Costel BABOŞ: De ce mergem la biserică? – (Pamflet) 2

De ce mergem la biserică? Să ne rugăm? Putem să ne rugăm și acasă. Unde nu ne vede nimeni, nu ne aude nimeni. Sau poate tocmai de aia? Să comunicăm cu Dumnezeu? Ne trebuie un interpret? Un translator? Se comunică mai bine prin tălmaci decât direct? Să stăm în picioare pe loc fix pentru a ne verifica răbdarea? În genunchi? În genunchi putem sta oriunde. Și pe lună dacă ajungem până acolo. În picioare la fel! Să dăm pomană morților? Că dacă ne înfruptăm noi, prin rotație, cu burdihanele noastre nesătule și pline de fecale, poate le rămâne și lor o fărâmitură? Să ne spovedim? Să ni se ierte greșelile cele fără de voie dar mai ales cele cu voie? Poate de asta avem nevoie de un avocat? Procurorul fiind cine? Pentru că pe Judecător îl știm… Judecătorul e cel care ne iubește nemăsurat, infinit și nemărginit încât ne-a creat după chipul și asemănarea Sa.

Poate la Biserică mergem să ne arătăm țoalele. Șansa ca, o dată pe săptămână, să-ți îmbraci sacoul și ițarii favoriți, cravata favorită, rochia, fusta, tricoul, mulații favoriți cu buci proeminente, să te bărbierești proaspăt, să te pudrezi și să te parfumezi de omori toate insectele din biserică, să-ți vopsești părul, să-ți etalezi frizura cea nouă, peruca cea nouă, inelele, cerceii, ceasul scump, ochelarii de soare așezați în creștetul capului și să butonezi de pe mobil, scuză-mă, nu pot vorbi acum, sunt la biserică, mă rog…
Să ne lăudăm cu copiii, cu casele, cu mașinile, cu nevestele și bărbații noștri, cu concediile pe care ni le permitem, cu slujbele pe care le avem, cu facultățile pe care le-am făcut?

Continue reading „Costel BABOŞ: De ce mergem la biserică? – (Pamflet) 2”

Doru Dinu GLĂVAN: Uniunea Ziariștilor Profesionoști din România – Comunicat de presă

CONSILIUL DIRECTOR AL UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, ales de Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembrie 2017, alegere validată prin Hotărârea Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată la data de 28.09.2017 în dosarul nr.29829/299/2017, rămasă definitivă și executorie prin Decizia civilă nr.238/A/25.01.2018 a Tribunalului București, aduce la cunoștință următoarele:

Prin validarea tuturor lucrărilor A.G.E. din 8 septembrie 2017, a dobândit forță juridică și Hotărârea AGE nr. 2  din 08.09.2017, prin care au fost excluși din U.Z.P.R. următorii: Rosentzveig Adrian (Adi Cristi), Fulea Adrian, Petrescu Ion, Frangulea Gheorghe, Rusu Gabriela, Puriş Nicuşor Cosmin, Ivaşcu Gheorghe,  Spiridon Cassian, Şperlea Florin, Lupescu Dan, Cepraga Teofil Octavian, Iofciu Ion,  Neagoe Benone Constantin.

În Hotărârea nr.2 din Adunarea Generală Extraordinară s-a precizat: Toţi aceştia pierd, începând de astăzi, calitatea de membru UZPR, făcându-se vinovaţi de convocarea nestatutară a unei aşa-zise „adunări generale”, de uzurpare a calităţii oficiale, de confiscare prin rapt a paginii web, de confiscare prin rapt a sediului şi însemnelor Uniunii, de lansare în media a unor atacuri incalificabile împotriva preşedintelui Uniunii, de încălcarea flagrantă a îndatoririlor prevăzute la Art.15, lit. e) şi f) din Statut.

Dat fiind că aceștia nu au contestat în termenul legal Hotărârea A.G.E., măsura este definitivă.

Orice act, activitate, poziție, opinie, decizie luate în invocarea calității de membru al U.Z.P.R. de vreuna dintre persoanele menționate este lovită de nulitate. După caz, asemenea fapte pot intra și sub incidența legii penale.

