Eleonora SCHIPOR: Au fost comemorați eroii Maidanului

Zilele acestea la CIE Cupca au avut loc un șir de acțiuni omagiale dedicate  evenimentelor de pe Maidan.

În școala noastră este amenajat un stand cu tematica patriotică unde se află fotografia Sotniei Cerești, alte fotografii din zona OAT. Avem o serie de fotografii cu consăteanul nostru Petru Țâbuleac, maior de poliție, care s-a aflat mai multe zile în zona fierbinte a țării și cu care am avut o întâlnire în școala noastră, el a fost elevul acestei școli.

Am organizat atât în bibliotecă, muzeu, dar și pe culuarul școlii o expoziție de ziare, fotografii, reviste, broșuri pe tema respectivă. Elevul clasei a 8-a Constantin Palicârja a compus o poezie intitulată UCRAINA în limba de Stat. Împreună cu membri comitetului școlăresc am aprins lumânări și am păstrat momente de reculegere, la capelița situată nu departe de biserica locală, în memoria eroilor Sotniei Cerești, tuturor celor ce au luptat și și-au jertfit viața pe Maidan, cât și a celor ce și-au jertfit viața în zona OAT.

În sala de festivități a școlii toți elevii și profesorii au privit filmul cu acele secvențe zguduitoare din vremea evenimentelor ce deja au devenit file de istorie. Istoria scrisă cu sânge din existența Ucrainei independente.

În fiecare clasă elevii îndrumați de profesorii și învățătorii lor au aprins candele mici și toți împreună au păstrat momente de reculegere în memoria tuturor celor ce și-au pierdut viața pentru independența și libertatea Ucrainei.

Toate aceste măsuri educă la copii sentimentul patriotic, dragostea de glie, de limba și atributica țării.

––––––––––-

ELEONORA SCHIPOR,

pedagog-organizatoare la CIE Cupca, Ucraina

19 februarie 2018

 

Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori

” BUCHET DE ANEMONE ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 70 cm),

din volumul de picturi și poezii  ,, UT PICTURA POESIS ”

***

 

IUBIREA ETERNĂ

În drumul meu, de singuratic peregrin,
Având însoțitor, pe cer steaua polară,
Am luat cu mine, al vieții mele scrin,
Cu-n maldăr de amintiri și florile de crin,
Să-mi caut Îngerul, în noaptea glaciară !

Că vreau să-mi spuie ce-i ”Eterna Iubire ”,
Pe unde să o caut, unde oare s-o găsesc ?
Că din cele ce-am trăit, n-am găsit deosebire,
Fine bibelouri la-nceput și-apoi după ciobire,
Inimi sfărâmate, măști, ce râd-plâng grotesc !

Mi-a atins ușor brațul, după atâtea căutări,
La un popas am stat, sudoarea de-a mi șterge…
O sumedenie i-am pus, întrebări peste-ntrebări,
Cu teamă, firește, să nu-l scot din răbdări,
Poate mi-o arăta, pe ce cale voi merge !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori” →

Viorel ROMAN: ,,Iulian N. Vlad – confesiuni pentru istorie”, de Aurel I. Rogojan

Cartea, ed. Proema, Baia Mare 2017, 817 p., prefață de acad. Dinu C. Giurescu, e un dialog și un testament: „(…) Las urmașilor mei faptele, așa cum au fost ele, să le judece ei, să le aprecieze, să le cântărească și să dea verdictul, pentru că fără îndoială, un verdict până la urmă va prevala. (…) În ce mă priveşte, tot ceea ce am făcut, am făcut gîndindu-mă la popor şi la ţară. Pentru acest motiv, pot privi în ochii oricui. (…) Peste un număr de ani, îşi va da verdictul şi istoria, care va fi scrisă fără ură şi părtinire, cu privire la evenimentele din decembrie 1989 şi la rolul pe care l-am avut şi eu, şi instituția pe care o conduceam atunci, în acel moment de răscruce al destinelor ţării noastre. De aceea, vă solicit un singur lucru: sentinţa pe care o veţi da dumneavoastră să coincidă cu verdictul Istoriei, pentru ca să nu fie infirmată de aceasta. Vă mulţumesc.” General-colonel (r) Iulian N. Vlad 

