Perioada istorică pe care o străbatem este dominată de confruntarea tot mai violentă dintre “globalism” și “locuri” sau, altfel zis, țări, Neamuri,Tradiție locală și mocirlă și mediocritatea oligarhică.
În această înțelegere este necesar să reafirmăm ce înțelegem prin termenii și conceptele folosite. Să lămurim ce “limbă” vorbim.
“Globalismul” este, încă, o realitate fluidă, după unii în dezvoltare și după semnatarul acestor rânduri în disoluție. Oricum “globalismul” s-ar dori un soi de nou “turn Babel”. O alcătuire care ar cuprinde tot și toate, de-a-valma, oameni, locuri, stări, așezate sub o singură stăpânire, o singură voie și slujind un singur scop. Ca justificare “globalismul” declara că ar urmări instaurarea “binelui universal”.
Lesne poate fi văzut, la o analiză mai atentă, că această “acoperire de intenție” este strict larmă, zgomote, fonema fără rost.
“Binele universal” este cea mai penibilă credință posibilă. Care “bine”, unde, când, cum? De fapt “binele universal” este o iluzie fără urmă de acoperire. Este bine să ne aducem aminte că iluzia este singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură (altcum zis, necuratul). Mai departe scopul propus: o singură stăpânire, o singură voință, o singură gloată, după crâncena experiență a veacului douăzeci, știm bine ce înseamnă: teroare de plumb de tipul Ceka, Gestapo, Guantanamo.
Între timp sunt folosite minciuna, jumătatea de adevăr și vorbăria. Încet, tenace, diabolic, trupurile organice (familia, Neamul, Țara, Credința) sunt minate, calomniate și insultate, atunci când nu sunt atacate direct: cu bombe, intervenții “umanitare” sau aruncări în lagăre. În schimb sunt promovate: relativismul moral, impostura, perversiunile (prezentate nu doar ca stări “normale” ci direct ca virtuți). Un simptom extreme de semnificativ poate fi observat în modul în care însăși limba în care vorbim este desfigurată și împănată cu “barbarism” inutil, barbarism de dragul barbarismului. De regula “barbarismele”, cuvinte luate dintr-o alta limbă, intra în limba locului atunci când nu există echivalent. Dar în momentul de față sunt introduse sinister, stridente, “barbarisme” fără rost. Spre exemplu se spune “OK, în loc de bine, a “implementa” în loc de a introduce, s.a.m.d. Aceste “barbarisme” inutile, folosirea lor, demonstrează că oamenii nu citesc și dacă citesc nu pricep. Iar în paralel, forțele de ocupație, (sau cum superb îi numea Artur Silvestri, ”creolii”) nu ostenesc în a promova “valorile” lor.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat” →