Continue reading „Doru Dinu GLĂVAN: Uniunea Ziariștilor Profesionoști din România – Comunicat de presă”

Alexandru NEMOIANU: Cel mai de preț

,,Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama și pe femeie și pe copii și pe frați și pe surori chiar și sufletul sau însuși, nu poate fi ucenicul Meu / Și cel ce nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu” (Luca,14;26-27)

Aceste cuvinte sunt nespus de puternice și nespus de răspicate. În existența noastră cel mai de preț lucru și mai importantă dimensiune este trăirea învățăturilor Mântuitorului, așa cum ne sunt ele înfățișate în Ortodoxie. Nu există cale împrejur, nu există modalitate de a ocoli învățăturile și poruncile Dumnezeiești sau, dacă o vom face, ne așteaptă necazuri și poticneli.
Dar fiind oameni și fiind oameni sub stare de păcat, ne putem întreba. Ne putem întreba mai ales într-o vreme când duhul secular, duhul negativității pure, răstălmăcește totul, caută să răstălmăcească și Credință în dorința de a ne pierde; și pentru lumea asta și pentru cea viitoare.
Această îndoială vine sub forma: ”cum voi putea să îmi “urăsc” femeia și copii, tatăl și mama, frații și surorile”. Cum poate “cineva” să îmi ceară așa ceva? Din capul locului această este o falsă îndoială și o întrebare rău pusă.
În primul rând trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu cere de la noi nimic și noi nu avem nimic ce să dăm lui Dumnezeu (sub specia bunurilor materiale). Dumnezeu ne vrea pe noi, pe toți și pe fiecare și noi nu ne putem împlini, în rost veșnic, decât cu și în Dumnezeu. Iar de aici mai departe și în această înțelegere putem contempla frumusețea fără egal a acestui fragment Evanghelic.
Mântuitorul nu ne cere să ne “urâm” pe cei apropiați, să îi “dușmănim”, ne cere altceva: să îl iubim și să credem în El mai mult decât în orice și să căutăm ca și noi și cei dragi ai noștri să fim alături de El. Că să fim mai limpezi.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Cel mai de preț”

Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (3)

Și neamul se zbate în lanțuri și geme

 Și plânge în doine și urlă-n blesteme…”

                     ( Ionel Zeană- De zece ani)

 

    Comunismul este un regim represiv fundamentat pe sisteme de gândire iudeo-ateo-materialiste: marxist, iluminist, leninist, anarhist, nihilist, bolşevic, umanitarist, ecumenicist, doctrine masono-talmudice liberale, pseudo-democratice antagonice creştinismului apostolic ortodox, doctrine generatoare ale crizelor: revizioniste, demografice, sociale, economice, psihologice, culturale, spiritual-religioase, globaliste, mondialiste.

  

   Fostul ambasador american în Rusia sovietică, David R. Francis, informa în Ianuarie 1918, guvernul american despre starea reală a lucrurilor de acolo: „… Liderii bolşevici de aici, dintre care majoritatea sunt evrei, iar dintre aceştia nouăzeci la sută sunt exilaţi reîntorşi, puţin le pasă de Rusia sau de oricare alte ţări, ei fiind internaţionalişti care încearcă să declanşeze o revoluţie socială la nivelul întregii lumi.” (cf. (Radu Theodoru, România, Românii şi Comunismul. Un răspuns documentat la o provocare antiromânească. Ed. Lucman, Bucureşti-2009, p. 15)

  O altă ştire la fel de preţioasă venea de la căpitanul de informaţii din Rusia, Montgomery Schuyler:„…mişcarea bolşevică este şi a fost, încă de la începuturile ei, orientată şi controlată de către evreii ruşi de cea mai sordidă  teapă.”

   Corespondentul ziarului <<London Times>>din Rusia, Robert Wilton, preciza în 1918, că în organigrama celor 384 de comisari erau incluşi: 2 negri, 13 ruşi, 15 chinezi, 22 de armeni şi peste 300 de evrei. Dintre aceştia din urmă 276 veniseră din Statele Unite, după căderea Guvernului imperial. CEKA poliţia politică a bolşevicilor. Şef, Moses Uritzky şi Gernrikh Yagoda-Yehuda, evrei. Au coordonat masacrele cărora le-au căzut victime zeci de milioane de oameni. Masacru este un termen impropriu. Atunci şi acolo este vorba de genocid. Alexandr Soljeniţîn, în vol. II din Arhipelagul Gulag scrie că evreii au creat şi administrat sistemul sovietic organizat al lagărelor de concentrare în care au murit zeci de milioane de oameni. Marele scriitor rus dă numele călăilor şefi ai poporului său deghizaţi în bolşevico-comunişti: Genrikh Yagoda, Aron Solts, Yakov Rappaport, Lazăr Kogan, Matvei Berman, Neftaly Frenkel. Toţi şase evrei. Sovoski, Trinitatea Roşie-1931. Nr. 278, în perioada 1917-1923 au fost masacraţi în Rusia: 25 episcopi, 1.215 preoţi, 6.075 profesori, 8.800 medici, 54. 850 ofiţeri, 260.000 soldaţi, 10. 500 poliţişti, 40.000 jandarmi, 19.850 funcţionari, 347.250 alţi intelectuali, 815.000 ţărani, 192.000 muncitori [Nici un rabin] (<<London Times>>).

