Harry ROSS: Fragmente dintr-o viață netrăită (jurnal)

5 Mai 1944…

Goarna a răsunat în întreg Ardealul de Nord, pentru grănicerii unguri, ca să-i adune pe toți evreii în gettouri… Ordinul, a fost executat cu precizie… Eu cu mama, ne aflam în gettoul din Regin, unde erau niște condiții mizerabile de viață. Speriați și dezorientați ne supuneam poruncilor grănicerilor, acceptînd în mod laș dormitul pe jos și mîncarea fără vlagă. După o lună am fost încărcați în vagoane pentru vite și duși la Auschwitz.

6 iunie 1944…

O garnitură lungă de vagoane pentru animale pătrunde în gara Auschwitz-Birkenau. La semnalul unor soldați nemți, coboară din tren sute și sute de familii evreiești. E ultimul lor drum de viață… Bărbații sînt despărțiți de femei… și eu de mamă… Apoi bărbații sunt încolonați în două rînduri, în funcție de distinația, care îi aștepta. Eu sunt în rândul întâi și împreună cu alți 800 de copii suntem cazați în baraca numărul 18. Aici vom trăi cîteva luni, dormind pe jos și mâncând mai nimic.

Noiembrie 1944…

Împreună cu unchiul meu și un detașament întreg de deținuți, suntem trimiși la muncă forțată, într-un lagăr menit să construiască un aeroport subteran. Suntem în Germania Federală, pe o iarnă foarte geroasă, îmbrăcați în pijamale vărgate, lucrăm în două schimburi zi și noapte, descărcăm ciment în saci de 50 kg. Munca ne epuizează și foamea ne ucide. Mulți mor chiar de la început… Nemții sunt netulburați de suferințele noastre. Cei care nu lucrează sunt biciuiți sau înpușcați. Condițiile de viață sunt dure, inacceptabile, dar nu avem nici o șansă de scăpare! Într-o dimineață sa făcut apelul (adunare generală). A apărut șeful lagărului, alături de un kapo-evreu. Omul e pus să se îndoaie și șeful lagărului îi aplică 25 de curele pe spate… Apoi zice… că asta este pentru că într-o baracă s-a mîncat carne din cadavre. O boală galbenă trece peste fețele noastre… Suntem cutremurați de monstruazitatea acestui fapt. Foamea a ajuns la limita de sus. Din când în când suntem lăsați să ne spălăm și să ne scuturăm de miile de păduchi, care ne invadaseră. Descoperim uluiți pe săpunuri trei litere RIF, care înseamnă în germană Rain Jüdisches Fett (Grăsime curată evreiască). Cu alte cuvinte, ne spălam cu grăsimea părinților și fraților noștri topiți în crematorii…

Vorbeam mai sus de miile de păduchi care ne invadau. Nu e nici o exagerare. Din cauza mizeriei generale, aceste insecte purtătoare de microbi, ucideau fără milă o bună parte din colegii noștri. Era la ordinea zilei tifosul exantematic, purtător de microbi ale bolilor contagioase, de care sufeream și eu… Timp de multe săptămâni am zăcut de tifos, fără a primi nici un tratament medical. Ca mine erau foarte mulți, poate jumătate din numărul deținuților, care au murit de această boală crudă. Precum se vede, ținta soluției finale era pusă în aplicare în felurite moduri, cu scopul, ca evreul, care n-a fost gazat la Auschwitz, să moară aici de foame sau de boli.

Totuși luptam cu moartea… De fapt singura posibilitate de a scăpa cu viață, era sustragerea de la muncă și găsirea alternativă, pentru puțină mîncare, pe care o primeam. Unii precum ați văzut, au mîncat din cadavre, alții din rădăcini, dar moarte era nemiloasă și căsăpea viețile cu sutele. În fiecare dimineață un comando special căra cadavrele din barăci, care cu o seară înainte încă trăiau…

Voi povesti un ultim capitol din această viață netrăită… În penultima zi, înainte de eliberare, am decis ca cei care mai erau în putere să atace magazia de pâine. Nemții au dat foc la magazie și au fugit de teama americanilor eliberatori. Magazia ardea în flăcări. Scene halucinante se derulau în fața celor prezenți. Pâinea, atât de dorită și salvatoare de viață, ardea și nu putea fi recuperată. Ultima speranță de a mai trăi, ne-a fost furată în chip barbar de torționarii care ne-au chinuit pînă atunci.

