Vasilica GRIGORAȘ: Suferința și bucuria

De când lumea și pământul, oamenii au trăit și suferințe și bucurii. Dalai Lama considera că „cele mai multe necazuri ale noastre sunt cauzate de dorințele noastre pasionale și de atașamentele noastre față de lucrurile, pe care greșit le înțelegem ca fiind entități durabile”, iar părintele Paisie Aghioritul spunea că „bucuriile lumești sunt bucuriile materiale… bucuria adevărată, curată se poate găsi numai lângă Hristos”. În opinia lui Epictet „Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm“. Ne naştem cu un scop, avem un drum de parcurs, obligatoriu, însă opţional şi la îndemâna noastră este modalitatea de a-l parcurge, alegând suferinţa sau alegând bucuria în fiecare moment al vieţii noastre pentru că „Durerea este inevitabilă, însă suferinţa este opţională“, ne spune M. Katleen Casey.

Dacă stau bine şi reflectez, nu este prima oară când mă gândesc la simțirea și trăirea suferinței și a bucuriei. De multe ori am stat de vorbă cu mine despre aceste lucruri. Le-am pus adesea față în față și le-am oglindit în sufletul meu cu întregul arsenal de împrejurări în care s-au manifestat. Am descoperit reacții disproporționate și neadecvate situațiilor respective. Mă refer la momente din trecut în care îmi era cel mai greu, când aveam impresia că totul este insuportabil, când totul părea că se năruie, când nu mai vedeam nicio portiţă de a ieşi din starea respectivă pentru a merge înainte. Mai mult decât atât, încercând să proiectez viitorul, fără un suport real îmi imaginam scenarii sumbre.

Conștietizând aceste lucruri, încet, încet am început să mă analizez mai bine, să-mi monitorizez felul de a reacționa în varii situații. Am început să citesc cărți de dezvoltare personală, cărţi duhovniceşti și să mă rog mai mult. Răspunsul a venit neașteptat de repede. Gândul cel bun a venit de SUS. Am înţeles că Tu, Doamne erai deja la uşa mea și abia aşteptai să o deschid și să-ți vorbesc, rugându-Te să-mi călăuzești pașii pe calea cea bună. Am ajuns să nu mă mai doară trecutul şi să nu mă mai sperie viitorul. Am înţeles că trecutul cu bune şi rele a fost şcoala Ta, Doamne, prin care m-ai învăţat să iubesc, să iert, să visez, să fac alegeri, să mulțumesc pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce fac.

Cât trăim, viața ne oferă experiențe de toate felurile în care ne punem nenumărate întrebări: De ce este obligatoriu să trăim lucruri mai puțin plăcute şi nu putem să le alegem doar pe cele mai bune? Cum am putea să ne ferim de cele care aduc suferință? Dacă avem un destin dinainte pecetluit, căruia trebuie să i ne supunem, atunci în ce mai constă așa zisul liber arbitru? Răspunsurile la aceste întrebări sunt particulare, variind de la persoană la persoană, însă dacă nu putem alege experiențele pe care le trăim, cert este că putem decide ce să simţim atunci când trăim o experienţă oarecare. Și aici se naște o altă întrebare: Cum putem alege liniştea, seninătatea sau bucuria în momentele dureroase? Nimeni nu neagă faptul că este greu acest lucru, dar trebuie să înțelegem inutilitatea suferinţei, sub orice formă s-ar manifesta în noi.

Căutăm plăcerea şi evităm durerea exact ca animalele. Spre deosebire de ele, mintea noastră poate să gândească în trecut și în viitor. Iar de aici vin multe din suferinţele noastre. Regretăm anumite decizii din trecut, deşi de fiecare dată decizia luată ni se părea că este cea mai bună, conform circumstanţelor de atunci. Dacă ne raportăm la viitor, manifestăm nesiguranţă sau teamă. Înţelept este să trăim în prezent. Acum și aici, omul îşi poate manifesta capacitatea maximă de a reacționa și decide cum poate evita suferința și transforma experiențele dureroase în bucurii.

Osho spunea: „starea naturală a omului este bucuria”. Aşadar, suferinţa pe care fiecare dintre noi o simte de-a lungul vieţii este de fapt o alterare a stării noastre naturale. Suntem „bolnavi “ ori de câte ori simţim durere. Şi atunci ce-i de făcut? Cum am putea să trăim în bucurie din ce în ce mai des? Cum am putea să trăim în bucurie tot timpul? Cred că e nevoie de o viziune mai largă asupra lucrurilor. Perspectiva faptului că fiecare dintre noi acceptă să schimbe ceva la nivelul gândirii atunci când simte suferinţa este punctul de pornire. Emoţiile se schimbă atunci când se schimbă circumstanţele! Ar putea fi oare şi invers? Cât de dependenţi suntem de emoţiile noastre în modul în care percepem realitatea? Dacă ajungem să înțelegem și să credem că ne putem schimba emoţiile, atunci am putea aprecia că suferința este doar o alegere. Nefericită preferință, ce-i drept, dar o opțiune, nu o obligativitate!