   Winston Churchill, care iniţial a sprijinit Armata Albă în lupta antibolşevică a amiralului Kolceak şi a generalului Denikin, scria în 26 Ianuarie 1920, că:„… bolşevismul, barbarie animalică. Comunismul este o epidemie mult mai periculoasă decât ciuma sau tifosul…”, iar în The Times, consemnase la 10 Ianuarie acelaşi an: „Politica pe care o voi preconiza întotdeauna faţă de Uniunea Sovietică este aceea de răsturnare şi distrugere a acestui regim criminal.” Ilustrated Saturday Herald.

   N-au trecut însă nici două decenii şi Churchill era aliatul cel mai fidel al celui mai mare criminal al istoriei-Stalin, aprobându-i astfel holocaustul împotriva creştinilor, trecând cu nepăsare peste naţiunile prăbuşite, peste monarhii, peste popoarele pervertite de bolşevici.

   În august 1917, la Congresul bolşevicilor componenţa Prezidiului arăta astfel: „3 ruşi, 1 geogian de origine maternă incertă, Stalin şi 6 evrei. Şedinţa decisivă a Comitetului Central, 23 octombrie 1917. Participă: Ziderblum zis Lenin (acasă vorbea idiş, David Shub în volumul Lenin-Biografie scrie că mama lui după tată era evreică), Edgar zis Zverdlov, Bronştein zis Troţki, Appelbaum zis Zinoviev, Rosenfeld zis Kamenev, Uriţki, Kolontay, până aici 7 evrei, Djugaşvili zis Stalin, georgian sau osetin evreu, Dzerjinski polonez sanguinar şi un nenorocit de rus, pentru coloratură: Babnov. Să nu ştie lecţia asta politologul Tismeniţki zis Tismăneanu? se întreabă amiralul Radu Theodoru. Şi să nu o raporteze la conducerea Partidului Comunist instalat în România de Stalin prin mareşalul Malinovsky care a adus în furgoanele Frontului 2 Ucrainean troika iudeo-kominternistă: Ana Pauker, Laszlo Luca zis Vasile Luca şi Ioşka Broitman zis Iosif Kişinevski? Mira-m-aş?!” (Radu Theodoru, România, Românii şi Comunismul. Op. cit., p. 17)

 

    Tismăneanu, politolog şi politruc fiind ca şi tatăl său, era la curent şi cu lucrarea lui Maurice Pinay, care nominalizează evreii din primul guvern comunist din România:

  1. Ana Pauker, evreică, ministru al afacerilor externe al <<Republicii Populare Române>> şi agentul nr. 1 al Kremlinului în România până în 1952, când a trecut în umbră, rămânând însă în libertate. Această hienă ce se numea de fapt Anna Rabinsohn, era fiica unui rabin venit în România din Polonia. S-a născut în Moldova, în 1892. În 1919 Anna Rabinsohn a intrat în partidul comunist, iar în 1920 a organizat împreună cu alt evreu, Max Goldstein, asasinarea membrilor Senatului de la Bucureşti, printre care se afla şi Greceanu, preşedintele de atunci al camerei superioare. Max Goldstein a fost prins de poliţie şi împuşcat, dar Anna Rabinsohn a scăpat fugind în Elveţia, unde şi-a luat numele de Pauker, în urma căsătoriei cu evreul Marcel Pauker. Împreună cu acesta a plecat apoi în Rusia, unde soţul ei a devenit ofiţer al Armatei Roşii. După fuga lui Troţki, Ana Pauker şi-a denunţat propriul bărbat ca fiind trădător troţkist, iar acesta a fost împuşcat. În 1932 a fost trimisă pe ascuns în România pentru a organiza o mişcare comunistă subterană. Ca să nu fie descoperită de poliţie ca agent comunist, a frecventat, ca damă de consumaţie, cele mai ieftine localuri din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara, până în 1936. În urma acestei vieţi depravate a contactat un sifilis care i-a „mâncat” o ureche. De atunci se coafa în aşa fel încât să-ţi acopere urechile, pentru a nu se observa că nu avea decât una singură. În 1936 poliţia i-a descoperit activitatea, aşa că a fost arestată şi condamnată la 10 ani închisoare. A fost închisă la penitenciarul Văcăreşti până în 1940, când sovieticii au invadat Basarabia şi Bucovina şi au capturat o personalitate românească, [Ion Codreanu], cerând în schimbul ei eliberarea Anei Pauker. Evreica a fost predată sovieticilor şi în Rusia i s-au creat condiţiile necesare pentru a organiza un partid comunist „român” cu evrei din Basarabia şi Bucovina. În timpul războiului a încercat să-i convertească la comunism pe prizonierii români din lagărele sovietice de prizonieri, dar n-a reuşit. A revenit în 1944 în România, de astă dată cu gradul de colonel în Armata Roşie şi, sub protecţia sovietică, a început distrugerea tuturor instituţiilor creştine, civilizate din ţara noastră. I s-a oferit un loc în guvern prin intervenţia brutală a lui Vişinski, la 6 martie 1945, şi de atunci până în mai 1952 prostituata Ana Pauker a condus teroarea comunistă în România. Mai multe încercări de asasinat îndreptate împotriva ei, iniţiate de grupuri de studenţi, au eşuat, fiindcă liderii comunişti nu apăreau decât rar în public şi atunci când o făceau erau bine păziţi de o armată întreagă de poliţişti şi de agenţi secreţi. Când Ana Pauker trebuia să treacă pe vreo stradă din Bucureşti, miliţia ordona închiderea magazinelor şi a ferestrelor caselor, nu cumva să se tragă asupra ei din acele locuri.

   În 1952, tensiunea anticomunistă a crescut foarte mult, atingând culmi nebănuite, iar comuniştii de frică să nu se producă revolte, au decis eliminarea celei mai nepopulare figuri ale regimului, Ana Pauker. Prin decizia Comitetului Central al Partidului Comunist „Român” , urmată de un discurs al lui Gheorghiu-Dej, secretarul general, deci şeful oficial al partidului, Ana Pauker a fost acuzată de „oportunism”, „sabotaj economic” , „abatere de la linia partidului” etc. şi a fost „expulzată” din Comitetul Central în mai 1952, fiind însă reabilitată în 1956. În luna iunie 1952 a pierdut şi funcţia de ministru al Afacerilor Externe. Toate aceste acţiuni şi ecoul lor în presa comunistă şi iudeo-masonă au reuşit să-i înşele pe occidentali, care au văzut în ele o dovadă de „antisemitism” al comuniştilor, dar poporul român nu a putut fi dus de nas aşa de uşor, căci el ştia că locul Anei Pauker în Comitetul Central fusese luat de alt evreu, Iosif Chişinevski. Totodată, evreica umbla liberă prin Bucureşti şi se pare că îndeplinea o funcţie secretă în conducerea partidului. Ana Pauker a murit în 1958, de sifilis, şi a fost îngropată în cimitirul evreiesc din Bucureşti.

   De obicei, când un comunist cădea într-adevăr în dizgraţie îşi pierdea şi capul o dată cu funcţia sau dispărea pentru totdeauna în vreun lagăr de muncă forţată ori în vreo închisoare. Faptul că un evreu comunist a trecut dintr-o funcţie publică într-una secretă şi a dispărut astfel pentru un timp din paginile ziarelor, după ce glasuri critice ale fraţilor săi comunişti au proferat bine cunoscutele injurii la adresa-i nu trebuie să ne inducă în eroare. Continue reading „Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (3)”

Arlind FARIZI: Cuvântul iar

Fernando Aguiar

 

Cuvântul iar

 

În noaptea asta
Nu știu cum să scriu
Să fie asta oare alt fel de inspirație?

În noaptea asta umblă
Cuvinte cu dureri de cap
Iar eu m-am săturat de ele…

În noaptea asta
Nici gând nu mă mai află
Hârtia se așterne neatinsă
Iar eu aștept, aștept
Din cerurile minții

Cuvinte să coboare
Care să umple falii
Din biet sufletul meu…

Arlind Farizi (Macedonia, 1984)

Traducere: Germain Droogenbrood și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din: “Poezie între două veri”, Serile de Poezie de la Struga

***

(The Word Again: Tonight/ I don’t know how to write/ Is this a new state of mind?// Tonight/ The words have a headache/ As I am tired of them…// Tonight/ Not a single thought comes to my mind/ The paper is empty/ And I wait, wait/ From the skies of thought/ Words descend/ And they fill in/ The cracks of my soul…)

Ștefania PETROV: Vrabia mălai visează

Vrabia mălai visează

 

Zăpada a umplut câmpul,

Tot mai tare bate vântul,

Pe o creangă înghețată,

O vrabie îngrijorată,

După ce dădu ocolul,

Ciripi s-adune stolul:

-Suratelor, adunarea!