Despre toate aceste crime, puteți citi în următoarele cărți publicate de subsemnatul:  „Cîntece de pus pe rană”, „Noi ultimii mohicani”, Auschwitz țara morții”, „Noi nu putem uita și nu putem ierta”… Cărțile pot fi împrumutate de la biblioteca Universității Ebraice din Ierusalim.

***
Holocaustul încă arde în noi… (Poem)

De zeci de ani tăvălugul hitlerist

Ne-a făcut pe viață triști.

Rănile provocate de ucidere a părinților și fraților,

Încă nu s-au vindecat.

Nazismul, ia trimis la cuptoare

Și a turnat moarte peste capetele lor,

Gândul, n-are liniște…

Inima tresare din clipă-n clipă.

Pedeapsa asta monstruoasă,

Ne-a încărcat pe cei rămași,

Cu ură și durere de neiertat.

De ce? De ce?

De ce trebuiau să cadă victimă evreii?

Evreii cei cuminți și creatori în știință și tehnică,

Care nici măcar n-au protestat contra

Măsurilor severe luate împotriva lor.

Noaptea de cristal!

Încă sună vitrinele zdrobite,

Ale magazinelor evreiești.

Continue reading „Harry ROSS: Fragmente dintr-o viață netrăită (jurnal)”

Harry ROSS: Taina scrisului (81) – O epopee tatuată pe braț

Ce repede trec anii! Amintirile mă leagă de ținuturile natale, de aceea Toplița a anilor 1929 când am văzut pentru prima dată lumina zilei. Acea luminozitate minunată care mi-a dat aripi să zbor spre viață, spre soare, dar care viață deseori a fost și umbrită de forțele întunericului. Când m-am născut mă numeam Enric Roskovits, nume cu care m-am prezentat în anii de școală, apoi la ușa lagărului de exterminare nazist de la Auschwitz… Acolo, însă, am fost deposedat de identitatea umană, numele meu fiind înlocuind doar de un număr tatuat pe braț: „108767”. Tot la Auschwitz a dispărut și mama mea, Eugenia, cu care am fost deportat pe acele meleaguri de blestem, după ce tatăl meu, Zoltan Roskovits, murise în 1943 tot într-un lagăr de muncă forțată undeva prin Ucraina. În septembrie 1945 am revenit din lagăr „acasă” (!?)… singur-singurel, dar nu înainte de a fi internat vreo 3 luni într-un spital de recuperare în Germania. Aveam doar 16 ani și 30 de kilograme! Ştiu însă un lucru: gustul cenuşii l-am uitat imediat, pe cînd gustul libertăţii mi-a rămas pînă azi pe buze! În România, nu mai aveam pe nimeni apropiat, în afară de unchi, David Nussbacher din Baia Mare, care fusese și dânsul la Auschwitz şi la care am locuit, mai apoi, câţiva ani (1949-1959). Acum sunt cunoscut pe tărâm literar sub pseudonimul Harry Ross. Mi-a plăcut acest (re)nume, mai ales ca a fost deseori apreciat de cei care citesc și scriu literatură ebraică sau română… Dar pe copilul-adolescent Enric Roskovits, de dispariția părinților mei și de „numele de pe braț” nu am să-i uit niciodată!

