Pas în doi
poate
că şi tu
ţi-ai dorit
să m-aştepţi într-o seară
poate
că şi eu
am visat
că alerg înspre stele
pe ape întunecate prin sânge
poate mă aştepţi la marginea câmpiei mele
cu miriştea pat de flori de dor
nu-i aşa că pe mine mă aştepţi
cu orbitele arse de brume
cu braţele focuri cu suflet flămând
nu-i aşa
că toamna
s-a-ngălbenit dintr-odat-a lumină
şi noi amândoi
ca un anotimp întârziat
ne-am părăsit toţi copacii din suflet
şi păsări nu mai sunt
privirea voastră e tot mai rece
poemele nu mai au strălucire fior
nu-i aşa că poemele noastre s-au stins
sunt sterpe lipsite de viaţă
că ni s-au umplut ochii de galben
şi lupii au ieşit în noapte la cosit de flori
nu-i aşa că suntem vinovaţi de zbor
sau
poate doar de faptul
că ne-am dezbrăcat sub lună
de cuvinte
în stele în greieri în dor
nu-i aşa că suntem vinovaţi de desfrunzirea dintre noi
nu-i aşa că suntem vinovaţi de zbor
–––––––––––-
Dacina Dan & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
01 februarie 2018