Să începem șezătoarea

Și să spuneți fiecare

Ce ați găsit de mâncare.

Este tare frig afară

Și hrana e tot mai rară.

Astfel, stolul se încinse

În dezbateri mai aprinse:

-Eu, la al meu puișor,

I-am adus un viermișor.

-Eu, am zburat pe căpițe

Și am adunat bobițe.

-Eu ,am fost în bătătură

Și am găsit o firimitură!…

Continue reading „Ștefania PETROV: Vrabia mălai visează”

Ioan Nicolae MUȘAT: Lansarea ANTOLOGIEI ASCIOR 2017 !

Lansarea ANTOLOGIEI ASCIOR 2017! Asociația ASCIOR și Consiliul Județean pentru Cultură și Artă vă invită sâmbătă 17 Martie, 2018, ora 11 la Amfiteatrul din incinta Muzeului Județean Buzău, la lansarea „Antologiei pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2017” Realizator jurist Radu Roxelana, director ASCIOR!

Vor lua cuvântul distinși invitați coautori la Antologie, secțiunea Teologie-Sociologie și secțiunea Literatură din Buzău și din țară, va fi prezentă și redactorul și corectorul final al antologiei, poet Mirela Minuța din Arad. Va recita poezii din Antologie recitatoarea noastră Alexandra Laura Vasile, iar muzica folk va fi asigurată de grupul Trio-Vox din Berca și folkistul Manea Agheana  din Rm. Sărat.
Vor fi prezente televiziuni locale ce vor populariza evenimentul. Peste hotare transmisiunea se va face la Radio ProDiaspora de de domnul Adrian Gelu Radu.

Un eveniment foarte important pentru ASCIOR pe care ni-l dorim a fi tratat cu maximă prietenie și participare de toți prietenii și simpatizanții ASCIOR, un eveniment la care ne dorim o implicare maximă a membrilor ASCIOR, întrucât este repetiția generală pentru Conferința Națională pentru Civilizația Creștină pe care o vom susține în acest an.
ASCIOR- pentru bucuriile omului!
Rog toți membri și simpatizanții ASCIOR să distribuie anunțul!

Vă mulțumesc tuturor pentru implicarea și reușita acestui eveniment foarte important al asociației ASCIOR!

———————-

Ioan Nicolae MUȘAT

Buzău

26 februarie 2018

Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866-1947 (4)

În ciuda deciziilor Europei, românii aveau acum domnitorul străin dorit şi, cu toate că situaţia lui ,,avea să fie de nesuferit, dacă nu era recunoscut”, convingerea generală era aceea că numai forţa majoră îi putea sili să renunţe la principele pentru care luptaseră atât. Consulul francez scria: ,,Nimeni nu se gândeşte să se mai supună injoncţiunilor Conferinţei şi toţi privesc în faţă cu linişte, cu hotărâre chiar, consecinţele unui refuz” .

Noul fapt împlinit petrecut în Principate, prezenţa în fruntea lor a prinţului străin silea Puterile să ia atitudine faţă de această ,,faptă îndrăzneaţă”. Drouyn continua să susţină că Franţa nu avea niciun amestec în ridicarea unui prinţ străin pe tronul Principatelor, mai mult, într-o scrisoare adresată Londrei şi Vienei, el afirma complicitatea Prusiei. Dar ambasadorii ei acreditaţi pe lângă alte Puteri dădeau asigurări categorice în privinţa nevinovăţiei Prusiei, Bismarck susţinând că guvernul său nu ştia nimic despre fapta (escapada) lui Carol. Numai Poarta nu era dispusă să tacă sau să se resemneze, Aali paşa voia ocuparea Pricipatelor, însă guvernul otoman nu reuşea să ia nicio hotărâre în această chestiune.