Primele clase primare le-am făcut la Răstoliţa, din județul Mureș, apoi gimnaziul la Ditrău, o comună mare din județul Harghita, nu departe de orașul Gheorghieni. Cât am stat la Baia Mare, unchiul David a încercat să mă învețe două meserii pe care dânsul le practica: ceasornicăria și bijuteria. Mi-au plăcut, le-am aprofundat, dar simțeam că îmi lipsește ceva… exprimarea simțămintelor interioare… și astfel m-am (și) apucat de scris! M-am înscris la Facultatea de limbă și literatură română a Universităţii din Bucureşti, unde am simțit că universul meu comunicativ se împlinește. Am început să scriu poezii, eseuri, cronici și articole la ziare. Am fost redactor la „Viaţa Sindicală” din Bucureşti. Epurat din presă pe motive etnice, am lucrat un timp (1964-1976) ca îndrumător la unele instituţii culturale din Timişoara. Apoi am fost numit secretar literar la Teatrul de stat din Arad. În acei ani am scris două piese de teatru: „Moftangiii” (după schițele lui Caragiale) și „Cu jucăriile nu-i de joacă”, ambele reprezentate în premieră pe țară la teatrul din Arad. Tot în aceeași perioadă am devenit un colaboator activ al studiourilor de radio București și Timișoara, scriind numeroase scenarii care au fost jucate de actori profesioniști.

În l976 am emigrat cu familia în Israel. Nici aici nu m-a lăsat de scris! Am debutat cu cartea „Surâsuri vinovate”, după care am publicat câteva volume de povestiri, romane, nuvele, poezii și cugetări/aforisme. De peste zece ani colaborez cu „Jurnalului săptămânii” din Tel Aviv, publicând număr de număr, articole, eseuri, versuri, memorii… Public de câțiva ani în mai multe reviste de limbă română de pe mapamond precum: „Confluențe Literare”, „Cetatea lui Bucur”, „Singur”, „Logos si Agape” din România; „Clipa” și „Miorița” din Statele Unite; „Antipozi”, „Australiana” și „Argument” din Australia; „Prolitera” și „Așii Români” din Germania ș.a.

Sunt autorul unei trilogii despre Auschwitz, o lucrare  unică în evocarea genocidului înfăptuit acolo. Poate ca cea mai cutremuratoare mărturie a tragediei poporului evreu, la care am participat direct și care a dat peste 6 milioane de victime în cursul dominației naziste din cel de al doilea Razboi Mondial. „Auschwitz țara morții” (Eu nu pot să uit și nu pot să iert), „Cântece de pus pe ranå” (versuri traduse ți în limba ebraică) și „Noi, ultimii mohicani” (versiune și în limba engleză) sunt cele trei volume ale acestei lucrări. Pentru toate aceastea mi s-a acordat o Diplomă culturală națională israeliană și am fost felicitat printr-o scrisoare personală de către președintele statului Israel, domnul Shimon Peres.

Despre cărțile mele au scris mai mulți scriitori și critici, printre care Zoltan Terner, Tudor Mușatescu, Doina Meiseles, Arnold Helman, Lucian Zeev Herșcovici, Mihai Batog Bujeniță, Ivan Lungu, Liana Saxone-Horodi, Gabi Leibovici, Biți Caragiale, Elena Toma, George Roca și alții.

La o vârstă apropiată cu câteva luni de nouăzeci de ani, lumina ochilor mă părăsește! Și chiar dacă sunt aproape ca Homer, continui în cuget și în gând să  scriu și să visez literar… Acea luminozitate minunată despre care vorbeam la începutul acestui eseu și care mi-a dat aripi să zbor spre viață, spre soare, a devenit acum umbrită de forțele întunericului care mă înconjoară cu repezeală…

–––––

Harry ROSS

Naharrya, Israel

15 septembrie 2018

 

 

Harry ROSS: Fantezie în culori

Fantezie în culori

 

