Dr. George ANCA: Colocviile de Marți

Colocviile de Marți

Piața Valter Mărăcineanu 1-3

 

25 februarie 2020, 5 pm

Anul XI  nr. 2 (116)

 

Tema:  EMINESCU  POST MODERN

Mioara și Viniciu Moroianu

interpretează

Sonata pentru vioară și pian de Felix Mendelssohn-Bartholdy

 

Intervenții:

 

Beatrice Marinescu: Restaurare

George Anca: Eminescu în India 

Mircea Coloșenco: Marian Popa versus scriitor postmodern

Cristian Moțiu: Teatralitatea lui Puși Dinulescu

Vasile Menzel: E primăvară în ianuarie 

Streche Nicolae Florentin: Eliade în conștiința alterității  

Viorel Speteanu: Proclamația dela Padeș, 23 ianuarie 1821

   

 

Teatru de poezie :   Liliana Popa, Gabriela Tănase,  Bianca Michi Nema, Adelina Fleva, Elena Armenescu, Antoaneta Bagdasarian, Doina Boriceanu, Agache Catinca, Vasile Menzel, Cristian Moțiu, Daniel Vorona, Corneliu Zeana, Luca Nicolae, Vladimir Udrescu, Adrian Bucurescu, Victor Homescu, Dragoș Vișan, Alexandru Leu, Ioan Rațiu

 

 

Lansare de carte 

Alexandru Surdu, Cristian Radu Nema: București, capitala eroilor patriei, 1916-1919,           Integral, 1919

Nicolae Grigore Mărășanu: Comedia Valahă, trei volume, Editura Istros 2018

Dimitrie Grama: Marea secretă, Conta, 2019

Corneliu Zeana:  Trezirea dragonului, Editura Europeana, 2019 

Ecaterina Petrescu Botoncea:  Anunnaki,  Eikon 2019

Romeo Săndulescu: Aproape sau cât mai departe, Editura Mușetinii

Ioan Rațiu: Misiunea întâmplării, Fast editing 2019

Cristian Gabriel Moraru: Scriitorii timpului meu, Ecreator 2019

Coordonator: Dr. George Anca

 

 

Dr. George Anca

Lucrări publicate (selecţie)

 

Cărţi

Literary Anthropology, Bibliotheca, 2005

New York Ramayana, Academia Internaţională „Mihai Eminescu” (AIME), 2005

Ibsenienii (7 volume), Oscar Print, 2005-2006

Tangoul Tigrului, AIME, 2005

Sanskritikon, AIME, 2002

Baudelaire şi poeţii români, AIME, 2001 (1974)

Manuscrisele de la Marea Vie, Majadahonda, 1996

Haos, temniţă şi exil la Eminescu, Cotruş, Gyr şi Stamatu, Majadahonda, 1995

Articles on Education, Biblioteca Pedagogică Naţională/Consiliul Europei, 1995

Indoeminescology , AIME, 1994

Certificate and Diploma Course in Romanian, University of Delhi, 1981

Poezie (cca 20 volume), proză (cca 20 volume), traduceri (Kalidasa, Jayadeva, Milarepa, Tagore, clasici şi contemporani orientali şi europeni etc.), teatru şi filme pe teme de artă, editări (educaţie, literatură, antropologie, biblioteconomie etc.)

 

Comunicări/ Studii

„Teatrul No şi misterele tibetane”,Universitatea Bucureşti, 1964

„The Correspondence and Dodia in the Creation System”, Congresul Internaţional de Cibernetică şi Sisteme, Bucureşti, 1975

„Universal Values of the Romanian Culture” , Bangalore, India, 1978

„Anthropomorphism in Mihai Eminescu’s Creation”, Xth International Congress of Anthropological and Ethnological Sciences (ICAES), New Delhi, 1978

„Sanskrit and Romanian Poetics”, în Studies on Indo-Asian Art and Culture, vol.VI, International Academy for Indian Culture, New Delhi, octombrie, 1980

„Sanskrit Romance Ontopoetics”, în Modern Art and Poetry, New Delhi, 1981

„Death and Freedom in Romania”, Pugwash, Trento, ianuarie 1990

„Symbols in a Post-Revolution”, ICAES, Lisabona, septembrie 1990

„Romanian Cultural Developments. Mihai Eminescu”, Columbia University, New York, octombrie 1990

„The Beauty of Peoples”, IFLA, New Delhi, septembrie 1992

„Good things in educated people’s worst doings”,WAER, Jerusalem, iunie 1993

„Between Social Cannibalism and Beauty of Peoples”, ICAES, Mexico, august 1993

„From Utraquism to Multicultural Education”, WAER, Creta, mai  1997

„Beauty and Prison”, ICAES, Williamsburg, SUA, 1998

„From Thai Vilasa to Cosmic Library”, IFLA, Bangkok, 1999

„Edgar, Who does (not) need libraries”, IFLA, Boston, 2001

„Indological Studies in Romania”, Nehru University, New Delhi, martie 2003

„In Search of Joy”, ICAES, Florenţa, iulie 2003

„From Bloodshed to Orange Revolution”, Pugwash, Andalo, ianuarie 2005

 

Publicaţii editate

The Milky Way, Delhi, 1978-79

Latinitas, Delhi, 1981-84

Liber, din 25 decembrie 1989

Trivium, din 2003

Ziare-şcoală cu studenţi în jurnalism, Bucureşti, Târgovişte, Delhi

Al. Florin ŢENE: O nouă carte a acad. prof. univ. dr. Ștefania Kory Calomfirescu

CERCETĂRI ȘI CONTRIBUȚII ÎN TULBURĂRILE NEUROPSIHOLOGICE DIN INFARCTUL CEREBRAL

Pentru a scrie despre apariția unei noi cărți a doamnei academician prof.univ.dr. Ștefania Kory Calomfirescu  mă simt obligat să mă întorc în istoria formării personalității acestui Om dăruit oamenilor. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca (1961). A obținut în 1974 titlul de doctor în medicină, specialitatea Neurologie, cu teza Edemul cerebral acut în accidentele vasculare cerebrale de tip tromboembolic și hemoragic (fiziopatologia simptomelor, diagnostic și tratament).

