imensitate îi depășeste pe politicienii noștri de hârtie de azi care sunt numai orgoliu și fâț, fâț. Fumul care acoperă aproape 5-6 milioane metri pătrați și este simțit până în Noua Zeelandă. Se dă vina pe secetă, gospodărirea apelor și vânzarea lor corporațiilor pentru profit, lipsa ploilor este învinuită de stațiile radar care înconjoară Australia și prin undele lor, microunde usucă aerul împingând norii înspre ocean unde plouă de rupe (astea sunt conspirațiile care circulă pe net, cică ei controlează vremea). În Australia parlamentarii sunt proprietari de ape și nu au obligația să dezvăluie în parlament acest lucru. Deci imaginați-vă dacă suntem proprietari de ape, atunci le vindem pentru profit corporațiilor agricole și fracking (extragerea gazelor din sol) și nu le folosim să stingem focul cu ele sau să le vindem fermierului local pentru a uda legumele și fructele. Când se ridică această problemă în parlament, toți fug, nu găsești unul prezent să asculte. Australia arde și ei sunt prin insulele tropicale la chef. Asta, da, trădare!! Tipul ăsta de trădare e la modă în democrație. Eu, acum 20 și ceva de ani în urma aveam voie să ard lemnul și uscăturile de pe proprietate, până când domnii lacomi au venit cu ideea să facă bani prin interzicere de foc și fum ca să mă facă să plătesc pentru luarea uscăturilor de pe proprietate. Înainte curățai anual pădurea și ardeai uscăturile și iarba pentru reîmprospătare, azi nu ai voie să iei uscături din păduri pentru că sunt protejate și, uite așa s-au adunat și au devenit focare incendiare. Nu doar Cangurii și Koala au ars în număr de milioane, dar și flora și fauna, ciupercile, insectele, microbii, tot ce ține pădurea în viață etc., toate au fost distruse. Aproape că poți crede că suntem un Experiment de Perfectă incinerare. Așa se vede din cer. S-a dat din aer cu tot felul de chimicale (îngrășăminte) de-a lungul anilor peste natură pentru a o „îngriji”, și după zeci de ani s-au îmbâcsit cu restul și la prima scânteie au luat foc precum fulgerul. Cantitatea de suport și ajutor de la instituțiile din interior și din străinătate este aproape invizibilă. Noi am sărit să-i ajutăm pe alții, dar la noi nu vine nimeni. Așa e când ești țară mică. Nu vreau să spun mai mult că… V-am mai spus-o: Suntem specialiști în milă – jumate miliard de vieți carbonizate. Unde sunt OAMENII ADEVĂRAȚI! Are toată apocalipsa asta vreo legătură cu promovarea taxelor ecologice și încălzirea globală? Este Australia sacrificată pentru această nouă ideologie? De ce suntem lăsați singuri? Continue reading „Ben TODICĂ: Unde sunt Oamenii?”
Pentru ca acquis-ul comunitar UE, codul canonic romano-catolic, la care au aderat în 2007, este incompatibil, străin de cutuma ortodoxa a devălmășiei. Noul ministru al finanțelor, cu doctorat în occident, vrea controale „complexe”. Cu cine? Cu absolvenții de „Spiru Haret”, angajați în Primării și transferați în A.N.A.F., pe pilele? Cu slugile politice, ce au depus jurăminte de vasalitate, parlamentarilor și șefilor de partide? Cu cârtițele multinaționalelor, plasate în zonele de decizie unde se iau hotărâri privind controalele și modificărilor legislative? Cu directori și șefi de servicii a căror carieră n-are nimic cu profesia ci cu servilismul față de partid și firmele care „sponsorizează”? Cu Codul fiscal, care permite furtul al TVA, impozitului pe profit și venit? Cu Cod de procedură fiscală, scris de slugile mafiei evaziunii fiscale, care au creat mecanismele prin care deciziile de impunere pot fi contestate până la calendele grecești? Cu actualele norme și proceduri de control care nu permit efectuarea și extinderea controlului, asigurând evazionistului timpul necesar să ascundă banii și să distrugă dovezile? Cu Codul administrativ, care a transformat funcționarul public într-un instrument la dispoziția șefului numit politic, ce-l poate concedia și care a abrogat Legea, ce asigura stabilitatea în funcția publică și independența actului decizional? Cu legea de combatere a evaziunii fiscale, în baza căreia nu mai poate fi condamnat nici unul care se sustrage de la plata taxelor și impozitelor, pentru că nu poate fi demonstrată premeditarea? Cu o poliție, parchete justiție care anulează constatările organelor fiscale, legalizând furtul de la bugetul public (mii de cazuri în care taxele și impozitele n-au ajuns la buget, iar justiția considera că nimeni nu e vinovat)? Cu diletanți, slugi politice și ale mafiei fiscale; cu o legislație care încurajează frauda fiscală; cu instituții care concurează la înfăptuirea justiției preocupate de salarii, funcții, nu la protecția banului public, care fraternizează cu infractorii, de teamă să nu piardă salariile, pensiile speciale … la buget ajunge cât e dispusă mafia fiscală … 2019 s-a colectat 3,7% din PIB (42,699 mld., din 1.040,8 mld. lei) … 2013, era 17,6%… pierdere de 8,5 miliarde €… Soluția e taxarea inversă la TVA, plăților între firme prin conturi bancare și impozitarea cifrei de afaceri… Mafia politică este conectată la banii proveniți din taxe și impozite (în special TVA). Și e transpartinică, ea conduce România. Deci, până când nu vom avea o clasă politică capabilă să blocheze mecanismele de fraudă fiscală, prin lege, vom asista la farse în fața mafiei și a faptului că actuala clasă politică e, de fapt, creația mafiei fiscale. Ec. Pavel Roman / Facebook
“Globalismul”, încercarea de a impune lumii un “imperiu”, cu comandă unică și fără apel, reprezintă flagelul timpului istoric pe care îl trăim.
Printre versurile mele,
Titlul prezentării de faţă a venit, din Washington, ca răspuns la invitaţia d-rei Chiorean de a participa la simpozionul de la Târgu-Mureş, în continuitate, cumva, cu altă abordare – „Recunoaştere-abhijnana de la Kalidasa la Mircea Eliade şi Paul Ricoeur”, la Politehnica bucureşteană, şi poemul „Cenuşa lui Eliade”. N-ar fi trebuit, poate, să-l luăm în serios, aşa, pe e-mail, în virtual, când a vorbi despre Eminescu şi Eliade a devenit, fie un atentat în gol global, fie riscul jenării eminescologiei-eliadologiei de monopol ori paranoic eradicate/individualizate. Vagul (fuzzy?) „lumilor” s-ar putea demetaforiza cu extrase din cei doi, plus – de unde până unde – D. H. Lawrence (ce „obiectivare”…) Nici metodă, nici bibliografie, mai degrabă o lectură, pe căutate, în pofida biblitecilor alb-negru scrise „despre”. Este, într-adevăr, vorba de lectura longitudinală a autorilor din titlu, separat şi împreună, contrapunct al „lumilor” devorându-se halucinatoriu – Bucureşti, India, Mexic -, exemplificabil, aici, prin mitul luceafărului.
Din umbră timpului trecut
În noaptea ploilor albastre