Fiind vorba de confesiuni, cartea se găsește la editura, în librării, biblioteci, a fost lansată la Slatina, Râmnicul Vâlcea, Brăila etc., https://www.youtube.com, mă simt obligat să relatez cum l-am cunoscut pe gen. Vlad, pentru că e greu de imaginat interlocutori mai diferiți, la antipozi. Un consilier academic pe viață în Germania, cu România în sfera de interese a marilor puteri, 1774-1990, un doctorat ce depășea autocefalia îngustă, ortodoxă, a unei culturi de anonimat, și șeful Securități demonizate. Securist-Terorist! Și totuși, în mod paradoxal, o atmosferă de empatie reciprocă, fără prea multe cuvinte, s-a instalat de cum am dat mâna. Pentru ca nu îi eram un necunoscut, i-am promis, dacă-l interesează tematica mea, că-l voi ține la curent și nu mica mi-a fost mirarea când m-a sunat de ziua mea și mi-a confirmat primirea unor analize, folosind, în gluma, câteva fraze în germană, care evident, nu-i era străină. Avea umorul discret, neostentativ al unui intelectual, care într-o alta conjunctură istorică, ar fi fost un profesor apreciat, pentru ca era autentic.

Continue reading „Viorel ROMAN: ,,Iulian N. Vlad – confesiuni pentru istorie”, de Aurel I. Rogojan” →

Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (2)

   ,,Sunt un adversar al acestui regim din România  care a transformat ţara într-o închisoare…

   Am dus această activitate pentru că regimul comunist este o cămaşe  de forţă pe sufletul şi fiinţa neamului românesc.”

                (Arhiepiscop VICTOR LEU)

 

 

   Dolarii bancherilor Iacob Schiff, Givotovski, cât şi ajutorul celorlante bănci evreieşti americane,precum și directivele iudaismului internaţional l-au ajutat pe Troţki cu artileria grea a banilor să pornească asaltul nimicitor asupra monarhiilor şi bisericilor creştine.

      Costurile reuşitei revoluţii iudeo-comuniste au fost enorme, chiar astonomice. „Iudaismul internaţional a investit în revoluţia bolşevică din Rusia, nici mai mult nici mai puţin decât 312 milioane de dolari, oferiţi lui Troţki prin intermediul mai multor bănci evreieşti între 1915 şi 1919. Printre aceste bănci, sau mai bine zis grupuri bancare, cele mai importante au fost: Banca Kuhn, Loeb & Co, din New York, Banca Speyer & Co. din Londra  Banca Warburg din Stockholm, casa bancară Gunzburg din Petrograd, casa Nye Banken din  Stockholm şi Sindicatul Bancar Westfalo-Renan din Germania, toate firme ale iudaismului internaţional.

 

Un important document al Serviciilor Secrete Americane transmis în 1919, Înaltului Comisar Francez din Statele Unite, Andre Tardieu, spunea textual:

 

   7-618-6 Nr.912-S R.2 II/ Statul Major al Armatei Secţiunea a doua:

   „I. În februarie 1916 s-a ştiut pentru prima dată că în Rusia se pregătea o revoluţie. S-a descoperit că următoarele firme şi persoane au fost implicate în opera de distrugere:

  1. Iacob Schiff-evreu; 2. Kuhn, Loeb & Co-firmă evreiască condusă de: Iacob Schiff-evreu, Mortimer Schiff-evreu, Felix Warburg-evreu, Ioachim H. Henauer-evreu, Otto Kahn-evreu; 3. Guggenheim-evreu; 4. Max Breitung-evreu.
  2. În primăvara lui 1917, Jocob Schiff a început să-l comanditeze pe Troţki ca să realizeze revoluţia socială în Rusia. Ziarul iudeo-bolşevic „Forward”-,,Înainte” din New York era finanţat de asemenea în acelaşi scop. Din Stockholm, evreul Max Warburg îl finanţa şi el pe Troţki & Co, şi la fel făceau şi evreul Olaf Aschberg de la Nye Banken din Stockholm, şi Givotovski, un evreu a cărui fiică a fost căsătorită cu Troţki.