Dar Turcia nu era lezată atât de prinţul străin, cât de faptul că acesta o ignorase: ,,de ce principele Carol nu trecuse pe la Constantinopol”? Poarta, vădit neconsolată, supuse iarăşi Conferinţei această ,,supărătoare chestiune” şi, în şedinţa din 25 mai, Safvet paşa protesta din nou vehement împotriva venirii lui Carol şi declara că era de datoria sa ,,ca să restabilească ordinea legală în Principate”.Delegaţii nu erau dispuşi însă la o intervenţie şi Conferinţa doar hotărî să nu ia nicio măsură sinonimă cu recunoaşterea prinţului Carol.Ea decise, la propunerea lui Budberg, să interzică consulilor orice raporturi oficiale cu noul principe. Dar Safvet spunea lui Drouyn că Poarta nu vedea altă soluţie ,,decât o ocupaţie militară” şi că voia s-o încerce din propria iniţiativă, ,,dacă în termen de 15 zile, Conferinţa nu impunea respectarea tratatelor”. Ziarele scriau (,,Le constitutionnel”, din 24 mai) că ,,o armată ruso-turcă şi intrase în Moldova”.

Continue reading „Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866-1947 (4)”

Irina Lucia MIHALCA: Lirice

Doar a fi

 

Era un om a cărui liră

desprinsă din mare şi din cer îşi continua cântul,

(simţea seva dar n-o putea opri din curs)

chiar dacă, doar vântul îi înţelege mesajul

purtat de sunetele corzilor,

ştia că-n liniştea serii, ca o luntre ce lunecă,

inimă-i cânta ultimele acorduri,

inspirată din esenţa izvorului

ce-i trecea domol prin adâncuri,

trăind cursul râului de la revărsare la izvor.

…………………………………………….

a porni, a veni,

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Lirice”

George ANCA: Utopii în cămașă de forță

UTOPII ÎN CĂMAŞA DE FORŢĂ

 

numărul de aur al destinului – utopii în cămașa de forță – de ce a fost executat Ceaușescu -trădătorii Domnitorului Cuza

GEORGE  ANCA

NUMĂRUL DE AUR AL DESTINULUI

 

            Prin 1984-85, fractalii lui Otto Peitgen sau Ciprian Foiaş erau împărtăşiţi, în sala de periodice din cupola Politehnicii bucureştene, şi de custodele acesteia, psihologul Ioan Ciofu, promovat din fabrică, unde fusese trimis muncitoreşte pentru infracţiunea cu numele de meditaţie trascendentală. Parcă asemeni fotografului care, având gata de tipar un album cu Alpii şi primind o comandă să fotografieze Himalaia, nu a mai semnat niciodată acel prim album, psihologul, pedepsit de Ceauşeşti şi gonit din laborator, a pornit şi nu s-a mai oprit până în ziua de azi în/din ascensiunea numărului de aur.

            De 25 de ani, viaţa i s-a metamorfozat în aurul numărătorii de sine şi de alţii, publicând Numărul de aur – matrice a devenirii? (1994, ediţie revizuită şi adăugită în 1997), iar de curând, Ordine şi destin, vol I, (2007, pus în circulaţie în 2008, cu mici şanse de a se face vizibil, chiar dacă autorul a fost nominalizat pentru Kyoto prize ca recunoaştere a teoriei sale asupra numărului se aur, inclusiv în influenţarea destinul uman). Savantul abia dacă şi-a permis, în răstimp, haiku-uri şi câtva povestiri, ca pentru a avea de unde să-şi aleagă motto-uri la diversele capitole survenite în căutarea sa ascensională. A nu ne îndoi că altcineva decât numărul de aur l-a sfătuit la aşa ceva, între Alpii realităţii mundane şi Himalaia destinelor omeneşti, nou Euclid între medie şi extremă raţie

            Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns a pierde …cibernetica-diabetica/Odobleja-Paulescu, nu ne lasă vicleanul să nu luăm seama şi la Sisif-Ciofu în cheie românească, vreo sinucidere indusă de acum globalist, frate. Măcar colegul de pedeapsă, cu opt ani mai tânăr, Ion Mânzat, în a sa monumentală Istoria universală a psihologiei, l-a listat pe Ioan Ciofu printre maeştrii săi. Dă, doamne, Freud, Young.

            Tragismul, în fine carpato-danubian, se ascunde în matematică. Supercontrolul constantei (încă Phi de la Phidias şi mai ales T/tau de la Tomi, tăietură, secţiune, ba chiar Tomisul unde Medeea şi-a tăiat-număr-aurit fratele, tot pe la noi, fraţilor) duce la o teorie cosmologică nu nesprijinită şi pe cele 6 numere cosmice ale lui Martin Rees.

            Continue reading „George ANCA: Utopii în cămașă de forță”