După terminarea facultății a fost repartizată ca medic generalist în comuna Bălan (județul Sălaj). Aici a refăcut dispensarul, a înființat cabinete de consultații pentru copii și adulți, sală de nașteri, o farmacie și un mic laborator pentru analizele sumare. În 1966 a fost angajată ca medic secundar, în urgențe medico-chirurgicale, la stația de salvare, și, din 1969, la Clinica de Neurologie din Cluj, unde a activat până în 1986 când s-a transferat la Spitalul Clinic de Recuperare, deschizând aici Secția de Neurologie.

            De-alungul timpului doamna academician a depus o nețărmurită activitate științifică în timpul când deține adiferite funcții în mediul specialității dânsei. În timp ce deținea funcția de Șef al Clinicii de Neurologie din 1992, a urmat și o carieră universitară, parcurgând toate gradele didactice până la cel de profesor universitar, obținut în 1996. A publicat 27 de lucrări de specialitate și peste 550 de studii și articole științifice, printre care Edemul cerebral acut în infarctul și hemoragia cerebrală (1982), Tulburări de limbaj în accidentele vasculare cerebrale (1989), Drum spinos. Un început în profesia medicală (2001), Amintiri despre profesorul Crișan Mircioiu (2010), Curs de Neurologie pentru studenții Secției de Kinetoterapie a Facultății de Educație Fizică și Sport (2010), Profesorul Florea Marin și Școala de Medicină și Farmacie Clujeană (2011), Academicieni ai neurologiei românești (2011), Despre marele profesor Iuliu Hațieganu (2016) etc.

Posesoare a două certificate de inovator în recuperarea tulburărilor de limbaj, Ștefania Calomfirescu-Kory este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În prezent este profesor consultant și conducător de doctorate.

            Datorită personalității sale, doamna academician Ștefania Kory Calomfirescu a fost primită în multe organizații profesionale interne și internaționale, printre care: Organizația Internațională de Cercetare a Creierului,,Comitetul European de cercetare și tratament al sclerozei multiple,Federația Europeană de Neurologie, Academia Oamenilor de Știință din România,,Asociația Publiciștilor Americani, Societatea Medicilor Scriitori și Publiciști din România,Liga Scriitorilor din România și Uniuniunii Mondiale a Scriitorilor Medici,Centrul Biografic Internațional, Cambridge, Consiliul Director al Universității Cambridge,redactor-șef al publicației „Neurologica Transilnaviae”, și în multe alte organizații.

            Ca recompense a muncii sale de-o viață în domeniul cercetării științifice și a aplicării acestor cercetări în mediul spitalicesc  a primit numeroase dinsticții, printre care: Medalia de aur a Mileniului din partea Universitatii Cambridge (2001), Diploma de excelență pentru întreaga activitate profesională și stiințifică, din partea Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca (2003),Medalia comemorativă „Gheorghe Marinescu”, din partea Academiei Române (2006), Medalia Facultății de Educație Fizică și Sport a Universității „Babeș-Bolyai”, la împlinirea a 50 de ani de la înființare (2010), Titlul de „Senior al cetății”, din partea Primariei Cluj-Napoca (2011), Diploma „Virtutea Literară” din partea Ligii Scriitorilor din România și Premiul Ligii Scriitorilor din România (2014), Diploma de Excelență pentru Neurologie din partea Societății pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității (2015), Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca (2015) etc. A fost prezentată în volumele: George Marcu, Femei de seamă din România. De ieri și de azi, Editura Meronia, București, 2017, George Marcu, Personalități feminine contemporane din România, Editura Meronia, București, 2013 etc. De-alungul vieții a publicat numeroase cărți de specialitate, dar și de istorie a medicinii, fiind un nume de primă mărime în istoriografia medicinei clujene și naționale.Voi enumera doar câteva titlu de cărți semnate de doamna academician, pentru a vă face o imagine completă a personalității sale: Ștefania Kory Calomfirescu –Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. Promotor al școlii românești de neurologie și de geronto-geriatrie, Actualități în accidentele vasculare cerebrale. De vorbă cu academicianul Constantin Popa, Cercetări și contribuții în afazia din accidentele vasculare cerebrale, Cercetări și contribuții în tulburările neuropsihologice din infarctul cerebral, Despre Academicianul Profesor Dr. Constantin Popa, Despre profesorul Dr. Docent Dumitru Dumitrașcu și evoluția școlii de gastroenterologie clujeană, Despre savantul Gheorghe Marinescu și colaboratorii săi, Drum spinos. Un început în profesia medicală Kinetoterapia pacienților în faza acută a accidentelor vasculare cerebrale, Kinetoterapia pacienților în faza acută a accidentelor vasculare cerebrale, Mari profesori ai medicinei clujene, Mari profesori din generația de aur a școlii medicale clujene, Moartea cerebrală și transplantul de organe, O viață pentru medicină și beletristică medicală, Profesorul Dr. Doc. Crișan Mircioiu, Profesorul Dr. Doc. Crișan Mircioiu și promoția 1961 a școlii medicale clujene, Profesorul Dr. Victor Papilian. Întemeitor al anatomiei clujene și al primei societăți de antropologie din România, Școala de neurologie în medicina clujeană. 1957-2003, Școala strălucită de neurologie românească a savantului Gheorghe Marinescu și multe alte lucrări.

