Marga Grauenfels are un zâmbet cald şi râde ca un copil fericit. Seninătatea privirilor şi întreaga ei fiinţă emană atmosfera unui joc. Dar asta e la prima vedere. In esenţă, vorbim de un om cu un tumult sufletesc de o rară bogăţie, iar în interiorul apelor ce par limpezi, pot apărea vârtejuri teribile şi contorsionări care scot la suprafaţă, după un serios proces de creaţie, opere de artă, concretizate în minunate şi unice imagini din ceramică originală.
În atelierul ei, lângă peretele cu fotografii de câini, cai, urşi, pisici, dar şi cu unele crochiuri de idei, unele notaţii scurte – inspiraţii de moment, lângă masa de lucru, alături de caietul de desene şi schiţe, lângă rafturile cu pigmenţi, care într-un târziu devin glazură fermecată, care cântă pe lutul ars şi solidificat la 1200 de grade, mai sunt, fireşte, roata olarului, valţul mecanic, cuptorul electric, şi o nevăzută sursă de muzică. Artista îndrăgeşte fado-ul portughez sau, pentru oarecare variaţie, ascultă, acolo, în atelierul ei, blues… Tot acolo, sunt clipe de muncă şi taină, ueori vorbeşte cu caii sau cu peştii, le spune minciuni frumoase, pe care le crede şi ea însăşi, e o atmosferă aparte, de tensiune şi concentrare vecină cu trascendentalitatea, apoi, când obiectul artei sale, în sfârşit, în sfârşit, este gata, reapare zâmbetul acela de copil fericit. Nu e o poză! E bucuria împlinirii! Marga Grauenfels vrăjitoreşte aici pământul, apa şi focul, le mângâie şi le face să vorbească frumos, către cine ştie să privească cu sufletul. La uşa cuptorului chipul ei străluminat se-ntâlneşte mereu cu sine însuşi. Şi după trude şi nemulţumiri, iată, ajunge să -şi vadă rodul clipelor sale magice!
Dar ce căutăm noi aici, unde, scuzaţi, nu ne fierbe oala?! O vizită pe strada Şabazi, la nr. 31, din pitorescul cartier televivian Neve Ţedek, poate fi mult mai concludentă. Zis şi făcut! Era seară, eram obosit de alte peregrinări, dar când am păşit pe acestă străduţă-ulicioară, devenisem un altul, şi m-am trezit într-un basm frumos şi-am fost fascinat de curăţenia şi unicitatea locului, cu farmec de istorie, cu vibraţie de lume modernă şi civilizată, cu vitrine strălicitoare, ca din vremea copilăriei mele citadine, cu buticuri având tot felul de lucruri expuse spre admiraţie şi vânzare; nu, nu eram aici, eram undeva, în străinătate, turist pe melegurile unei lumi superioare şi fermecate. Lampadarele străzii dădeau strălucite trotuarelor înguste, dar şi străzii, pe care, din când în când, rar, trecea, fără viteză, în sens unic, câte-o limuzină…
O-ncăpere mică, cu etaj, generos luminată, expunând obiecte de artă din ceramică. Mici sau un pic mai mari, adevărate bijuterii. Este „Galeria Schlouche 30”, nume păstrat datorită înaltei tradiţii pozitive, creată încă de când, cu ani în urmă, grupul cooperatist al celor 11 ceramişti de vârf în ceramica modernă israeliană, prezenţi acum aici, şi-a avut locul în apropiere de şcoala de balet „Suzane Dalal”. Era un focar de cultură acolo, se făceau expoziţii de mare valoare. Acum, pe Shabazi, locul e mai mic, dar valoarea artei expuse e la fel de mare! Ba, poate, chiar mai mult!
Era miercuri seara, în câteva cofetării şi cârciumioare din apropiere erau nişte eleganţi domni şi doamne, fiecare magazin, populat cu discreţie, îşi primea sau conducea vizitatorii. La „Schlouche” o-ntâlnim pe Maga Grauenfels, ca de obicei – amabilă, atentă. E ziua când e rândul ei să oficieze rolul de gazdă. Privim, cu preferinţă, exponatele domniei sale. Ne încântă ochiul şi inima figurinele, micilie statuiete simbolice, talgerele – farfurii, care nu-s niciuna nici alta, e greu să exprimi faptul că deodată ai înaitea ta marea Mediterană, cu coloritul specific apelor sale, sau litoralul telavivian cu nuanţele lui de nisip şi soare, apoi nişte alte obiecte care emană umor şi, uneori, ironie. Iată, de pildă, o replică a Calului Troian, a cărui spinare parcă ar fi acum a unui camion, iar din el se disting doi simbolici soldaţi, înarmaţi fiecare cu câte-o puşcă. Războaie au fost şi sunt încă, la fel de ridicole şi tragice… Şi totul, pornind de la un cal din ceramică verde… Simboluri, metafore, inteligenţă, expresivitate, gânduri şi sentimente încorporate în imagini plastice originale.