   III. În octombrie 1917 s-a petrecut revoluţia socială din Rusia şi, datorită ei, câteva organizaţii de soviete au preluat conducerea asupra poporului rus. În aceste soviete se distingeau cu nume adoptate, adevărate şi naţionalitate, următorii: Lenin/ Ulianov-mamă evreică, Troţki/ Bronstein-evreu, Steklov/ Naiamkes-evreu, Martov/ Zederbaum-evreu, Zinoviev/ Apfelbaum-evreu, Kamenev/ Rosenfeld-evreu, Suhanov/ Gimel-evreu, Sagherski/ Krochmal-evreu, Bogdanov/ Silberstein-evreu, Uriţki/ Abadomilski-evreu, Larin/ Lurie-evreu, Kamkov/ Katz-evreu, Ganeţki/ Furstenberg-evreu, Dan/ Gurevici-evreu, Meşkovski/ Golgberg-evreu; Parvus/ Helphand-evreu, Riazanov/ Goldenbach-evreu, Martinov/ Zibar-evreu, Chernomorski/ Chernomordik-evreu, Soltnţev/ Bleichman-evreu, Pianiţki/ Zivin-evreu, Abramovici/ Rein-evreu, Zvesdin/ Voinstein-evreu, Maklakovski/ Rosenblum-evreu, Lapinski/ Loewenschein-evreu, Babrof/ Nathanson-evreu, Ortodox/ Alxerod-evreu, Garin/ Garfeld-evreu, Glazanov/ Schulze-evreu, Ioffe-evreu…

   VII. Cu câteva săptămâni în urmă a izbucnit revoluţia socială în Germania. Imediat evreica Rosa Luxemburg a luat conducere politică şi evreul Haase a devenit unul dintre cei mai importanţi conducători ai mişcării bolşevice internaţionale. Revoluţia socială din Germania se desfăşoară după aceleaşi directive evreieşti ca şi revoluţia socială din Rusia… Mişcarea bolşevică însăşi este, până la un punct, rezultatul unei mişcări generale evreieşti şi, de aceea, casele bancare evreieşti sunt interesate de organizarea acestei mişcări.” (Traian Romanescu, op. cit., p. 70-71)

 

   Continue reading „Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (2)” →

Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de cuvânt suntem noi

Dincolo de cuvânt suntem noi

 

Sub razele lunii,

macii vor continua să înflorească,

chiar dacă pentru toţi răsare şi apune soarele,

de la cer la pământ regăseşti doar o palmă de iluzii.

Clipă de clipă simţi viaţa şi picăturile ei,

şi totuşi, cu arma durerii omul dărâmă.

Doar sufletul se răceşte

chiar de-l depui pe o petală.

 

În clipa întâlnirii, a celor ce-au atins-o Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de cuvânt suntem noi” →

Ioan POPOIU: Valeriu Gafencu sau vocaţia sfinţeniei

În istoria unui neam există destine care aparent nu au nimic excepţional, nu acaparează scena istoriei, nu săvârşesc fapte spectaculoase, nu au nimic eroic. Cu toate acestea, prin viaţa lor exemplară, prin ţinuta morală, prin asumarea suferinţelor, ei strălucesc mai mult decât ceilalţi în faţa lui Dumnezeu şi a oamenillor, lasă o urmă mai adâncă.

Un acemenea destin neobişnuit, în istoria neamului românesc, este Valeriu Gafencu.

Pr. Constantin Voicescu nota : ,,undeva, într-o închisoare comunistă, a trăit şi a pătimit un om…, un tânăr cu suflet de crin, e vorba de Valeriu Gafencu”. Să vedem cine era el.

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, la marginea de răsărit a ţării, în Basarabia, în satul Sângerei, în apropiere de Bălţi. Părinţii săi, Vasile şi Elena, erau oameni cu stare, buni români şi creştini, tatăl său, învăţător, a făcut parte din Sfatul Ţării, care, la 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România. Valeriu mărturiseşte că mama sa era ,,o fată simplă, cu şcoala primară, fără altă avere decât fecioria sufletului şi a trupului”. În familia Gafencu s-au născut patru copii: Valeriu, Valentina, Eleonora şi Elisabeta.

Valeriu a făcut şcoala primară la Sângerei, apoi a urmat Liceul ,,Ion Creangă” din Bălţi, remarcându-se încă de atunci prin pregătirea sa serioasă, fiind iubit de colegi şi apreciat de profesori. Era exigent cu el însuşi şi sever, ca frate mai mare, cu educaţia surorilor sale, le îndruma prieteniile, lecturile etc. Valeriu, ca tânăr, era un suflet sensibil, pasionat de literatură şi este autorul unor încercări literare, publicate în revista liceului.