Un ocean de culori
plutea  deasupra mea.
orbindu-mă
robindu-mă
zdrobindu-mă
Realitate ori fantezie?
nu mi-era clar nici mie.
Cerul mă captiva
și mă topea.
Deodată o minune se ivea,
care mă uimea oceanul de culori exploda.
Mii de cioburi în aer zburau și mă acopereau
Credeam că e sfârșitul meu. Nu!
Ca într-un puzzle, cioburile se recompuneau
într-un soi de fuiori care se încolăceau vertical
pe o coloană de opal
și urcau spre cer,
formând un arc voltaic,
mai exact un superb curcubeu.
Natura n-are hotare,
Totul pare joc, explozie de culori,
Frenezie,  dar și o magnifică  poezie

——————————

Harry ROSS

Naharya, Israel

2 octombrie, 2018

Harry ROSS: Aforisme

Salutăm Anul Nou evreiesc  cu tot  ce-i mai firesc: pace, belșug și bucurii, plus o casă de copii.

*

Trebuie să iubim prea mult acest pământ ca să ne rămână nouă pe vecie sfânt.

*

Globul terestru e un erou, lăsându-se săpat, forat, exploatat, transformat și călcat  de miliarde de picioare umane și animale.

*

Arma stă bine în panoplie, nu când se trage cu ea într-o ființă vie.

*

Cel care a invenrat roata, habar n-avea că descoperirea lui va revoluționa lumea.

*

Din câte se știe, omul călătorește  o singură dată în veșnicie  și nici o șansă să reînvie.

*

Mirarea nu mai îngheață pe față, nici când se naște un prinț, nici când  moare un  rege.

*

Dilemele nu oferă opțiuni radical  diferite, motiv pentru care soluțiile par împietrite.

*

Când dorințele nu te mai caută, e semn că  și visele  sunt pe pe altă rută.

*

Frumosul electrizează, urâtul te scurtcircuitează.

*

Când doua prietene vor să-și arate fidelitatea, se îmbracă la fel, se coafează la același coafor, frecventează același club și iubesc, pe ascuns,  același bărbat.

*

Greșelile vechi nu dispar, doar se repetă în alte timpuri, alte forme și cu alte consecințe. Numai autorul a rămas  același.

*

Rugurile veacurilor trecute au pustiit o lume, dar nu au păstrat nici un nume.

*

Cenușa victimelor a  rămas un  subiect al controverselor nesfârșite.

*

Știința are toate  atuurile de a ne spune care sunt șansele de a salva lumea de un război atomic pustiitor. Dar tace că altceva, pe moment,  nu are ce face.

*

Ne-am da  și sufletul diavolului, doar să ne scape de bolile veacului.

*

Ceva ciudat; un portret al omului din Neanderthal a apărut cu multe secole înainte de inventarea fotografiei și al desenului clasic.

*

Morala te oprește să-ți trăiești viața până la capăt, omenește.

*

O insulă pustie e un loc ideal pentru un cuplu care, în afară de iubire,  nimic nu vrea să știe.

*

Viața e în perpetuu balans, înclinându-se mereu pe partea nedorită .

*

Omul e un fir de lume cu străluciri, esențe, patimi, aninat  cu raze fine de soare.

*

N-am știut niciodată că neuronii se hrănesc doar cu ciocolată.

*

Toate drumurile duc  acolo unde  n-am vrea să ajungem niciodată.

*

O înmormântare este cea mai tristă sărbătoare.

*

Între un accident și altul toată diferența depinde de prudență.

––––––––––

Harry ROSS

Naharya, Israel

10 septembrie,  2018

Harry ROSS: Aforisme

În fantezie, străbatem spații pline cu poezie.

*

În unele momente propriul nostru pustiu poate fi învăluit într-un halou auriu.

*

Bijuteriile sunt podoabe încântătoare pe care femeia le cumpără cu trupul ei, încă în floare.

*

Nici un amant nu e sclipitor ca un diamant.

*

Ce poate fi mai ciudată decât o rațiune constipată?

*

O furtună financiară nu aduce pâine, ci crize și crizișoare cu consecințe usturătoare.

*

O duduie diafană îți  ia mintea, făcând din ea tocană.

