Cristina Maria NIȚĂ: Dac-aș putea

DAC-AŞ PUTEA

 

Dac-aş putea să smulg şi să arunc
Săgețile de patimă din gând,
Aş înflori ca visul unui prunc
În somnu-i,printre îngeri alergând.

Dac-aş putea,zâmbind să-mbrățişez
Pe cel ce nu prieten mi-e ci spin,
De m-ar răni încât să sângerez,
L-aş duce-n brațe pân’la Cel Divin.

Dac-aş putea ca-n fiecare zi,
Umil să rabd pe cei ce mă-ncolțesc,
Oricât de cruzi,de înrăiți ar fi
Aş vrea şi pe aceia să-i iubesc.

Dac-aş putea de vorbe care dor,
De scâncetul meschin, nu mi-ar păsa.
Ca lacrimile ploii,de-al său nor
M-aş despărţi şi-n urmă le-aş lăsa.

Despică-ți cer adâncul tăinuit
Şi plouă-mi sfânt,peste-nsetat deşert,
Din lutul reavăn,strigă-mi desluşit,
Să înțeleg,să vreau,să pot…să iert.

Din volumul ,,Dincolo de aripi”
editura Pim 2017, Iaşi.

–––––––––––

Cristina Maria NIȚĂ

15 aprilie 2018

Lavinia BUD: Să ne legăm

SĂ NE LEGĂM

 

Cine suntem noi, oamenii,

o clipă, un vis, o veșnicie,

o forță care vibrează

și creează mereu?…

Trupul nostru însuflețit

luptă cu neputința

de a se înălța

în lumina răspunsurilor

căutate cu mintea

și cu mâinile

prin miracolul născocirilor.

Pașii noștri de împletesc apăsat

și urmele neșterse de ploi

mărturisesc adevărul

rostit din inima neîntinată

a începutului de Cuvânt.

Să ne legăm tot mai mult

numele de ceva,

de dreptate și adevăr,

de iubire…

Să mergem,cu sufletul tânăr,

la izvoarele lumii!

Cu fire nevăzute să ne legăm

de apele pure,

pentru a merita darul lor:

„Tinerețe fără bătrânețe

Și viață fără de moarte.”

–––––––––––

Lavinia BUD

Timișoara

15 aprilie 2018

 

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea I-a)

REGIMUL TOTALITAR AL PROTOCOALELOR

(partea I-a)

 

„Capitalismul, bolşevismul şi banca politică sunt instrumentele

   prin care evreii năzuiesc să realizeze planul de dominaţie a lumii.”

           (CONSTANTIN FLOREA CIOROIANU/ ILARIU DOBRIDOR)

                     

   Directivele de bază ale NKVD pentru Ţările din orbita sovietică, sunt fiicele descendente din celebrele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului-Charta Celor 24 de Directive Secrete ale Primului Mare Congres Mondial Evreiesc (Sionist) din 1897, de la Basel-Elveţia şi adaptate după cerinţele timpului, păstrându-se însă fondul lor eminamente sionist întru finalitatea împinirii supremaţiei ecumenice globale.

   În anul 1906, luna August apare la British Museum un fragment tradus dintr-o carte rusească: „Cel Mare în cel Mic şi Antihristul ca o posibilitate politică imediată.” (Notele unui ortodox; ediţia a II-a corectată şi adăugită. Tzarskoie-Selo, 1905)

   În Decembrie 1919, la „Eyre & Spottiswoode” traducerea respectivă apare sub titlul: „The Jewish Peril; Protocols of the Learned Elders of Sion.”

   În acelaşi timp cu traducerea engleză, apare şi traducerea germană a lui Gottfried zur Beek la Berlin (Charlottenberg): „Die Geheimnisse der Weissen von Zion”-<<Tainele înţelepţilor Sionului>>, care s-a răspândit rapid în Germania, Austria, Polonia-1920, Franţa-1921, traduse de Roger Lambelin şi în S.U.A., editate de Small, Maynard & C-ie, Boston, unde apare şi o altă traducere: „The Protocols and World Revolution”-<<Protocoalele şi Revoluţia mondială>>.

  Propriu-zis Cele 24 de Directive Secrete ale Primului Mare Congres Mondial Evreiesc (Sionist) din 1897, de la Basel-Elveţia, nu sunt alceva decât Protocoalele Înţelepţilor Sionului, împărţite în 24 de Capitole, identice ca fond, astfel:

   Protocoalele

   Capitolul I: <<Cuvântul nostru de ordine e: puterea şi făţărnicia… Noi nu trebuie să ne oprim înaintea mituirii, înşelătoriei şi a trădării, ori de câte ori ne pot ele servi atingerea scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, dacă poţi obţine prin acest mijloc supunerea şi puterea.>>

 

   Iluminaţii iudeo-sionişti şi-au creat un aliat sau un vasal din Yahweh. Ei sunt bine intenţionaţi, dezinvolţi, tenaci, fideli doctrinelor rabinice, susţinând scopul propus urmărind totodată mijloacele folositoare pentru atingerea ţelului atât de măreţ.

   Călăuziţi de bogăţie şi politică, de prudenţă şi trufie, puterea lor nu are nici iertare, nici milă, nici hotare, ci numai conspiraţie  şi cămătărie.

   Mijloacele oculte, fariseice de orice fel privind distrugerea creştinismului întreţin o luptă permanent ascunsă, iar din zi în zi tot mai aprigă şi mai furibundă.

                         Directiva nr. 1

   „…Deviza noastră este: forţa şi ipocrizia…. Noi (evreii) nu trebuie să ne dăm în lături de  la corupţie, înşelătorie şi trădare ori de câte ori acestea ne sunt folositoare pentru a ne atinge scopul. Prin intermediul politicii trebuie să ştim să punem mâna pe proprietăţile celorlalţi, fără nici o teamă, atâta vreme cât prin intermediul acestei metode putem să obţinem supunerea lor şi puterea noastră.”

 

 Capitolul II: <<…Războiul fiind astfel transpus pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre, şi această situaţie va pune pe cei doi vrăjmaşi (Biserica şi Monarhia) la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri…Să-i lăsăm (pe creştini) să creadă în însemnătatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile ştiinţei, la teorii. În vederea acestui scop propagăm în continuu, prin presa noastră, încrederea lor oarbă în aceste legi.>> Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea I-a)”

Nicu GAVRILOVICI: Manifest pentru sănătatea poporului meu

Manifest pentru sănătatea poporului meu

 

Poporul meu încă-și cerșește dreptul
La viață, la iubire și la pâine,
Sperând să fie-o zi mai bună mâine
Nu simte cum i se străpunge pieptul.

 

Poporul meu cel harnic n-are unde
Muncii, în țara unde-i dorm bunicii,
A renunțat la pofte și la vicii
Și sărăcia rușinat și-ascunde.

 

Poporul meu în țara lui e slugă
Când la străine porți nu rătăcește,
Impozite și TVA plătește
Chiar și pe cerul ce-l imploră-n rugă.

 

Trudind în alte zări, orfan de țară,
De stele și de lună și de soare
Neavând bani măcar de lumânare
Refuză, încăpățânat, să moară

 

Că nici sicriu nu are din ce-și face…
Pădurile i le-au tăiat străinii…
Amar în gură-i pare gustul pâinii
Muiată-n ciorba acră de potroace.

 

Sătui de umilințe și corvoade
E timpul ca să ne unim cu toții,
Să alungăm din fruntea țării hoții,
Cuvintele, să modelăm în spade.

 

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Manifest pentru sănătatea poporului meu”

Mugurel PUȘCAȘ: Autoportret

AUTOPORTRET
( reverie…)

 

Bard troienit clădind Cuvântul…
Fiu elegiac al Vechii Ere,
Aprig sau lin, valsez cu Gândul,
În pas de vers, născând himere.

 

Eu… Aspru ger sau cânt de lire,
Decor floral răsfrânt în şoapte,
Pastel de umbre, reverie,
La ceas târziu, în miez de noapte.

 

Eu… Inorogul fără splină,
Neostoit sub calde patimi,
Clepsidra vieţii mi-e lumină,
Lud amalgam de dor şi lacrimi.

 

Plutesc prin cer în legea firii,
Pe aripi largi de nemurire,
Gust din izvorul fericirii,
Stropi de divin, sorbind iubire.

 

Şlefuitor de vers şi minte,
Aed, rătăcitor ca vântul,
Păşesc vetust în Noua Eră,
Placid, împărăţind Cuvântul!

––––––––––

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

13 aprilie, 2018

Diana Ciugureanu-ZLATAN: Cum mă plâng Smărăndiță sărind cămașa de pe mine

Cum mă plâng Smărăndiță sărind cămașa de pe mine

 

Se vestea nașterea…
Dragostei
prin surparea de peste noapte,
a Mănăstirii
cu turla creionând
Constelații nebănuite…

 

Ce vis de jertfă
m-ar fi scuturat
în miez de necunoaștere,
să „concresc” cu piatra ascetă
o viață înghițită de hazard,
o ană-pilon
alăptând
copilul Românismului?

 

Voi zidi o dublă Mănăstire:
ici – un fir de nisip, colo – o scară ,
ici – un geam, colo – o poartă,
ici – un Altar, colo – o Clopotniță…

 

Oare va mai exista
o ană sau două
întru reazem al legendei
locașurilor gemene?

 

Opresc timpul făgăduitor
de arginții omuciderii
bătuți cu setea locului sub soare.

 

Opresc două lacrimi
aprinzând lumânarea spovedaiei,
îmi țes ca iță în războiul dorului,
pana însurită de atâta nescriere,
îmbrățișez o lume uimită
de legănarea în palmele Lui Dumnezeu,
deși mai caut în zare
nevenirea ta
la izvorul sihăstriei
prin tânguirea clopotelor
turnate de Sfânta Unire.

 

Au muțit profeții,
au prins grai necuvântătoarele
când sfârtecându-mi ruga,
șlefuiai infernul către Rai…

 

Ți-am adus un înger de bun venit…
au răsărit la loc, Mănăstirile-gemene,
cu tot cu aripi prinse în mortar.

 

Se vestea râstignirea
Dragostei prin șantiere
blestemate cu sclavi
lingând cizma șovină
la ceas de Centenar,
oprit de lege și de datini…

 

Adie a Viață
dinspre dealul cu Biserica monahului
ascunzând turla sub albastră…
țiglă metalică de acoperiș.

––––––––––-

Diana Ciugureanu-ZLATAN

Chișinău

14 aprilie, 2018

Viorel ROMAN: Stat catolic cu popor ortodox

Stat catolic cu popor ortodox, este paradoxul românesc pe care îl analizează critic dintr-o perspectivă istorică și ortodoxă un tânăr cercetător. Mihai Șomănescu, născut în 1983, nu mai crede, și se pare că nu este singurul, în paradigmelor laice, neo-marxiste ale activiștilor de partid și de stat reciclați după anul revoluționar 1989 în adepții democrației catolice, el analizează critic și incompatibilitatea ortodoxiei cu occidentalul și Statul Paralel Ilegitim. Reconquista ortodoxă sau Renaștere națională?

Aderarea României la UE/NATO, la acquis comunitar, la Tratatul Comunității din 1957, Roma, la Tratatul UE din 1992, Maastricht, la jurisprudența Curții de justiție UE etc., impune adaptarea, remodelarea statul neo-fanariot al ortodoxo-comuniști moldo-valahi Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, într-un capitalist, occidental. Firește că atât cele zece porunci biblice, cât și normele, valorile catolice sunt transformate, prezentate, pentru a nu leza sentimente religioase, în drepturile fundamentale ale omului occidental, în standarde de civilizație universal acceptate și invidiate în lumea largă.

Cinci milioane de români, majoritari ortodocși, au votat deja cu piciorele, cum spun americanii, trăiesc, muncesc în occident unde sunt primiți cu brațele deschise și se integrează individual mult mai bine decât refugiații afro-asiatici musulmani și idolatri. Problema este integrarea tuturor românilor în civilizația catolică, occidentală nu numai cea individuală și nu numai de jure, ci și de facto a întregii națiuni, pe care firește nu o poate face nimeni altul decât Partidul ortodox moldo-valah, din anul 1946 la putere, PMR, PCR, FSN, PSD. Continue reading „Viorel ROMAN: Stat catolic cu popor ortodox”

Ștefania PETROV: Magnolii și aripi de fluturi

Magnolii și aripi de fluturi

 

Magnolii şi vis de primăvară,

Celestă simfonie a iubirii,

Corole de o frumuseţe rară

În anotimpul dezmorțirii.

 

Ca într-o tainică splendoare,

Se zbate infinitul să renască,

Magnolia înalță către soare

Toată iubirea pământească.

 

Veşmânt feeric în grădină,

Magnolii svelte şi candide,

Mireasma florii lor, divină,

Îmbată fluturii în crisalide.

 

Îmbobocesc iubirile eterne,

Pecetluite în pure săruturi,

Iar primăvara ne aşterne

Magnolii şi aripi de fluturi

––––––––––––

Ștefania PETROV

12 aprilie, 2018

Vavila POPOVICI: Democrație și creștinism

Democrat înseamnă cineva care vrea să înalțe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalțe el pe umerii poporului.”

Nicolae Iorga

 

   Democrația este o forma de organizare și conducere politică a societății prin consultarea cetățenilor, ținând cont de voința acestora, de interesele și aspirațiile de progres ale țării. Numele Democrației vine de la demos (popor) și kratos (putere), indiferent dacă ea este directă (cum era cea ateniană) sau indirectă, prin reprezentanți aleși (cum este cea modernă). Abraham Lincoln 1809-1865), președintele care a schimbat fața Americii, i-a dat cea mai clară definiție: „Democrația este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor”.

   Democrația este un tip de regim politic dar și un mod de viață, întrucât ea cuprinde un ansamblu de legi care guvernează viața colectivă, dar și sentimentele sociale, emoțiile etc. „Democrația nu este atât o formă de guvernare, cât un set de principii” spunea președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, pe timpul participării țării sale la primul război mondial.

   Democrația modernă s-a întemeiat având la bază conceptele de: libertate, egalitate a șanselor, recunoașterea drepturilor omului, minimum de intervenție a statului, maximum de autonomie. Și s-a regăsit, de-a lungul istoriei sale, așa cum am spus, sub cele două forme: democrație directă și democrație reprezentativă. În prima variantă, de democrație directă, toți cetățenii puteau participa la luarea hotărârilor de interes public, fără a se folosi de reprezentanți aleși sau numiți. Acest sistem s-a practicat doar în cadrul unor societăți cu un număr restrâns de membrii, așa cum a fost Atena Antică – prima democrație din lume. Din Antichitate și până astăzi democrația a evoluat și s-a modernizat. Și cred că va continua să se modernizeze. Societățile moderne, numeroase și complexe de astăzi se ghidează după principiul democrației reprezentative. În acest tip de democrație cetățenii aleg reprezentanți oficiali care iau hotărâri politice, elaborează legi și administrează programe spre binele public. Toate democrațiile reprezentative sunt sisteme în care hotărârile publice sunt luate conform opiniei majorității cetățenilor. Recunoașterea și respectul pentru cel diferit de tine, prin acordarea acelorași drepturi, este un principiu important al democrației. Atenianul Pericle (495-429 î. H.) afirma aceasta când vorbea despre democrația ateniană ca despre o societate în care „nu suntem suspicioși unii față de alții, nici nu ne supărăm pe vecinul nostru dacă face ceea ce îi place; nu ne uităm la el cu o privire plină de reproș, care, deși inofensivă, este neplăcută”. Ne dăm seama că, în acest mod, copacului care se numea ură, i se tăiau crengile.

   Democrația obligă la o atitudine tolerantă, la includerea celuilalt ca persoană cu drepturi egale cu ale tale. «Democrația este necesitatea de a te înclina uneori în fața punctelor de vedere ale altora», spunea omul politic britanic, prim ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război mondial – Winston Churchill (1874-1965).

   Există astăzi regimuri politice care se autodefinesc drept „democrații neliberale” și care reduc democrația la voința majorității. Mai mult, ele dau respectivei majorități dreptul de a exclude categorii întregi de oameni din comunitatea politică. Pe scurt, aceste regimuri se întemeiază pe voința majorității, combinată cu afirmarea dreptului majorității de a exclude, de a discrimina (deci de a avea un statut privilegiat în raport cu minoritățile de orice fel). Astfel de regimuri nu pot fi numite democrații – la fel cum nici regimurile care se autodefineau „democrații populare” nu erau de fapt democratice. Și unele și celelalte refuză egalitatea în drepturi și înlocuiesc toleranța cu o specie de ură. „Cineva mi-a explicat diferența dintre democrație și democrație populară: este aceeași diferență ca între o cămașă și o cămașă de forță”, povestea Președintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan (1911-2004).

   Înainte de a vedea legătura dintre democrație și creștinism, să amintim definiția Creștinismului – Religia la baza căreia stă credința în persoana și învățăturile lui Iisus Hristos.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Democrație și creștinism”

Alexandru NEMOIANU: ,,Popoarele își merită conducătorii pe care îi au”

Această formulare a fost repetată până la plictis în vremea în care numeroase țări se găseau sub ocupația comunistă. Cei care o repetau, cu îngâmfare, obrăznicie și fățișă bucurie, erau, mai ales, crainicii posturilor de radio propagandistice ( gen, ”Europa Liberă-Libertatea” și “Vocea Americii”) și de cei care, după prăbușirea comunismului, s-au grăbit să se pună în slujba unui nou (de fapt foarte vechi) “jupan”.  Acești mercenari de duzină, a căror credențiale morale au fost întotdeauna de mucava, mereu au uitat să spună că în Estul Europei popoarele nu aveau nici un cuvânt de spus despre conducătorii lor, ele erau ocupate militar și aflate la voia unui stăpân cu care, culmea cinismului, chiar patronul vânduților despre care pomeneam, căzuse la învoială. Am săvârși un păcat de neiertat dacă măcar o clipă am uita că în Estul Europei comunismul s-a instaurat cu binecuvântarea puterilor “democratice”. Sângele a milioane de oameni nevinovați stă pe mâinile lui Stalin și acoliților lui dar și ale conducătorilor SUA și Marii Britani. Oricum iată că istoria s-a dovedit din nou mai ingenioasă decât “laboratoarele” cutăror “înțelepți”.
În momentul de față în Răsăritul Europei, scăpat prin minune Dumnezeiască, de urgia bolșevică, există administrații decente. Ele sunt, evident, cu limite, ca toate alcătuirile omenești dar, în esență, sunt decente și reflectă voință și firea popoarelor pe care le conduc. Este nespus de pozitiv faptul că Răsăritul Europei revine la valorile sale tradiționale: dragostea de Credință, Neam și loc, mai repede în Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria și cam prea încet în România unde, diabolica influență a lui Soros și ONG-urilor sale încă amețește pe “imbecilii utili”. Dar, în momentul de față putem spune că în acea parte a lumii “popoarele au conducătorii pe care îi merită”. Culmea este că și singura “super putere”, ”noul imperiu”, USA et.comp,  are tot conducătorii pe care îi merită dar, despre acești conducători, câteva lucruri trebuiesc spuse pe șleau.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Popoarele își merită conducătorii pe care îi au””