            De curând a apărut o nouă carte a distinsei academician Ștefania Kory Calomfirescu, intitulată “Cercetări și contribuții în tulburările neuropshiologice din infarctul cerebral “, volum ce a văzut lumina tiparului la Editura “Ecou Transilvan “, Cluj-Napoca, 2019, având o prefață de  prof. univ. dr.Adela Maria Moș. Cartea am primit-o cu următorul autograpf: “Domnului Președinte Al.Florin Țene, cu stimă, multă recunoștiință și mult drag, ss Autoarea, 24 ian.2020”.

            Cartea este structurată în 9 capitole, acestea fiind studii despre: Afazia, Disartria, Disfonia, Disfazia, Agnozia, Apraxia, Agrafia, Acalculia, Alexia, Dislexia, Amuzia și Bibliografia, foarte bogată, ce denotă că autoarea a studiat lucrări din aceste domenii publicate pe mapamond și în țară de-alungul vremii.

            În Prefața lucrării doamna  prof.univ. dr. Adela Maria Moș ne lămurește în chitesență,( luată ca: în filosofia scolastică, substanță eterată, considerată al cincilea și cel mai subtil element, extrasă din corpul care o conținea și despărțită de celelalte patru elemente, mai puțin fine, sau ca  element esențial din ceva, precum elementul cel mai ales, cel mai subtil Cf lamură, miez, floare., sau (Pex) Tip.) despre bolile examinate de autoare în această carte.

            Fiind o carte de specialitate, mă rezum la a cita un text, de pe ultima copertă, a autoarei, ca esență a ideilor ce se desprind din acest amplu studiu:”Examinarea clinică a unui pacient afazic trebuie să înceapă cu anamnezia, care pe lângă datele generale este necesar să precizeze unele aspect specifice (preferința manuală, limba maternă, limbi străine cunoscute, gradul de școlarizare, profesia, regiunea natală sau cea în care pacientul a trait o perioadă lungă de timp), după care trebuie să se cerceteze vorbirea spontană narativă, vorbirea provocată ( interpretativeă), vorbirea repetată, vorbirea automată, denumirea, examinarea elementară a  fincției verbale receptive, examinarea ordinelor verbale, examenul Token text, examinarea grafiei spontan narrative, grafia dictate, grafia copiată, lexia receptive, examinarea ordinelor scrise și lexia expresivă.(… ) De recuperare oricărui pacient afazic depinde calitatea vieții sale. De aceea,“afaziologiea este știință, artă și umanism!”

            Dezbaterea asupra acestui aspect crucial ne-a condus, în cele din urmă, la necesitatea schimbării cadrului conceptual al ştiinţelor cognitive. Această concluzie ni s-a impus ca necesară, în principal, dat fiind că perspectivele deschise de „paradigma cognitivă‖ s-au dovedit mult prea largi, în ambiţia lor de a realiza „ştiinţa totală‖ ca o „unificare‖ sau, mai precis, o integrare a ştiinţelor culturii în cadrul epistemologic al ştiinţelor naturii și medicinii. Continue reading „Al. Florin ŢENE: O nouă carte a acad. prof. univ. dr. Ștefania Kory Calomfirescu”

Vavila POPOVICI: Filozofia, religia, știința și politica (12) – Giordano Bruno

„Mai bine o moarte demnă și eroică, decât un triumf necinstit și mârșav.” 

Giordano Bruno

   Giordano Bruno (1548–1600) a fost filozoful, cosmologul și matematicianul italian din epoca Renașterii care a susținut heliocentrismul lui Copernic, dar a mers mai departe, afirmând că universul este infinit și populat cu multe „lumi” asemănătoare sistemului solar. Deși a fost călugăr pentru o vreme, unele dintre ideile sale au fost considerate eretice. A sfârșit condamnat de Inchiziție și ars pe rug din cauza încăpățânării cu care și‑a susținut ideile neortodoxe, într‑o vreme în care atât Biserica Romano‑Catolică, cât și Bisericile Reformate afirmau cu și mai multă forță principiile rigide aristotelice și scolastice, în bătălia pe care o duceau pentru evanghelizarea Europei. Concepția sa panteistă și convingerea asupra infinității universului, au făcut ca numele lui să devină sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Astăzi, Giordano Bruno este considerat un simbol al libertății de gândire.

   Bruno a fost fiul unui mercenar. A primit numele Filippo la botez, iar mai târziu a fost supranumit Il Nolano (în italiană, cel din Nola), după oraşul său natal. În 1562 a plecat la Napoli, pentru a studia ştiinţele umaniste, logica şi dialectica (argumentaţia). În 1565 a intrat în ordinul călugărilor dominicani, la mănăstirea San Domenico Maggiore din Napoli, luându‑şi numele Giordano. În mănăstire a studiat filozofia lui Platon și Aristotel, precum și operele teologice ale lui Toma din Aquino. În 1672 a fost uns preot al Ordinului Dominican, la Napole, unde studiase. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse.

