Din umbră timpului trecut
Te caut, poate te mai văd odată
Făptură gingașă cu părul bălai,
Cu ochi rupți din mare
Când cerul se scălda.
Pictată de Afrodita,
Uitată chiar de Eros,
Puternică ca Zeus
Tu fără de pereche…
Ai plâns râuri de lacrimi
Pe prundul dintre maluri
Îngemănat cu ploaia ,
Cu trupul plin de patimi…
O, cum au trecut anii
Oare tu-i mai scoți
Când eu mă uit în taină
‘N oglindă și te văd,
Dar nu ești tu…
Sau mă înșel ?
Ai însemnat tu anii
Cu brazde pe la frunte
Și cute pe la buze,
Luptându-te în Hades
Plătind nelegiuiri
Ce aparțin doar lunii
În care tu respiri?
Mai lupți ș-acuma
Cu răutatea lumii
Ce-ncearcă să te-învingă…
Te caut…
Mai îngâni rugii sfinte
Târându-ți pașii pe vechile poteci ?
Mai mângâi cerul cu mâinile și fruntea
Când mai visezi ?
Aș vrea să te mai văd
Așa cum tu erai odată
Când soarta-ți surâdea…
Prin inocența-ți oarbă !
Ești înc-aici…
În umbră, în oglindă…
Privești tăcută…
La ce ai mai rămas…
La cicatrici rămase…
La cuta de pe buze
Și brazdă de pe frunte
Și scoți doar un oftat !
———————————-
Mariana Zorița TURDA
5 ianuarie 2020