*

Iubirea cu sens unic are un grabnic sfârșit.

*

Femeia are un dublu simbol, pe o parte e înger, pe cealaltă, diavol.

*

Ce nu poți cumpăra cu valută? Să fii mai deștept ca săptămâna trecută.

*

Clopoțelul  de la ușă nu anunță cine vine un om bun ori o târâtură.

*

Minciuna nu trebuie însămânțată, ea apare instantanee, fără a fi cultivată.

*

Dintr-o îmbrățișare nu se naște un prunc. Dar din câteva repetate,  da.

*

La o privire sfidătoare nu trebuie să adaugi nimic.

Ar fi o eroare.

*

Sunt femei ahtiate de iubire  și bărbați gata de păruire.

*

Dacă suntem a Domnului turmă, de ce  ne vin lupii pe urmă?

*

Briza nu aduce marea, doar aerul ei plus sarea.

*

Bicicletele se motorizează ca să prindă viteză pe orice rază.

*

Noaptea nu-i făcută numai pentru vis, ci și pentru a gusta din mărul cu iz de  paradis

*

Informațiile circulă cu viteza sunetului.

*

 Omul nici n-a comis  crima și slabul deja îi condamnă fapta.

—————————-

Harry ROSS

Israel

22 august, 2018

 

 

Harry ROSS: Aforisme

Dacă s-ar monta pe Terra turnuri emițătoare  de bune sentimente, pământenii ar  fi invadați de emoții poetice permanente.

*

Din pură întâmplare, am surprins o controversă  de  IDEI  între doi șoricei. Ei bine, nu m-am băgat  între  între ei…

*

Ne diferențiem prin aspirații, interese și pretenții. De aici supărările, diferendele și conflictele. Dar nici dacă am fi toți la  fel, nu ne-am înțelege de fel.

*

Educația ar trebui începută în fragedă tinerețe ca atunci când omul ajunge la deplina maturitate să-și ia doctoratul în bună purtare.

*

Mai bine să nu ști, cât ști, decât să afli cât ești de imbecil.

*

Merită  să-ți dai viața pentru un ideal dacă acel ideal este imperios unui regim corect.

*

Sechelele unui regim oricât de crud stăruie  în noi obsesii  până murim.

*

Dreptatea n-a învins  totdeauna strâmbătatea.

*

Nu te încurci cu o femeie pentru care amorul este doar o teorie.

*

Poți fii un maimuțoi. Un rățoi dau un pițigoi, dar înainte de toate să fii un om de soi.

*

Cine s-ar fi gândit că vom apuca un secol încărunțit?

*

Sistemul este bun, dar cine l-a creat e cam nebun.

*

Săptămânile se scurg la vale, anii plâng de jale.

*

Subtilitatea alimentează iubirea.

*

 Nimic nu perfect. Până și globul e ici-acolo defect.

*

Credem în semnele rele, deși nu totdeauna prevestesc vremuri grele.

*

Urgiile vremii au adus lumea, în chip nedemn,  la sapă de lemn.

*

Suntem înfometați de bani, și asta nu de acum, ci de ani.

*

Apetența pentru fotbal nu are rival.

*

Nimeni nu ne poate impune o viață scurtă cu renume.

*

Ombilicul odată tăiat, fătul se poate socoti …bărbat.

*

E bine să trăiești între femei, nu să pieri.

*

Muzica ușoară e la mare modă, și la nepoată, și la dodă.

*

În  noaptea muzeelor  intrarea e gratuită, dar  ieșirea e grăbită?

*

Ca să te cunoști mai bine, scufundă-te  în tine, la sine. Acolo în adânc  vei descoperi ambițiile care te macină la rând.

*

Sinele nu egalizează binele.

—————————-

Harry ROSS

Israel

31 iulie, 2018

Harry ROSS: Aforisme

Viața și moartea este o planetă umană, în perpetuă rotire, pe unii aducându-i pe lume, pe alții ducându-i din lume.