    Amenințat cu un proces de erezie din cauza vederilor sale, în 1576 fuge la Roma unde duce cea mai agitată viață, și ajunge la Geneva, unde îmbrățișează Calvinismul. Scenariul se repetă: este arestat, excomunicat, reabilitat, și lăsat să plece în Franța. La Paris (1581) găsește un mediu propice și un post de profesor de filozofie, sub protecția regelui Henric al III-lea. Fire nestăvilită, pleacă la Londra, apoi la Oxford, unde se lansează în polemici aprinse cu savanții englezi. În această perioadă începe să scrie „Dialogurile“ – în care își va expune sistematic filozofia – șase la număr, trei cosmologice și trei morale. În 1586 se întoarce la Paris, intră în conflict cu autoritățile bisericești și fuge încă o dată, acum în Germania, unde rătăcește dintr-un oraș în altul și, în 1590, se oprește la Frankfurt. În august 1591, invitat de patricianul veneţian Giovanni Mocenigo, se întoarce în Italia. Bruno încerca, de fapt, să ajungă într‑o academie unde să‑şi expună teoriile, şi aflase că era vacantă catedra de matematică de la Universitatea din Padova. S-a dus imediat la Padova şi la sfârşitul verii lui 1591 a început să ţină prelegeri private pentru studenţii germani, scriind „Prelegeri de geometrie” (Praelectiones geometricae) şi „Arta deformării” (Ars deformationum).

   Când s‑a convins că n‑avea să primească această catedră (care i‑a fost oferită lui Galilei în 1592), s‑a întors la Veneţia şi s‑a implicat în discuţiile dintre aristocraţii veneţieni progresişti care, ca şi el, erau înclinaţi spre analize filozofice fără să ţină cont de implicaţiile teologice ale acestora.

   Dar libertatea lui Bruno a fost curmată când Mocenigo – dezamăgit de lecţiile particulare de arta memoriei pe care i le dăduse savantul, şi enervat de intenţia acestuia de a se întoarce la Frankfurt pentru a publica încă o carte – l‑a denunţat în mai 1592 Inchiziţiei veneţiene, pentru teoriile sale eretice. Bruno a fost arestat şi judecat. S‑a apărat recunoscând că a făcut greşeli teologice minore, dar punând în evidenţă caracterul mai degrabă filozofic decât teologic al doctrinei sale. Procesul părea că intrase pe un făgaş favorabil lui Bruno, dar Inchiziţia de la Roma a cerut extrădarea sa. Pe 27 ianuarie 1593 savantul a fost întemniţat la palatul roman al Sant’Uffizio (Sfântul Oficiu al Inchiziţiei).

   Procesul de la Roma a durat şapte ani. La început, Bruno s‑a apărat ca și la Veneția, negând orice interes pentru problemele teologice și reafirmând caracterul filozofic al speculațiilor sale. Apoi a făcut o încercare disperată de a demonstra că teoriile sale nu erau incompatibile cu concepția creștină despre Dumnezeu și creație. Inchizitorii însă i‑au respins toate argumentele. În cele din urmă, savantul a declarat că nu are nimic de retractat și că, nici măcar nu știa ce voiau ei să retracteze. Papa Clement a ordonat atunci să fie condamnat, ca nepocăit și eretic încăpățânat. Sentința i‑a fost citită oficial pe 8 februarie 1600, iar el le‑a spus judecătorilor: „Probabil că vouă vă e mai frică de condamnarea mea decât îmi este mie”. Peste nouă zile, a fost dus la Campo de’ Fiori cu un căluș în gură și ars de viu.

   Ideile lui Bruno sunt cuprinse  în cele şase dialoguri: Cena de le ceneri, De la causa, principio e Uno, De l’infinito universo e mondi, Spaccio de la Bestia trionfante, Cabala del cavallo Pegaseo și De gli eroici furori..

   În „Cina din Miercurea Cenuşii”(Cena de la Ceneri, 1584), nu numai că a reafirmat realitatea teoriei heliocentrice, dar a şi sugerat că Universul este infinit, compus din nenumărate lumi asemănătoare cu cele din sistemul solar. Sistemul solar este numai unul din nenumăratele alte sisteme care se nasc neîncetat și dispar, guvernate de o singură lege, de o singură putere de suflet universal, de Dumnezeu. În acelaşi dialog, a anticipat teoriile compatriotului său italian, astronomul Galileo Galilei, susţinând că ar trebui să urmăm învăţăturile morale ale Bibliei, dar nu pe cele astronomice. De asemenea, a criticat puternic moravurile societăţii engleze şi pedanteria doctorilor de la Oxford.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Filozofia, religia, știința și politica (12) – Giordano Bruno”

Alexandru NEMOIANU: Soldați și martiri

Există o părere, destul de răspândită, după care creştinismul ar fi o manifestare a blândeţii, sentimentalismului lacrimogen şi stărilor emoţionale pasagere. Nimic mai fals.

Creştinismul respinge orice formă de sentimentalism ieftin şi orice formă de lacrimozitate călduţă. Creştinismul este în fapt o stare maximalistă. O stare în care se asumă cel mai mare risc, fără nici o garanţie. Creştinismul poate fi comparat cu saltul de la trapez fără plasă.

Absolut ridicole sunt reprezentărilor “îngeraşilor” de pe broderiile de mahala şi de pe cărţile poştale folosite de slujnicuţe.