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Suferința și bucuria”

Titina Nica ŢENE: Parcă sunt alta decât sunt (grupaj poetic)

Se rostogolesc mugurii-n frunze

şi  seva aleargă prin ramuri mai sus

verdele trece cântând prin iarbă

că zilele reci au apus.

 

 

Cerul aruncă haina de nori

merg printre fire de vânt

şi când mă –mbrăţişează soarele

parcă sunt alta decât sunt!

 

 

Cad tristeţile din mine

 

Se simte primăvara-n aer

Copacii deschid ochii-n vînt

Şi parcă aud cum creşte iarba

Şi ghioceii din pămînt

 

O altă primăvară vine

Şi-mi încolţesc cuvinte-n gură

Şi cad tristeţile din mine

Ca florile de pe răsură

 

Vino-n pădure să simţim

Natura-ncet cum prinde viaţă

Să ne cuprindă primăvara

În nesfîrşita-I dimineaţă

 

 

Copil de corcoduşe

 

E iarnă,Doamne,şi e frig

Un vânt tăios mă biciuie pe faţă

Nu pot să cred şi nici să înţeleg

Că acuma sunt la margine de viaţă.

 

Nepoata mă tot trage înapoi

Cu chipu-i blând şi fin ca de păpuşe

Şi lângă ea îmi pare foarte rău

Că nu mai sunt copil de corcoduşe.

 

Să prind iar fluturii pe deal

Şi mama să mă strige,îmbufnată,

Să ascult acelaş cântec din caval

Redevenind copilul de altădată.

 

 

Doamne, ne  eşti punct de sprijin

 

Doamne ne eşti punct de sprijin

într-o lume pieritoare

ce  ne-am face fără Tine

dacă  tot ce naşte moare?

 

Continue reading „Titina Nica ŢENE: Parcă sunt alta decât sunt (grupaj poetic)”

Gheorghe PÂRLEA: Din tinerețea lui Ion Ionașcu (VII)

(Amintiri moștenite)

 

Cum și-a „furat” flăcăul nevastă (III)

 

        În seara în care Ion Ionaşcu luase o grea hotărâre pentru rosturile vieţii sale, mamă-sa îi porunci să se culce devreme, că a doua zi au a începe secerişul celor zece prăjini de grâu de pe dealul Popii. Era vremea numai bună pentru o asemenea treabă şi nu încăpea vorba pentru vreo amânare. Ion tăcea ca mutul şi asta nu-i venea la îndemână Catrinei. Simţea ea că băiatul nu-i în apele lui; iar când i se întâmpla asta, nu izbucnea în vorbe, ci în fapte de răzvrătire. Ca atunci când i-a cerut să-i umple numaidecât ciuberele cu apă, tocmai când avea el o treabă cu nişte băieţi de seama lui. Nici atunci n-a repezit-o pe mamă-sa cu vorba, dar a aruncat în fântână cele două găleţi goale şi şi-a văzut de treaba care i se potrivea mai bine. Acum Catrina plecă la culcare, lăsând totul pe seama dimineţii ce urma să vină.

        Dar ce dimineaţă de pomină a avut Catrina în ziua care a urmat! Femeia se culcase de cu seară, încredinţată totuşi că Ion n-o să treacă peste cuvântul ei de mamă, în ce priveşte lucrul ce îl aveau de împlinit a doua zi. Şi se sculă dimineaţă, cu noaptea-n cap, ca să pregătească de-ale gurii pentru mersul la câmp. Buimăcită încă de somnul adânc al nopţii, se miră când zări în odaia flăcăului lampa aprinsă. Şi merse să-l laude că se învredniceşte şi el o dată să-i urmeze cu tragere de inimă porunca. Dar mai bine nu intra…

        Când deschise uşa încăperii, Catrina înlemni ca o stafie, cu creştetul lipit de pragul de sus şi cu mâna paralizată pe clămpuş. Îmbrăcate de parcă erau gata de plecare, ori abia sosite, două trupuri alăturate, cu capetele plecate, stăteau pe marginea laviţei cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, ţesută în stative. În încăpere stăpânea o muţenie deplină. Una din cele două stane de piatră începu a-și face simțite atributele omenești  și, ridicându-și capul, o ţintește cu ochii săi verzi pe stăpâna casei, gata să-şi rostească şi vorbele:

        – Mamă, vrei nu vrei, eu… mi-am luat nevastă. Şi dacă-ţi convine să rămâi singură, eu chiar acum o iau de mână şi mă duc în lume.

        – Da’ cine te-o-nvăţat pe tine, Ioane, că luatu’ nevestii i-o treabă care se face în miezu’ nopţii? Te pomeneşti că ţi-ai luat dascăli huhurezii, Ioane… Uite ce-am hrănit eu, Doamne, la sânul meu!…

        – Lasă mamă, că n-am dat în cap nimănui… O să ai şi mata cu cine te împotrivi urâtului când voi pleca la armată.