Continue reading „Ioan POPOIU: Valeriu Gafencu sau vocaţia sfinţeniei” →

Ştefan DUMITRESCU: Brâncuși (Piesă de teatru în trei părți)

BRÂNCUŞI

(PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI)

PERSONAJELE:

Constantin Brâncuşi, Domnişoara Pogany, Mama artistului, Dumnezeu, Vocea

 

BRÂNCUŞI

( ESEU TEATROLOGIC )

 

Un atelier de sculptură. Se văd în el bucăţi de marmură necioplite, altele cioplite într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Brâncuşi îţi sugerează de la început imaginea unui interior ţărănesc.  Între scenă şi atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul şi obiectele care formează interiorul atelierului său se văd prin acest geam, care-ţi poate sugera  incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se întâmplă pe scenă se petrece în cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau în picioare, şi cioplind. Sau mişcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile şi ideile lui, limbajul său interior se vor auzi în sală ca venind dintr-un difuzor, sau din mai multe difuzoare, dând impresia că vocea artistului, care se va auzi înceată (gâtuită, ca şi cum ar veni de pe altă lume ) şi tristă, vine de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI : ( şade pe un scaun în faţa unei pietre pipăind-o) Piatră ! (şoptind) Piatră ! (Pentru un moment avem impresia că auzim valurile mării lovindu-se de ţărm) Să iei piatra şi să-i dai forma unei fiinţe, a păsării, de pildă, este ca şi cum ai lua-o  de acolo din trecut, de foarte de departe în timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea aşteaptă, tot aşteaptă neobosită…şi are puterea să aştepte în veci. Şi o aduci în clipa de azi. ( i se aude respiraţia adâncă ) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, în clipa de faţă. (râde uşor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii şi să mă înfricoşez de puterea mea! ( oarecum speriat ) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? ( mică pauză, departe parcă se aud ţipetele unor pescăruşi, triste, pustii)

CONSTANTIN BRÂNCUŞI : Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Şi atunci parcă şi-ar bate joc de mine. Dar m-am învăţat cu ea. (pune urechea şi ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puţin ce vreau eu să ştiu. Tot palma, tot pipăitul îmi spun mai multe… (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbeşte, ea îţi spune prin sine, prin substanţă, prin ordinea în care s-au aşezat atomii şi s-au făcut vinele pietrei. Şi asta e un lucru bun… Să poţi să vorbeşti prin tine, şi prin nimic altceva. ( după un timp de gândire, valurile  mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos  fel de tăcere din toate câte le-am auzit eu, sau cel mai frumos fel de gândire.

Continue reading „Ştefan DUMITRESCU: Brâncuși (Piesă de teatru în trei părți)” →

Galina MARTEA: Creaţia umană – conţinut spiritual în existența valorilor

Fiind un stimulent educativ de o valoare inegalabilă în dezvoltarea omului, creatia umana este dialogul social reprodus prin forme clare de comunicaţie. Prin acest dialog social, realizat si centrat pe creatie/lectură, are loc procesul de influenţă ce orientează omul în a cunoaşte valoarea cuvântului scris şi rostit, valoarea sentimentelor şi convingerilor umane, valoarea imaginaţiei reale şi ireale, valoarea a tot ceea ce este firesc şi estetic în viaţa umană. Astfel, omul patrunzând în tainele reale şi ireale ale existenţei îşi dezvoltă la nesfârşit capacitatea intelectuală, respectiv, creând noi orizonturi şi idei obţinute în baza percepţiilor acumulate din lectură, lectura/cartea fiind creaţia umană de o mare valoare. În aşa mod, creaţia umană-cartea este un izvor de răspunsuri şi sursă de inspiraţie pentru om, acesta, în timp, devenind tot mai înţelept în procesele vitale ce sunt însoţite de conexiunea reciprocă a relaţiilor umane. Prin relaţiile de reciprocitate dintre oameni şi fenomene, anume cartea/lectura este acel fenomen intermediar şi acea substanţă care provoacă discuţii, schimb de păreri, contraziceri. Respectiv, cartea, creaţie umană, stimulează și plăsmuiește acţiuni cu caracter cultural şi, nemijlocit, activităţi ce dezvoltă şi pun în mişcare procesul evolutiv al dezvoltării umane. La rândul lor, activităţile culturale, având în centrul atenţiei cartea-lectura, sunt conţinuturi spirituale ce condiţionează existența umană pentru obtinerea celor mai desăvârşite valori. Iar valorile, substanţă corelată cu conţinutul intelectual şi spiritual al omului, sunt fenomene ce scot în evidenţă succesele şi importanţa componentelor sociale existente. Nemijlocit, prin valoare se conturează importanţa creaţiei umane (în funcție de merit social) care influenţează evolutiv omul şi societatea acestuia.