Îngerii sunt personalităţi spiritualee copleşitoare şi de o putere inimaginabilă pentru muritori. Nu întâmplător primul cuvânt adresat de Îngeri celora cărora li se arată este,’nu va temeţi”. Categoric “îngeraşii” de mucava nu ar putea genera asemenea stare de spaima. Să nu uităm că Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, la vederea Îngerului şi-a pierdut graiul. Mai mult încă, există text evanghelic care avertizează foarte clar: ”Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. ”Multe traduceri sunt încă mai răspicate: Noul Testament de la Alba Iulia spune, ”o iau cu puterea”; textul diortosit de către Mitropolitul Bartolomeu Anania spune, ”se ia prin asalt”; iar texte în limba engleză spun, ”se ia prin violenţă”. Este evident că aceste îndemnuri la “asalt,, la “strădanie”, ”la violenţă” nu se referă la manifestările fizice, se referă la atitudinea spirituală. Cei care voiesc Împărăţia trebuie să lupte cu patimile lor şi cu potrivnicii din afară din toate puterile, cu violenţă, cum spunea Sfântul Pavel,”până la sânge”. Şi nu este întâmplător. Căci nu există mai mare putere în întreagă creaţie decât libera voie a celor înzestraţi cu conştiinţa de sine şi cu înţelegere duhovnicească. Folosirea spre rău a acestei puteri poate avea consecinţe devastatoare.

Cu acestea spuse este de folos să arătăm un aspect mai puţin cunoscut privind răspândirea creştinismului în primele veacuri ale Erei Creştine.

După apostoli şi propovăduitori ,armata Romei a fost mijlocul cel mai important prin care s-a răspândit invatatura creştină în primele veacuri după Hristos.

În acea vreme Armata Romei se compunea din trupe “legionare”, care erau recrutate dintre cetăţeni ai Romei şi din “auxilia” care erau recrutaţi dintre “peregrini”, locuitori ai Imperiului fără cetăţenia Romei. Pentru cei din “auxilia” serviciul militar era de douăzeci şi cinci de ani. La capătul acestui serviciu ei primeau dreptul de “conubia”, de a îşi întemeia o familie şi de a dobândi pentru ei şi urmaşii lor cetăţenia Romei. Toţi cei care serveau sub stindardele Romei erau voluntari şi pentru ne-cetăţeni armata era un bun mijloc de a promova economic şi social. În privinţa aceasta este de amintit că cei mai buni soldaţi se aleg dintre “criminali” şi “sfinţi”, dintre cei care sunt îndemănateci în lupta şi dintre cei care au tărie morală. Cu marea deosebire că în faţă pericolelor supreme,în faţă morţii,întotdeauna cei mai buni si mai viteji sunt dintre sfinţi.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Soldați și martiri”

Valeriu DULGHERU: Ce e mai important, interesul de partid sau interesul național?

Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți!.

(Benjamin Franklin)

 

Întreabă-l pe oricine cu mintea teafără: ce e mai important, interesul de partid, deseori unul îngust, trecător, de altfel, ca și partidele în acest colț de țară, sau interesul național? Răspunsul va fi unul fără echivoc: interesul național. Iar interesul național la moment este de a scăpa de această rușine națională – Dadon. Observați și ultima ispravă a acestui pudel al lui Putin – declarația tâmpită (iertată să-mi fie expresia cam dură!) a ministrului de externe (că numai al integrării europene nu este!) „apoliticului!” A. Ciocoi. Încă un breaz ministru („mare profesionist, o emanație a nației”) din banda lui Dodon a „strălucit” la capitolul de „slujire țarului nu națiunii”. Cât o să mai răbdăm această belea venită pe capul nostru? Deci, în mod normal, totul trebuie făcut pentru aceasta, toate acțiunile tuturor partidelor, mișcărilor, personalităților, a intelectualilor trebuie să fie țintite spre acest țel major. Așa ar trebui să se întâmple în mod normal. Dar deoarece acest colt de țară, această coadă de șopârlă fără cap cum a calificat-o maestrul Dabija, nu se încadrează în spațiul normalității, se întâmplă lucruri bizare: deseori interesul de partid, de grup, de persoană prevalează asupra interesului național.

Priveam deunăzi o emisiune la TVR Moldova cu invitatul O. Țîcu și m-am împlut de năduf cum se spune pe la noi la sud. Adevăratul unionist în această Basarabie este moderatorul emisiunii „Punctul pe azi” dl Vasile Munteanu. Îmi aduc aminte de perioada electorală de alegere a Primarului Capitalei când în platou se aflau 3-4 candidați, toți unioniști, care se luptau între ei. La întrebarea firească a moderatorului „De ce nu vă uniți?” fiecare din ei găsea zeci de motive pentru a nu se uni. S-au bătut între ei ca berbecii și l-au adus la cârma primăriei Capitalei (pentru prima oară în perioada de independență!) pe socialistul Ivan Vasilievich Ceban. Cineva, din cei care l-au adus la putere, și-a presărat cenușă pe cap? Nu, dimpotrivă, unii dintre ei se consideră eroi, lăudându-se cu cele câteva procente acumulate. Și aici a prevalat interesul îngust personal asupra interesului național (capitala este de nivel național!). Unul dintre ei este și dl O. Țîcu, un fost bun boxer, un foarte bun istoric, dar ca politician lasă mult de dorit. Faptul că a luat în alegerile la primăria Chișinău 4,75% el î-l consideră un mare succes. Mă întreb atunci: de câte cicluri electorale avem nevoie ca să ia 50%+1 și să scăpăm de această râie socialist în fruntea Capitalei? Asta până la urmă contează nu imaginea personală sau de partid.

Din păcate, acum situația se repetă. Iarăși și iarăși se calcă pe aceeași greblă. De astă data la nivel național, pericolul mare fiind pierderea alegerilor prezidențiale și rămânerea emisarului lui Putin Dadon la președinție pentru a reuși să realizeze planul lui Putin în privința Basarabiei. Putin acum se află în fierbințeală: dorește țarul să-și adune teritoriile pierdute. La întrebarea moderatorului „Ce-i mai important: interesul național sau interesul de partid (s-a referit la autoînaintarea sa drept candidat al dreptei în alegerile prezidențiale fără a se consulta cu alte forte de pe dreapta – centru dreapta!)?” O. Țîcu a răspuns fără să mediteze prea mult: „Noi trebuie să promovăm partidul. Este o condiție firească pentru orice partid. Eu sunt sigur că voi reuși (Amintiți-vă, acum patru luni spunea același lucru în scrutinul electoral la primăria Capitalei și cât a luat? Tocmai 4,75%!)… Eu sunt boxer și la ultima olimpiadă nimeni nu credea că voi reuși, iar eu am reușit ocupând locul cinci”. Este incorect să încurci boxul cu politica. Sunt categorii de greutate absolut diferite. Îmi pare rău să constat că un boxer bun, un foarte bun istoric se comportă ca un diletant în politică, dând dovadă de lipsă absolută de cooperare, iar politica este arta compromisului, dialogului. În continuare la întrebarea moderatorului „Și dacă ve-ți pierde ce ve-ți face” O. Țîcu a dat un răspuns absolut descalificant pentru un politician: „Sunt politician și n-o să-mi asum răspunderea în cazul pierderii alegerilor prezidențiale”.  Culmea, dar cine să-și asume această răspundere? Moș Ion, care vine disciplinat și te votează?

Nu contează pentru O. Țîcu nici opinia unui analist politic din România care de multă vreme stă cu ochii pe Basarabia și cunoaște destul de bine bucătăria acesteia, Armand Goșu: „Alegerile prezidențiale nu sunt pentru promovarea partidelor. Există scopul național: câștigarea președinției”. Deci, este clar: pentru O. Țîcu interesul personal, interesul de partid, este mai presus decât interesul național, interesul tuturor cu simțire de neam. „Conform Constituției împuternicirile președintelui sunt extrem de limitate” a mai adăugat O. Țîcu. Adică nu trebuie de acordat mare atenție. Întrebarea moderatorului, dar și a noastră este: de ce atunci te rupi atât de mult la această președinție? Am mai auzit și de la alții această opinie. Este un mod de gândire absolut greșit care toarnă apă doar la moara rusească răblăgită a lui Dodon: în lipsa de interes din partea dreptei-centru dreptei Dodon să revină liniștit cu al doilea mandat la președinție și să-și facă mendrele (de fapt să continue realizarea planului fătat de Putin!). Să nu fie clar că este absolut necesar de a scoate această putere legală de sub kremlinezul Dodon pentru a nu o folosi în scopul acaparării celorlalte puteri în stat. Este absolut clar că, spre exemplu, Maia Sandu, în cazul dacă va deveni președinte, nu va proceda niciodată ca Dodon, nu va merge pe calea încălcării Constituției. Dar în funcția de președinte (așa cum este cu foarte puține împuterniciri!) ea cel puțin ne va spăla scuipatul dodonist de pe obrajii noștri, ne va reabilita în fața lumii. Noi toți suntem priviți din afară ca niște papuași odată ce avem în frunte un papuas umflat în pene, de râsul lumii, un mincinos și trădător. Va fi, de asemenea, un sprijin moral pentru toate partidele de dreapta-centru dreapta în viitoarele alegeri parlamentare (anticipate sau ordinare) așa cum este acum Dodon pentru PSRM-ul lui promovat prin toate mijloacele legale și ilegale, inclusiv prin președinție, de așa numitul președinte al întregului popor.

Revenim la subiect. Înverșunarea cu care se impune O. Țîcu îmi amintește de Iu(da) Roșca. Același comportament, aceleași apucături. Dă dovadă de narcisism (iubire de propria persoană) exagerat, de auto apreciere debordantă (lipsă de modestie, aprecierea trebuie să vină din afară). Se teme ca steaua sa să nu fie umbrită de alții. Și rezultatul, la sigur, va fi același. Iar rezultatul „activității fructuoase” a „ultraunionistului” Iu(da) Roșca este arhicunoscut: Frontul Popular, cel mai puternic partid la începuturi (pe atunci Partidul Comunist era scos în afara legii!) a ajuns grație „conducerii înțelepte” a lui Roșca la groapa de gunoi politic. Îmi, pare rău de acest partid atât de promițător acum 1-2 ani că a încăput pe mâinile unui diletant (dacă nu este altceva la mijloc) în ale politicii (nici într-un caz nu mă refer la calitățile profesionale arhicunoscute) care, în acest mod, va ajunge la același rezultat. Umblam și eu la adunările organizate de A. Șalaru, A. Guțu cu participarea președintelui Traian Băsescu și credeam, într-un fel, în renașterea dreptei pe fundalul catastrofei liberale de atunci. Tot mai mult mă conving că aducerea lui O. Țîcu în fruntea acestui partid nu a fost cea mai bună soluție, în special acum când au apărut posibilități reale de unificare a forțelor unioniste și se cere din partea tuturor decidenților politici de pe segmentul de dreapta deschidere majoră spre unificare. Mi se pare că Dnii A. Șalaru, A. Guțu, dar și președintele T. Băsescu, au greșit cu candidatura lui O. Țîcu, care a folosit un procedeu raider pentru a acapara întreaga putere în partid. Îmi pare rău că acest atât de promițător partid la începuturi pe segmentul de dreapta a luat calea separatismului și a distrugerii dreptei unioniste. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Ce e mai important, interesul de partid sau interesul național?”

Daniela BALAIITA: Mi-așezi în palmă un curcubeu (versuri)

Mi-așezi în palmă un curcubeu !

 

Tu-mi ești gândul care mă străbate

De cu zori și până în adânc de noapte.

Și nu cred că mi-ar ajunge o carte

Să scriu ce bine-mi este când  te am aproape!

 

Tu ești cu mine oriunde, în orice clipă

Zburând îmbrățișați pe-a timpului aripă.

Te regăsesc și-n visul meu mereu

M-aștepți, să îmi așezi în palmă un curcubeu!

 

Și nu e zi în care să nu-ți fie dor de mine

Chiar dacă abia m-am despărțit de tine.

Și oricât de multă treabă ai avea

Dorul de mine te aduce iar la ușa mea!

 

Gândim la fel, simțim la fel

Și ne iubim cu același zel.

Purtăm în suflete aceeași bucurie

Căci timpul nostru împreună, e o poezie!

 

 

Lasă trecutul unde este

 

De vrei să simți ce înseamnă fericire

Și vrei cu adevărat să o trăiești

Nu-ți căuta în amintire

Mereu doar tristele povești.

 

Continue reading „Daniela BALAIITA: Mi-așezi în palmă un curcubeu (versuri)”

Vasile MIRCESCU: Ai văzut vreodată ploaia?

Ai văzut vreodată ploaia?

 

Ai  văzut  vreodată  ploaia
De culoarea  unui  crin,
Ce  te  udă  până-n  suflet
Chiar  de cerul  e  senin ?

Când are  culoarea  asta,
Lasă  ploaia să  te  ude,
Căci  acum  este  momentul,
Iubirii  să  te  inunde…

 

Doar   iubirea  e  curată

Și  e  albă  precum    crinul,

Nepătată ,  parfumată

Și  frumoasă  ca  seninul…

 

Iubrea  este  floarea  rară
Ce  nu  se  ofilește…
Niciodată  n-o  să  piară…
Și-n   stâncă   ea  va  crește !

 

Așa  cum  soarele  răsare,

Pe  cer, când  nu  e  nici  un  nor,

Așa  și  dragostea   apare,

Ca  ploaia,  cu parfum  de-amor…

                                         11. 03. 2017

——————————–

Vasile MIRCESCU (Vali M.)

Ploiești

Adriana RĂDUCAN: ,,ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ. Viaţa poetului Radu Gyr între realitate şi poveste”

Liniştea vieţii nu are nevoie de retragerea în pustietate. Trăind în lumea cărţilor, scriitorul Al. Florin ŢENE găseşte oxigenul, care arde îndoielile şi orice urmă de ezitare în procesul de creaţie. Viaţa este o nelinişte continuă, având în permanenţă o stare interogativă. Profund impresionat de viaţa şi opera lui Radu Gyr, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu, închis în temniţele comuniste, în mai multe perioade, Al. Florin ŢENE, ca un ales cărturar, studiază câţiva ani arhivele, ducând până la capăt o îndelungată muncă de cercetare ce culminează cu publicarea romanului INTOARCEREA DIN CRUCIADĂ. Viaţa poetului Radu Gyr între realitate şi poveste, apărut la Editura  Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,  în 2020.  Romanul este precedat de pertinente consideraţii, cuprinse sub titlul Radu Gyr – Poetul secolului XX , ce poartă semnătura jurnalistului Ionuţ ŢENE.

Firul narativ are o compoziţie unitară, cele zece capitole: Leagăn fără cântec, De aici înainte vremea se măsoară, Sunt, Doamne, copt pentru cules – PARTEA I şi Noi nu am avut tinereţe, Pentru cei viteji zidim altare, În veacu-acela de aramă, Noi, cei pierduţi,  Dacă într-o zi o să se vadă, Viaţa abia mai licărea în mine, Întoarcerea din cruciadă – PARTEA II sunt precedate fiecare de un motto, din creaţia poetului Radu GYR. Înlănţuirea capitolelor se face gradat, arhitectonica romanului poate fi văzută ca un model de estetică a textului.

Lectorul va rămâne uimit de imensa muncă de arhivă, de prelucrarea artistică a datelor, acestea fiind subsumate pasiunii pentru studiu şi adevărului istoric. Am certitudinea că prin publicarea romanului amintit, Al. Florin ŢENE ia parte la opera de consolidare a culturii române.

 Este bine ştiut că Radu Gyr primeşte pedeapsa cu munca silnică pe viaţă pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane. Scriitorul Al. Florin ŢENE surprinde succesiv în roman viaţa din temniţele comuniste, fiind convins că adevăraţii scriitori sunt firi hotărâte. Cu fiecare pagină citită, am descoperit chemarea romancierului către piscurile literaturii, orientarea sa către o existenţă eroică, demnă şi măreaţă ca a poetului Radu Gyr.

În ziua a 330-a de la sentinţa cu condamnarea la moarte pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!, sentinţă unică în lume de acest gen, ce numai „justiţia” comunistă o putea da, la ora patru dimineaţa, într-o joi, când caraliu a venit să ridice patul şi să-l închidă cu lacătul de veriga din fier fixată în perete, s-a adresat deţinutului Radu Dumitrescu.

–Bă! Criminalule! N-ai murit?

–După cum vedeţi, mai trăiesc…tovarăşe!

–Nenorocitule! Nu eşti tovarăş cu mine!

–Scuzaţi! Aşa ne-a învăţat comandantul să vă spunem!

–Bine, bine!Am uitat să ridic de la cancelarie o scrisoare venită de la Tribunalul Poporului, să ţi-o dau…Ia-o!

