În noaptea ploilor albastre
Îmi zboară gându’-n depărtări
La zilele iubirii noastre
Când mă țineai de subsuori,
Când blânda lună mi-arătai
Și stele străluceau pe cer,
Când pletele îmi mângâiai
Și totu’-n jur era mister
În pași de dans doru-ți șopteai,
Pluteam pe iarba-nrourată,
Cu dragoste îmi dăruiai
Pământu’-ntreg și lumea toată,
Îmi sărutai buzele calde,
Ca mierea îmi spuneai că sunt,
Îți simt sărutul cum mă arde
Deși de-atunci e foarte mult…
În noaptea ploilor albastre
Sunt singură, doar eu cu mine
Și-emoția iubirii noastre
Care-a plecat și nu mai vine…
Așa se-ntâmplă uneori,
Unul își face visuri ‘nalte
Și strânge-n inimă comori
Iar celălalt are-n gând alte.
Nu-mi pare rău că te-am iubit,
Nu-mi pare rău că ai plecat
Dar sufletu-mi e pustiit
Și gândul, încă, torturat!
CÂND…
„Sentimentul este forma cea mai curată
a adevărului.”
S-o mai subliniem o dată:
E șansa viitorului,
Când două palme se sărută
Iubirea este adevăr,
În aer e dragoste multă
Ce nu va ști de vreun ivăr,
Când patru pași în ritm pășesc
Inima fuge de nebună,
Ea e un flutur îngeresc
Ce zboară până și pe lună,
Când patru buze strigă dor,
Sufletul parcă e în transă
Arde înflăcărat de-amor
Și orice clipă este-o șansă,
Când două vieți se țin de mână
Și spre altar caută cerul
Iubirea e calea senină
Și tot ea e și viitorul,
Când un bărbat și o femeie
Cununii pe cap își țin,
În jur se-mprăștie scânteie,
Se naște clipa de divin,
Când ceru-i frate cu pământul
Nu mai ai teamă de nimic,
Oriunde-ți poate merge gândul,
Câștigător, după tipic,
Când patru ochi sunt patru stele
Lumina ți-e asigurată,
Nu te-or urmări vrăji ori iele,
Vei avea viață minunată!
———————————–
Florentina SAVU
4 ianuarie 2020