Extrag ditr-o discuţie cu Marga Grauenfels: „Dintre toate artele plastice am ales ceramica, pentrucă am simţit că este o vocaţie, că pot stăpâni fazele creaţiei şi tehnologia. Desigur, toate acestea având la bază studiile de la Tenion (Interior design). M-am specializat în ceramică şi sculptură. Strădania mea – şi faptul că sunt atât de solicitată, în ţară şi peste hotare, îmi confirmăm că am reuşit! – a fost să-mi creez un univers personal, prin care să exprim anumite gânduri şi şimţăminte, trecute prini filtrul înţelegerii mele despre viaţă şi lume. Expun aici şi la Muzeul Eretz Israel. Gama tematică este fără limite şi mă simt bine că mi-am creat singură hotarele libertăţii mele de creaţie. Mă inspir din istorie şi din viaţa de fiecare zi. Arta indigenă a culturilor matriarhale a proslăvit femeia şi naşterea. Tatăl meu a fost doctor obstetrician şi a adus pe lume mii de copii. Veţi vedea în mai multe din lucrările mele simboluorile fertilităţii. Proslăvesc femeia, viaţa, dar şi memoria părintelui meu. Mă preocupă idolii arhaici, care revin şi printre cei creaţi de mine, cu modificări şi sugestii actuale. De fapt, eu cred că exprim ideea unui pod temporal şi de continuitate între arta meşterilor antici, care au trăit în regiune şi prezenţa noastră pe aceste meleaguri. Astfel de gânduri am şi când fac şi statuete cu idoli, influenţată fiind de culturi ancestrale. Idolii mei simboizează misterul şi unitatea vieţii în natură. Dar trăiesc şi creez azi, în lumea noastră şi a mea! De-a lungul unei cariere de 43 de ani am dat naştere unei sumedenii de obiecte funcţionale şi decorative: lămpi, cahle, bijuterii, iudaica, sculpturi, oglinzi, vaze, căni, tăvi, seturi de cafea… Totodată, creez serii de vase funcţionale, inspirate şi ornate cu motive care reflectă frumuseţea şi specificul peisajului nostru mediteranian. Vedeţi? Folosesc motive florale din această parte a lumii, curmalul, palmierul, culorile mării şi verdele măslinilor… Sunt adesea prezente, în ceramica mea, animalele. Apar mereu figurile de pisici, peşti, cai, tauri… Şi de asemenea, îmi place să înglobez în ceramica mea, unele obiecte găsite, fibre textile, scoarţă de copaci, păstăile unor pomi tropicali, plută, lemn, metale – le armonizez şi le dau glasul meu, anulându-l sau modelându-l pe al lor. In viaţă totul are legătură cu tot. In funcţie de cum vrei şi poţi să vezi. Şi-n funcţie, desigur, de destin! Fac lucruri care să placă şi să exprime universul meu interior. Iar oamenii mă caută şi eu mă bucur că-şi doresc creaţiile mele. Ce poate fi mai mult şi mai bine?!”
O seară împreună cu cramica Margăi Grauenfels, străluminată de întreaga atmosferă a artei sale, dar şi de farmecul cochetei Galerii de pe strada Shabazi, în contextul străduţei aceleia de basm şi fericire, cu amăgirea unei lumi curate, frumoase şi pline de înţelesuri nobile, poate fi un regal cu totul unic!
Două vorbe, despre arta fascinantă a acestei ceramiste, pe care o-ntâlneşit ilustrată destul de concludent şi în frumoasre pagini de Internet. Destul să-i scrii numele. Destul să ai un pic de descihdere spre respiraţia universului prin ceramica de care vorbim. Recunosc, m-a captivat o statuetă teribil de simplă. Un cap de femeie, de fapt un oval-placat, cu câteva trăsături incizate, susţinut de un suport tot cu forme ovale. Simplu. Dar această simplificare geometrică este filozofia artei dusă, după aprecierea mea, pe cele mai înalte culmi. Este sinteza unei gândiri esenţiale. Este rodul sintetizării şi abstractizării estetice, pe care o dă la iveală creaţia unui mare artist. Este concentrarea simbolică a mesajului aristic. Cu greu m-am desprins de această extraordinară realizare a Margăi Grauenfels! Dar, de fapt numeroase sunt piesele de aici care te ţintuiesc locului, încântându-te sau făcându-te să crezi, că-ţi spun ceva: un mare secret, sau o glumă bună. Gama de exprimare a ceramicii graensfelsiene este largă şi expresivă. Culorile, glazurile, formele decorative, simbolurile, întrepătrunderile grafice, dialogurile materialelor între ele, alcătuiesc împreună un limbaj aparte, adesea unic, vibrant şi expresiv.
Meşteşug şi ardoare, pasiune şi o profundă meditaţie asupra lumii, un univers uneori mărunt şi casnic (aparent), alteori grandios prin semnificaţii şi cu valenţe estetice originale, te cuceresc şi te fac să vrei să fii lângă respiraţia tandră sau veslă, chiar umoristică, a ceramicei aceste mari Doamne, de pe strada Shabazi sau de la Muzeul Israelului.
––––––––-
Roni CĂCIULARU
Tel Aviv, Israel
1 februarie 2018