Cu mâna tremurândă, slăbit şi emoţionat, deţinutul Dumitrescu a luat scrisoarea cu plicul desfăcut şi a început s-o citească

Remarcabilul optimism al scriitorului Al. Florin Ţene faţă de viaţă izvorăşte din convingerea că omul este chemat s-o slujească şi să-i intensifice ritmul. Personajele sale se zbat în dimensiunile timpului, subliniind drama intelectualului român, care protestează în faţa maşinii de abrutizare şi de negare a personalităţii umane. Aserţiunea lui Rousseau mă urmăreşte:  Orice om are dreptul să-şi rişte viaţa pentru a şi-o păstra. Iată de ce firul epic al  romanului INTOARCEREA DIN CRUCIADĂ  este riguros construit şi sincronizat în dinamica cronologică a evenimentelor. Aceste pagini de roman fac să răsune clopotul istoriei noastre, pecetluind în diamante imaginea poetului Radu Gyr, care, la rându-i, a descris în poeziile create în detenţie, moartea care stătea zilnic la pândă, frigul şi foamea cumplită.

Cu poetul meleagurilor craiovene nu am stat în celulă, dar aveam să-l cunosc într-o împrejurare dramatică pentru mine Ca mulți alți  confrați de suferință, în timpul detenției, datorită în mare măsură subnutriției şi a faptului că am făcut toată iarna lui 1958-1959 în cămașă, m-am îmbolnăvit grav de tuberculoză pulmonară, detalii care se găsesc în mai multe articole ale mele.

Într-o zi, am fost scos din secţie și dus să mi se administreze pneumotorax. Era și aceasta o șansă de supraviețuire. Se mai încercase și cu pneumoperitoneu, dar nu dăduse rezultate. Aveam cavernă sub clavicular dreaptă și compresarea bazelor pulmonare se dovedise a fi apă de ploaie. Nu știu ce s-a întâmplat, dar în momentul când mi s-a introdus acul aparatului între cele două pleure, am leșinat. Doctorul Marola, medicul-deținut la vremea aceea, se făcuse pământiu la față, după câte am aflat. Când mi-am revenit,eram întins pe o targă și scos pe culoarul spitalului având drept paznic pe caraliul care mă adusese. Dar el era obișnuit cu «mortăciunile» și sigur că nu eram primul pe care-l trebuia să-l ducă în secţie sau la morgă. Continue reading „Adriana RĂDUCAN: ,,ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ. Viaţa poetului Radu Gyr între realitate şi poveste””

Laura OPARIUC: Trenul de noapte

TRENUL DE NOAPTE

 

Pune-mi inelul cu frunze,
să plecăm cu trenul de noapte,
pașii tăi încă urcă trepte incerte,
tulpini de umbre cresc cu șoapte
cenușii, aproape inerte,
în aer, nevăzutele iubiri
se răscolesc spasmodic din amintiri,
fluturi negri în arcuire și castane coapte
vor veni peste noi cu trenul de noapte…
Vor înceta ploile încă nevenite,
te voi vedea zâmbind prin aripi cernite,
prin sticla timpului ucis în zori de luna nouă.

Invizibil, între noapte și zi, începe să plouă.
Unele zile sunt chiar fericite,
când mă aștepți cu frunze pe trepte
și deodată liniile nu mai sunt drepte,
nici oamenii plictisitori,
vii spre mine cu-ale tale comori
din povești cu zâne și magi,
toamnă, ai început să cobori
din veșnicie–n efemer,
vrăjile dezlegi până ce pier…
De acum vei găsi
păpădii risipite pe nor,
când tu vii, nu toate mor…
Fumul și ceața se-amestecă-n vale,
doar eu te aștept singur pe cale,
cu ani rătăciți prin palida lume
cu oameni mulți, fără nume…
Îți simt respirarea de seară,
cu fiori de răcoare, fără să doară,
cu foșnet de frunze în vis de crizanteme,
cu gust molatic de castane coapte,
vino, de mine nu te mai teme,
cum nici eu de moarte…
Vino, toamnă pornită,
tu ai timp, eu, doar clipă…
Te-ai rătăcit pe poteci?
Nu mai știu cine ești,
cine sunt, ce se poate…
Vino, vino, încă nu e târziu,
iată și trenul de noapte…

24.09.2019

—————————-

Laura OPARIUC

 

Mircea Dorin ISTRATE: Veșnicia-i, o clipită

 

Ne clădim întreaga viață, pe clipita care trece,

Pe ce gândul, pe ce fapta, zi de zi mi se petrece,

Pe dorințe, pe speranțe, pe iubiri înșelătoare,

Pe păcate ce le facem, pe virtuți înălțătoare.

 

Pe credință, pe minciună, pe cea sete de avere,

Pe dorința de mărire, de cea fală, pe putere,

Mai mult rele decât bune  vom lăsa în urma noastră

Când, la ultima clipită, facem calea neîntoarsă.

 

Dacă timpul, cum se spune, e o clipă infinită,

Viața noastră-i o nimica în scurtimea ei  trăită,

Iar secunda de continuum, ce-i cu-aripile în zbor,

E cuprinsă în prezentul, ce-i trecut și-i viitor.

 

Trăiți clipa! cum  se spune, cât îmi sunteți trăitori,

Că ea este viața  voastră, un  nimic să te-nfiori,

Ca să simți ceva mai altfel decât ceea veșnicie,

Ca să stii că-n lume este băgăție, sărăcie,

 

Ură, dragoste, minciună și de-asupra….. vrednicie.

 

 

ÎN  GERUL  NOPȚII

 

E totul nins cu stele de lumină

Cernute din tăriile cerești,

E totul alb, ca albul fără vină,

Înveșmântându-mi satul ca-n povești.

 

Întroenite case fumegânde

Se-ngârbovesc la margine de drum,

Îmi par a fi ființe vii, plăpânde,

Cu suflet mare, creștinesc și bun.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Veșnicia-i, o clipită”