*

În răstimpuri calme, pacea se așează între și uităm total de   certuri și război.

*

Suntem stăpâniți de pasiuni care n-au rațiuni, dar au farmec și grandoare pentru  orice ființă creatoare.

*

Mă întreb cine oare păzește marile iubiri când parteneri-s ocupați cu diferite întâlniri?

*

Am urca pe șapte cai fără să ajungem într-un  rai.

*

Când viața nu-i o tortură, pare o grădină a semiramidelor în stare pură.

*

Dacă suntem făcuți din dragoste pură, de ce  răbufnesc  din noi valuri de ură?

*

Pin artă și cultură  și artă ne renaștem mereu și asta  nu–i o vorbă pe care o spun doar eu.

*

Avem un milion de motive de a trăi și nici unul pentru a muri.

*

Viața merge până la un punct. Dincolo se odihnește un defunct.

*

Din vremuri ancestrale, omul trăgea în animale.

*

Un om cu haz e o minune, știe glume peste o mie.

*

Suplețea e un segment esențial pentru o femeie nurlie.

*

Moartea e nemernică, îți fură viața, iar  căutarea e zadarnică.

*

În asaltul ei de nebunie, natura a împlântat în om și miere,  și fiere, prima  cu deosebire

*

Prin valurile civilizației trec și răufăcătorii nației.

*

O căsnicie ezitantă n-are viață să trăiască.

*

Deși trăim în plină realitate, o mie de evenimente ne scapă zilnic din comoditate.

*

Rămâi mut de uimire. când vezi prăbușindu-se o mare uluire.

*

Limba e cel mai important mijloc de comunicare. Fără ea, am fi muți și pierduți pe a vieții cărare.

*

Încrederea este acea materie  care face din relațiile umane o invizibilă frânghie.

–––––––––-

Harry ROSS

Israel

13 iulie, 2018

Harry ROSS: Aforisme

De când genialul Will a murit, veacurile au încărunțit, iar un alt Shakesspeare nu s-a ivit.

*

Dacă omul ar rămâne precum se naște pur și nevinovat, lumea at fi un paradis,  deschis pentru orice vis.

*

Potopul a fost primul care a vrut să înece omul.

*

Evreilor li se reproșează deșteptăciunea.

Un păcat mai mare n-ar putea  avea.

*

În picăturile de rouă strălucește o dinineață nouă.

*

Mâna face și tot ea desface.

*

Ochiul  vede dar nu totdeauna crede.

*

Gura vorbește,  gura rănește…

*

Comunicăm omeneșste ca să știm la ce anume altul ce gândește.

*

Spiritul nu vorbște, dar gândește și cântărește.

*

Ceea ce-i vizibil e și plauzibil.

*

Memoria nu are tată, nu  are mamă, dacă ar ține minte că e un copil cu multă  minte.

*

Când marile puteri se urăsc,  la nevoile omenirii nu prea se gândesc.

*

Convulsiile în politică stârnesc o  stare critică.

*

Scandalurile în căsnicie distrug și brumele  de armonie.

*

Ceea ce apa ia odată , nu se întoarce niciodată.

*

Dacă e să vină norocul, să aducă măcar ce așteaptă omul.

*

Nu miracolul ne lipsește, ci efectele lui  celeste.

*

Din toate lipsurile avem câte ceva. Orice adaos anume va ruina.

*

Poruncile dumnezeiești turnate în cuvinte rămân până astăzi sfinte.

*

Deși li s-a făcut dreptate, părțile în conflict ies de la jurați  nemulțumiți și supărați.

*

Rațiunea moțăie căci somnul o ronțăie.

––––––––-

Harry ROSS

Israel

25 iunie, 2018

Harry ROSS: Aforisme

Natura ne-a potcovit cu potcoave de aur ca să trecem prin furtuna vieții cu forța unui taur.

*

Dacă banii ar curge ca apa nimeni n-ar mai da cu sapa.

