La 1 februarie 1852 se naște în Istoria literaturii române Ion Luca Caragiale, unul din Marii scriitori români. Un scriitor problematic, care a îmbogățit enorm literatura română. Cum se apropie ziua aniversară să-i mulțumim scriitorului Ion Luca Caragiale pentru opera pe care ne-a dăruit-o, (și din care nu am învățat nimic!) să-i binecuvântăm cu recunoștință părinții și să ne rugăm Domnului să-l ierte pentru răutățile și ticăloșiile săvârșite în viața! Iartă-l, Doamne, că mare a fost ca scriitor și tare păcătos a fost ca om! Fie ca Domnul să aibă grijă de sufletul lui în ceruri. Amin!
Noi îl sărbătorim cu dragoste și cu umilință dedicându-i aceste trei poeme. Veniți cu noi să-l colindăm, acasă, unde s-a născut și unde ne așteaptă părinții lui. În cazul în care revistele literare vor să publice mesajul și poemele noastre noi le suntem recunoscători! Doamne ajută! Fie ca Domnul să ajute poporul român!
***
SĂ-L COLINDĂM PE CARAGIALE
O, leru-i, ler
E sărbătoare-n cetate,
Ninge din cer,
Cu colinde bogate,
O, leru-i, ler,
La Haimanale,
Vin să-l colinde
De pretutindeni,
Pe Caragiale,
Profesori şi critici,
Şi cititori
Vin să-l colinde,
Cu buchete de flori,
Vin să se plece,
În faţa lui,
Să-i mulţumească,
Şi să-l slăvească,
Leru-i, leru-i!
O, leru-i, ler,
Vremea-i bătrână,
E sărbătoare înaltă,
În cultura română,
Din toată lumea,
Leru-i, leru-i
Vin să-l slăvească,
Personajele lui,
Şi să-l colinde,
O, lerui, ler,
Aici pe pământ,
Şi-acolo-n cer
E sărbătoare,
Dar e şi jale,
O ţară-ntreagă-l colindă
Pe Caragiale,
Cu mult respect
O, leru-i ler,
Îţi mulţumim,
Dragă Monşer
Fie ca Steaua,
Ce te-a adus
Să strălucească
În veci, mai sus,
O, leru-i, ler
Spre Rai apucăm,
Pe nenea Iancu,
Să-l colindăm,
Răsună ţara,
De atâtea colinde,
Gloria lui,
In lume se-ntinde!
O, leru-i, ler
E zi sfântă-n cetate,
Ninge din cer,
Cu colinde bogate!
CARAGIALE
Cum umblă domnul Caragiale
Prin ţara asta ca un orb,
Plângând în hohote amare
De parc-ar viscoli din nord
C-a auzit în lumea asta
Că neamul românesc dispare
Şi s-a sculat atunci din morţi
Îndureratul Caragiale
Ca să ne spună el anume
Ceva ce ne-ar îmbărbăta,
Totul e-atât de trist în lume
De parc-n toţi s-ar înnopta
Cum umblă domnul Caragiale
Prin Ţara asta ca un orb,
Plângând în hohote amare
De parc-ar viscoli din nord.
CARAGIALE SI DUMNEZEU
Ia du-te Sfinte Petre şi vezi ce mai e pe pământ,
I-a zis Dumnezeu lui Sfântul Petru,
Ce mai fac noroadele mele
Pentru că prea multe jelete şi ţipete aud,
şi mai mult decât toate
mă asurzeşte zăngănitul de arme,
I-auzi ce bubuie tunurile
şi ce mai plâng bietele mame şi bieţii copilaşi.
Vezi ce mai fac popoarele ălea,
Că le aud numai plângând, suduind şi gemând…
– Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre,
oftând, care era şi aşa destul de amărât şi obosit.
Şi a coborât Sfântul Petre pe pământ
Şi a luat-o el aşa cu toiagul în mână.
Mergea, săracul cât era ziua de mare,
Uneori, când mai întâlnea câte un amărât
mai stătea de vorbă cu el,
Îl întreba ce mai e pe la ei prin sat,
Cine a mai murit, cine s-a mai însurat,
Dacă oamenii s-au făcut mai buni,
Dacă se duc la biserică, dacă se spovedesc,
Când îi era sete se mai oprea pe la câte o fântână,
Şi se uita lung la ea, nu ştiu ce vedea el la fântâna aceea…
Continue reading „Ștefan DUMITRESCU: LA ANIVERSAREA NAȘTERII MARELUI DRAMATURG ION LUCA CARAGIALE”
POPORUL ROMÂN
BRÂNCUŞI
Au venit Sărbătorile de iarnă, Domnul nostru Iisus Christos, care este nașterea și venirea continuă a Domnului pe pământ, se mai naște încă o dată. Colindătorii au pornit ca odinioară în satele românești prin Țară să-i colinde pe marii Scriitori, pe marii Oameni dați de acest pământ. Acum ne îndreptăm prin nămeții pufoși și înmiresmați ca niște grădini uriașe de crini de pe alte tărâmuri să ajungem la Haimanale să-l colindăm pe Marele Caragiale. Auziți cum sună zurgălăii, cum pocnesc urătorii din bice, cum vine de departe tânguiosul sunet de corn. Haideți să-l colindăm cu toții, scriitori, copii, toți românii pe nenea Iancu, să se scoale din morți !
Poemul este o meditație amară, profundă, plină de un umor dulce amestecat cu o melancolie amară asupra istoriei neamului nostru, asupra metehnelor și defectelor poporului român, care nu a învățat nimic din tragediile prin care a trecut. De aceea Dumnezeu și sfântul Petre încercând să îl salveze prin corijare își pun întrebarea dacă poporul român poate fi salvat. Poemul „CARAGIALE ȘI DUMNEZEU” ne pune tuturor întrebarea, se poate poporul român schimba, poate el fi schimbat ? Se poate salva poporul român în istorie ?