Ei bine prietene, ai transformat anticul în modern! – Douanier Roussseau, atunci când a văzut Rugăciunea, Sărutul și Cumințenia pământului. – 1907

În cazul ovoidului, trebuie să reținem faptul că Brâncuși avea să realizeze forma pură, liberă de orice gravitate terestra, o formă tot atât de liberă în propria ei viață ca aceea a geometriei analitice. și dovada că a reușit în această experiență este că din orice parte l-am privi, ovoidul pare viu și gata să se ridice în spațiu.
– Ezra Pound – Brancuși – 1921

Nu cunosc personal pe dl. Brancuși. Am auzit că e un tânăr de o inteligență aleasă, care știe să se exprime și în cuvinte tot atât de plastic și de mișcător ca și în piatră. Am auzit că e fiu de țăran, că, după ce a văzut că nu mai   are ce învăța la noi, a plecat pe jos la Paris, că a făcut drumul acesta în vreo patru luni, și că, în sfârșit, ajungând acolo a trebuit să treacă prin multe și cumplite greutăți până să-și înfiripească un atelier unde să poată lucra. Am auzit, iarăși, că e un om hotărât și mandru, că el înțelege să-și desfunde singur calea si sa-si traiasca viata ca un viteaz, in lupta apriga intre biruinta si moarte. Acum isi are la Paris atelierul lui, un cerc de admiratori pe care nici nu i-a cautat, nici nu-i cultiva si, ceea ce-i mai pretios decat toate, simpatia marelui Rodin.
De-acolo, din atelierul acela de visuri indraznete si de munca robusta, ne-a trimis pentru expozitia de primavara Cumintenia pamantului, iar acum in urma, pentru cea de toamna, un Fragment de capitel care ar inchipui o imbratisare dincolo de moarte, in lumea cea fara de timp. Simplitatea voita de cea dintai lucrare apare in aceasta si mai voita, ramanand totusi ceva misterios si sugestiv in imbratisarea aceea pentru vecie a doua inganari de fapturi omenesti, ceva ca o soapta nedeslusita ce vine parca dint-o poveste.
Aprecieri din acestea se vanturau in fata operei nepasatoare care, tocmai din cauza prea marei ei simplitati, nu era inteleasa. – Alexandru Vlahuta – ziarul Universul – 7 decembrie 1910.

Putine de tot sunt numele romanesti care se bucura azi de celebritatea lui Brancusi. I se dedica poeme, i se inchina in strainatate numere speciale de revista. E considerat de catre germani si englezi mai ales, drept creatorul sculpturii moderne. – Camil Petrescu – revista Universul – 1928

Brancusi e foarte pretuit de adevaratii cunoscatori. Dar opera lui nu e foarte populara si nici nu poate fi,
pentru ca cere o aprofundare, si ca orice creatie adevarata, nu foloseste un limbaj banal curent.
– Amedee Ozenfant – Bilantul Secolului XX – 1928

La inceputul secolului, Brancusi, a abandonat o maniera in care dobandise un mare renume si a trecut brusc in randul acelora care voiau sa regenereze sculptura, sa inspire un sentiment nou, sa rupa cu trecutul. S-a apucat sa simplifice, sa concentreze, sa reduca formele la figuri mai mult sau mai putin geometrice.
Asa a inceput sculptura abstracta. Un ou subliniat abil prin cateva trasaturi, a devenit imaginea ideala a unui frumos cap de femeie. Aceste lucrari bizare, dar atragatoare prin simplificarea lor voita, au fost expuse la
Salonul Independentilor. Pe urma sculptorul, prea mandru pentru a-si mai expune operele, n-a mai trimis nimic.
S-a facut multa valva in jurul acestei arte.
– G. Oprescu – Arta romanesca din 1880 pana in zilele noastre – 1935
De la gotici incoace sculptura europeana a fost napadita de ierburi rele, de tot felul de excrescente care au acoperit cu totul caracterul formei. Brancusi a fost acela care a eliberat sculptura de tot ceea ce era de prisos si ne-a redat constiinta formei pure. Pentru a atinge acest tel, Brancusi s-a concentrat asupra formelor simple si directe. Opera lui Brancusi in afara de valoarea ei proprie, are o importanta istorica in dezvoltarea sculpturii moderne.
– Henry Moore – The Sculptor speaks – 1937

Opera lui Brancusi a exercitat o mare influenta asupra lumii artistice de astazi, nu numai in sculptura, dar si in arhitectura si in desenul industrial (desing). – William Zorach – Zorach explains sculpture – 1947

Brancusi recunostea in lemnul pe care-l cioplea, in formele lui robuste, in cicatricile lasate de toporisca sau de furtuni, oglindirea ciclului natural pe care taranul il impartaseste cu copacii, cu pietrele, cu pasarile, cu cresterea si cu moartea lor. – David Lewis – Convorbiri cu Brancusi – 1957

Germenul, oul, trunchiul, zborul, somnul, sarutul si numarul, toate cauzele primare ale universului se regasesc in identitatea lor, in motivele operei de arta si in figurile pe care artistul le porunceste pietrei sau metalului.
Niciodata sculptura nu s-a apropiat mai mult, prin mana vreunui alt sculptor, de o reprezentare atat de desavarsita a esentelor. – Jean Cassou – prefata la monografia Brancusi de Ionel Jianu – 1963.

Sculptura moderna este o sculptura moleculara al carei principiu e reintoarcerea la formele primordiale.
Astfel la Brancusi aflam reintoarcerea la forma oului… Oul lui Brancusi inseamna intr-adevar nasterea primei unitati celulare a sculpturii moderne, Unul indivizibil, forma perfecta, forta virtuala, indomptabila si exploziva, un subtil continut emotional si o imensa fagaduinta.
in ou exista germenul fecund. stiu ca puritatea nu poate fi un tel, intreaga ei natura indivizibila opreste dezvoltarea, dar coaja trebuie sa se sparga, caci viata se naste din diviziune, din multiplicare. Avem nevoie de absolut, dar si de miscare, de viata.
– Etienne Hajdu – 1972

Arta lui Brancusi e senina, armonioasa, opusa deformarilor violente. E o arta a bucuriei de viata, o arta luminoasa, de o intensa vitalitate, o arta a echilibrului si a unitatii dintre forma si materie.
Ovoidul corespunde acestor cerinte, fiind forma care-si afla in sine propria implinire.
– Ionel Jianu –Constantin Brancusi – 1983.

Foto: Cumințenia pământului