*

Ca să  reziste și clipelor necalme, femeia trebuie ținută doar în palme.

*

Pe vremea când rob cu rob s-a unit era o robie fără sfârșit.

*

În ochii unor agenți, toți suntem suspecți.

*

Încrederea a intrat în criză, iar suspiciunea vine din repriză în repriză.

*

Biciul ustură și doare, dar nu te bagă la răcoare.

*

Când n-ai de mâncare, te alimentezi cu iluzii care nu țin de foame, dar  oricum e o delectare.

*

Nimeni nu se aruncă în gol de bucurie căci moartea nu-i o poezie.

*

Cinstea stă cu  stăpânul la masă că trăiesc doar în aceeași casă.

*

Nu contează ce culoare are vinul, ci omenia cu  care îți tratezi  vecinul.

*

Comorile nu le căutăm în acest prezent nebun, ci în lada cu zestre a unui viitor mai bun.

*

De vină nu-s copiii că-s zurlii. Și cei mari sunt puși mereu pe șotii

*

După omul care ne părăsește nu vine unul mai breaz caci el știe să schimbe la nevoie un macaz.

*

Laurii nu se culeg din pom, ci din victoriile realizate de om.

*

Cum o fi arătat sălbăticia cu dinozauri, brontozauri și jungla  în floare? Nu ca-n Rio o sărbătoare.

*

Hoțul nu se tocmește, ia tot ce găsește.

*

Mortul de la groapă s-ar întoarce, dacă din ne-viață viață  ar mai stoarce.

–––––––––––

Harry ROSS

Israel

13 iunie, 2018

 

Harry ROSS: Aforisme

Deși e sfântă, tăcerea mă înspăimântă.

*

Prețuim soarele pentru că emite  energie și lumină. Fără el, în univers  n-ar fi viață nici o picătură.

*

Mă întorc în vechime și mă întreb de ce s-au ivit conflictele, când toți erau egali  în sărăcie și belele.

*

Globul pământesc un univers  în sine, cu o civilizație milenară, bogății naturale excepționale și resurse umane inegalabile.

*

Palatul prezidențial e mai impunător decât cel care stă în interior.

*

Omul clădește o lume și nu-i capabil să-și clădească propria personalitate.

*

Dar nici zonele sterpe nu sunt neglijabile.

*

Armele-s periculoase și când stau în magazie, dar mai ales când ies la bătălie.

*

Omul trăiește în cutii de chibrite și se miră că  focul vine peste el  nepoftit.

*

Cu toate că nu se citește, târgurile de carte de o mare afluență au parte.

*

De regulă, vinovații nu-și recunosc vinovăția, ba cred că un țap ținut să le dea în cap.

*

Căzând de pe soclu,  nu te mai cunoaște nici tata socru.

*

Te uiți adesea după o fătucă faină și te întrebi gânditor: oare cu cine s-o fi iubind în taină?

*

Avem obiceiul de a exagera orice clipă grea, chiar dacă n-a fost așa de rea.

*

Sunt zile când totul pare întunecat, până și albul dinților al șefului de stat.

*

Dacă scad din vârstă zilele  bocite, ajungi la vremea când umblai  în scutece.

*

Înconjurați de dușmani și dușmănii, de  veșnice tentative de război, ne trăim viața ca niște eroi.

*

Toamna aduce o speranță pe care iarna o îngheață.

*

Târâș, hățiș, tot ajungi la luminiș.

*

În fața manifestărilor de rasism și  ură, avem o atracție foarte  dură.

*

Există un așa-zis spirit de turmă, când mulțimea îi urmează nu pe cei dintâi, ci pe cei din  urmă.

*

Ești fericit în cuibul tău cât timp nimeni nu-ți stă în drum, iar din cuvintele rostite nu ies rotocoale de fum.

*

Cu albina facem târgul cel mai bun. Ea ne dă miere, iar  în schimb nimic nu cere.

––––––––––

Harry ROSS

Israel

2 iunie, 2018