Mugurel PUȘCAȘ: Autoportret

AUTOPORTRET
( reverie…)

 

Bard troienit clădind Cuvântul…
Fiu elegiac al Vechii Ere,
Aprig sau lin, valsez cu Gândul,
În pas de vers, născând himere.

 

Eu… Aspru ger sau cânt de lire,
Decor floral răsfrânt în şoapte,
Pastel de umbre, reverie,
La ceas târziu, în miez de noapte.

 

Eu… Inorogul fără splină,
Neostoit sub calde patimi,
Clepsidra vieţii mi-e lumină,
Lud amalgam de dor şi lacrimi.

 

Plutesc prin cer în legea firii,
Pe aripi largi de nemurire,
Gust din izvorul fericirii,
Stropi de divin, sorbind iubire.

 

Şlefuitor de vers şi minte,
Aed, rătăcitor ca vântul,
Păşesc vetust în Noua Eră,
Placid, împărăţind Cuvântul!

––––––––––

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

13 aprilie, 2018

Lasă un răspuns