Continue reading „Galina MARTEA: Creaţia umană – conţinut spiritual în existența valorilor” →

Valeriu DULGHERU: Blestemul care urmărește dreapta în Basarabia

„Neamul tracilor este cel mai numeros, după cel al inzilor (cei care locuiau la Indus). Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea. Dar acest lucru este cu neputință și niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceștia slabi”.

(Herodot, „părintele istoriei”, apr. 2500 de ani în urmă)

 

           Este ca un blestem care ne urmărește de peste 2000 de ani. Pe parcursul multimilionarei istorii stră-strămoșii noștri au avut de pătimit din cauza că nu au fost uniți (poate cu excepția perioadelor lui Burebista și Decebal când, uniți fiind, i-au impus pe puternicii lumii (romani-n.n.) să-i respecte). Și astăzi se aud aceleași constatări: „Unioniștii nu se pot uni între ei, cum pot să facă unirea cu România. Și asta e bine” spunea deunăzi la un post de televiziune kremlinezul socialist Gh. Novac. Are dreptate talimbul. Dacă nu faci unirea între unioniști despre care unire cu Țara poate fi vorba. Desigur, pentru cozile de topor o astfel de stare e bine, e chiar foarte bine. Nestingheriți de nimeni pot face orice. Dar oare bravii noștri lideri de partide de dreapta nu înțeleg acest lucru: dezuniți sunt foarte bine pentru kremlinezii socialiști, devin subiectul glumelor lor de prost gust. Să fi pierdut ei completamente elementarul simț al realității, al elementarei demnități (niște derbedei analfabeți dar obraznici își șterg picioarele de ei la diverse emisiuni televizate), capacitatea de a valorifica cele peste 30% din potențialul unionist acordat cu atâta generozitate de electorat. Fiind numeric majoritari în Basarabia cu circa 82%, dintre care peste 30% de unioniști, românii moldoveni de parcă nici n-ar exista. Kremlinezul Dodon îi numește minoritate etnică. Puținii alogeni susținuți de o masă de cozi de topor și rătăciți, conduc în continuare turma. Dreapta unionistă organizată în partide practic nu există. Timp de peste 25 de ani acest segment a fost permanent bântuit de diverse războaie fratricide: de la frontul popular îngropat de trădătorul Iu. Roșca care se lupta împotriva tuturor cu gândire românească, până la Partidul Liberal de astăzi care se luptă și el cu toți „trădătorii liberali” de pe dreapta. Nu mai ajung forțe să se lupte contra dușmanilor adevărați.

 Un barometru al existenței și activității unui partid este cum și cât se vorbește, se scrie despre el. Despre PSRM, așa numitul partid de opoziție, și liderul lui neformal Dodon se vorbește mult. Într-un fel î-i invidiez pentru organizarea bună care lipsește partidelor de dreapta. Despre PCRM acuma aproape că nu se vorbește. Deci, acest partid practic nu mai există, locul lui pe stânga ocupându-l PSRM. Pe segmentul de centru la începuturi se plasa PSDM cu Oazu Nantoi în frunte, despre care acuma nu se mai aude nimic. Deci, de facto nu există. Locul lui l-a ocupat PD, partidul puterii, despre care se vorbește și se scrie mult, fapt ce demonstrează, de asemenea, că există cu toate coțcăriile pe care le-a comis pentru a ajunge unic partid de guvernământ. Despre PLDM, cel mai puternic altă dată, după PCRM, partid din ultimii 20 de ani, astăzi practic nu se mai vorbește nimic. Însă pe acest segment au apărut formațiunile PAS și PDA despre care se scrie și se vorbește mult. Chiar dacă este unul tânăr partidul PAS are un lider integru, destul de dinamic (a se vedea ultimele vizite la Bruxel și în SUA) și credibil (cele peste 48%, oficiale dar în realitate mai multe vorbesc despre aceasta). Continue reading „Valeriu DULGHERU: Blestemul care urmărește dreapta în Basarabia” →