Ioan POPOIU: Valeriu Gafencu sau vocaţia sfinţeniei

În istoria unui neam există destine care aparent nu au nimic excepţional, nu acaparează scena istoriei, nu săvârşesc fapte spectaculoase, nu au nimic eroic. Cu toate acestea, prin viaţa lor exemplară, prin ţinuta morală, prin asumarea suferinţelor, ei strălucesc mai mult decât ceilalţi în faţa lui Dumnezeu şi a oamenillor, lasă o urmă mai adâncă.

Un acemenea destin neobişnuit, în istoria neamului românesc, este Valeriu Gafencu.

Pr. Constantin Voicescu nota : ,,undeva, într-o închisoare comunistă, a trăit şi a pătimit un om…, un tânăr cu suflet de crin, e vorba de Valeriu Gafencu”. Să vedem cine era el.

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, la marginea de răsărit a ţării, în Basarabia, în satul Sângerei, în apropiere de Bălţi. Părinţii săi, Vasile şi Elena, erau oameni cu stare, buni români şi creştini, tatăl său, învăţător, a făcut parte din Sfatul Ţării, care, la 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România. Valeriu mărturiseşte că mama sa era ,,o fată simplă, cu şcoala primară, fără altă avere decât fecioria sufletului şi a trupului”. În familia Gafencu s-au născut patru copii: Valeriu, Valentina, Eleonora şi Elisabeta.

Valeriu a făcut şcoala primară la Sângerei, apoi a urmat Liceul ,,Ion Creangă” din Bălţi, remarcându-se încă de atunci prin pregătirea sa serioasă, fiind iubit de colegi şi apreciat de profesori. Era exigent cu el însuşi şi sever, ca frate mai mare, cu educaţia surorilor sale, le îndruma prieteniile, lecturile etc. Valeriu, ca tânăr, era un suflet sensibil, pasionat de literatură şi este autorul unor încercări literare, publicate în revista liceului.

Continue reading „Ioan POPOIU: Valeriu Gafencu sau vocaţia sfinţeniei”

Alexandru NEMOIANU: Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu

Părintele Coriolan Buracu a fost una dintre marile personalități ale Văii Almăjului din Banatul muntos. Este bine să amintim câteva dintre caracteristicile Banatului de munte pentru a înțelege mai bine rostul avut de Părintele Coriolan Buracu.
Banatul de munte este o regiune românească distinctă care cuprinde triunghiul muntos din zona Semenic, Muntele Mic, parte din Retezat. O regiune locuită din vremuri imemoriale și covârșitor locuită de Români.
Românii din Banatul Muntos au avut întotdeauna rosturi militare. Rostul lor era de a apăra vadurile Dunării de atacurile otomane. Încă în veacurile XIII și mai vârtos în cele următoare, Românii bănățeni organizați în districte militare privilegiate au avut îndatoriri militare și pentru asta au fost asimilați clasei nobiliare, erau “țărani cu blazon” dar, mai ales, oameni liberi.
Această libertate și-au aparat-o cu tenacitate și în vreme ocupației otomane și a celei austriece și a acelei austro-ungare și în cea a jugului bolșevic. Dintre ei au răsărit oameni de frunte și mai ales luptători pentru libertate. Unul dintre ei a fost Coriolan Buracu.
Realizările lui se întind în domeniul păstorației, culturii și promovării idealurilor românești. Sunt destul de multe studii și articole care au prezentat activitatea Părintelui Coriolan Buracu și fără îndoială că altele le vor urmă. În cele ce vor decurge voi prezența doar câteva amintiri personale legate de această mare personalitate care a fost a Văii Almăjulului dar și a familiei lui. Aceste amintiri se leagă de documente păstrate în casă Boldea din Borlovenii Vechi și în memoria colectivă a familiei mele.
Părintele Coriolan Buracu a fost nepotul învățătorului Pavel Boldea (1842-1917) din Borlovenii Vechi care a avut descendenți direcți pe: Pavel Boldea (ulterior Protopop și Colonel K.u.K, având o strălucită carieră), pe Grigore, Remus, Călina și Măriuță.
Călina s-a măritat în familia Buracu în Prigor și a avut pe Coriolan Iosif,Tudosia și Elena .
În formarea și educația lui Coriolan Buracu un rol decisiv l-a avut unchiul sau Protopopul Pavel Boldea.
Protopopul -Colonel K.u.K Pavel Boldea a luat asupra sa asigurarea speselor de școlarizare pentru nepotul său. Din acea vreme în casa Boldea din Borlovenii Vechi se păstrează un schimb de corespondență între unchi și nepot în vremea când acesta din urmă era la școală, la liceul din Brașov și apoi la Caransebeș.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu”

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu (16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011)

“În zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar i se sugerează, prin diverse mijloace tehnice și mediatice, că nu este bine să asculte de Dumnezeu, de Biserică, de părinți sau de profesori, adică tocmai de cei care vor să-l ajute cu adevărat. În acest fel, crește în el nefiresc de mult dorința de a fi independent. Această lipsă de ascultare îl va duce pe tânăr în cele din urmă la alienare, nu-și va mai putea găsi o pace și o liniște, nu va mai putea fi stăpân pe el însuși.

Continue reading „Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !”