Ștefania PETROV: Magnolii și aripi de fluturi

Magnolii și aripi de fluturi

Magnolii şi vis de primăvară,

Celestă simfonie a iubirii,

Corole de o frumuseţe rară

În anotimpul dezmorțirii.

Ca într-o tainică splendoare,

Se zbate infinitul să renască,

Magnolia înalță către soare

Toată iubirea pământească.

Veşmânt feeric în grădină,

Magnolii svelte şi candide,

Mireasma florii lor, divină,

Îmbată fluturii în crisalide.

Îmbobocesc iubirile eterne,

Pecetluite în pure săruturi,

Iar primăvara ne aşterne

Magnolii şi aripi de fluturi

––––––––––––

Ștefania PETROV

12 aprilie, 2018

Ștefania PETROV: Buna Vestire

Buna Vestire

Sfânt este anotimpul zămislirii

Ce scoate inimile din robire

Şi clipa de-nceput a mântuirii,

Adusă-n taină de Buna Vestire.

Când Dumnezeu îşi arată iubirea,

Trimite îngerii să binevestească,

Vede în crinul alb neprihănirea

Din care Iisus urmează să se nască.

Arhanghelul Gavriil coboară

Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu,

Să vestească nenunţita Fecioară

Că va fi Maica Sfântă a Fiului Său.

Când află vestea că a fost aleasă,

Fecioara Maria tresaltă de uimire,

Duhului Sfânt îi devine mireasă,

Spre a aduce-n lume pace şi iubire.

Preacurata Fecioară se împodobeşte

Cu cel mai de preţ dar trimis de Sus,

Din puritatea ei lumea se mântuieşte,

Prin naşterea Mântuitorului Iisus.

––––––––––––

Ștefania PETROV

București

Martie 2018

Ștefania PETROV: Vrabia mălai visează

Vrabia mălai visează

Zăpada a umplut câmpul,

Tot mai tare bate vântul,

Pe o creangă înghețată,

O vrabie îngrijorată,

După ce dădu ocolul,

Ciripi s-adune stolul:

-Suratelor, adunarea!

Să începem șezătoarea

Și să spuneți fiecare

Ce ați găsit de mâncare.

Este tare frig afară

Și hrana e tot mai rară.

Astfel, stolul se încinse

În dezbateri mai aprinse:

-Eu, la al meu puișor,

I-am adus un viermișor.

-Eu, am zburat pe căpițe

Și am adunat bobițe.

-Eu ,am fost în bătătură

Și am găsit o firimitură!…

Continue reading „Ștefania PETROV: Vrabia mălai visează” →

Ștefania PETROV: Versuri

MUGURI

Miroase a iubire dezmorţită,

a început de primăvară

ce naşte ghiocei din zăpadă topită.

În freamăt de ramuri şi de muguri,

se aud şăgalnice dezmierdări

ce ard singurătăţile pe ruguri.

E vremea noilor începuturi

ce înfloresc în tainice chemări,

în curcubeie şi în zborul de fluturi.

Miroase a lut nepământesc, arzând,

stropit cu picături de rouă,

prelinse din inimi şi aripi de gând.

În imensul sanctuar de lumină,

timpul îşi ţese o pânză nouă

iar iubirea îmbracă formă divină,

Continue reading „Ștefania PETROV: Versuri” →