        – Degeaba cauţi tu s-o dregi, băiete!… Că nu-i apă pe albia Bârladului cu care să speli ruşinea pe care mi-ai făcut-o! Nu mai vorghesc de ruşinea acestei fete … Da’ ridică ochii, copchilă hăi, să văd a cui eşti! Măcar de-i fi din alt sat, ca să nu dau degrabă ochii cu părinţii tăi.

        Catrina se apropie de fată, îi pune mâna cu milă sub bărbie şi-i ridică uşor capul. Fata simte îndurarea femeii şi, încurajată, ridică ochii mari şi speriaţi asupra celei care îi devenea soacră. Catrina înlemneşte din nou. Cu o închipuită lovitură în moalele capului, recunoaşte chipul fetei lui Ghiţă Pâslă, văr drept cu bărbatul ei. Ca trezită dintr-un vis de-o clipă, îşi duce mâna la gură, odată cu gestul lui Ion de-a-şi ascunde din nou privirea, şi rosteşte cu chipul schimonosit de îngrijorare:

        – Ce-ai făcut, Ioane!?… Ne-ai stricat şi cu Dumnezău, nu numai cu satul! Fata asta ţi-i neam de sânge, băiete!…

        După o scurtă tăcere, Ion îndrăzneşte s-o înfrunte pe mamă-sa

        – Lasă mamă, că n-oi fi eu primul care calcă legea asta … Ş-apoi, sângele nostru s-o înstrăinat de-acuma, mamă.

        – Văd eu că te-apuci să faci şi legi noi, băiete… Ca să-ţi bată vântu’ de undi vrei tu. Măcar de-ai avea corabie, Ioane!.

        – Ba chiar am, mamă! începe să-și descătuşeze curajul făptaşul. Am de-acum un fel de corabie, mamă, și cu ea o să străbat viaţa, poate că şi ţara… Că tot nu mă las eu de făgăduinţa c-am să-l răzbun pe tata! Iar dacă m-oi face jandarm, o să trebuiască să umblu din post în post… Şi cu Ruxandra de mână, o să-mi fie mai uşor, mamă. Da’ pân’ atunci, hai să ne liniştim, c-om scoate-o noi la capăt cu bădia Ghiţă!… Cât dinspri lume, nu mă sânchisăsc eu. Face ea răutăţi mai mari ca a noastră. Nu-i aşa Ruxandră?…

        Şi Ruxandra aprobă muţeşte, lipindu-şi bărbia de şiragul de mărgele, în timp ce-l privea pe sub sprâncene pe băiatul hotărât s-o ţină de nevastă peste orice împotrivire. Iar Catrina, deschise ochii mari ca să se dumirească dacă vorbele acelea hotărâte şi aşezate, ieşite din gura băiatului ei, nu sunt cumva ale unei năluci care seamănă leit cu bărbatu-său de pe cealaltă lume.

        A doua zi, vecinii Catrinei lu’ Nică Ionaşcu şi ai lu’ Ghiţă Pâslă au dat veste, unii dintr-un capăt şi ceilalţi din alt capăt al satului, că Ruxandra a fost furată de văru-său Ion, stricând din nou legea cea veche a satului. Unii, mai înţelegători, trecuseră deja de partea tinerilor. Destui însă deplângeau ruşinea părinţilor care nu mai puteau da înapoi roata acestei istorioare, adăugată la alte câteva de acelaşi fel, petrecute în sat cu ani în urmă.

        Cuscrii, aflaţi în neputinţa de-a drege stricăciunea, s-au înţeles să-i ierte pe poznaşi şi să le împlinească totuşi rânduiala nunţii. Asta numai după ce popa din sat le va da tinerilor canon şi dezlegare, căci Dumnezeu e mare şi înţelegător.

        La nunta cu pricina s-a pus în faptă şi ameninţarea făgăduită lui Ion de Ghiţă Pâslă. Însă ea s-a împlinit cu Continue reading „Gheorghe PÂRLEA: Din tinerețea lui Ion Ionașcu (VII)”

Forough FARROKHZAD: Fereastra

Fereastra

 

Când mi-a rămas credința suspendată

de firul gingaș al dreptății atârnând

iar prin oraș, răpusă la pământ,

inima razei mele a zăcut

călcată în picioare,

când din nevinovații ochi ai dragostei

sub vălul negru și reglementar ascunși
prinse-a țâșni izvorul sângelui

ce-a inundat locașul cel mai sfânt,

viața-mi pierdu orice valoare,

și numai sunetul pendulei
a mai bătut secundele
în care-am înțeles că negreșit
va trebui himeric să iubesc.

Forough Farrokhzad, Iran 1935-1967

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***


Continue reading „Forough FARROKHZAD: Fereastra”

Mariana GURZA: Vivat, crescat, floreat, Eleonora SCHIPOR!

De ce Eleonora Schipor? Fiindcă este o bucovineancă vrednică, din zona atât de dragă mie. Ea îmi amintește mereu, de lanurile de in înflorit, de tradițiile și obiceiurile locului…

Acum, mai mult ca niciodată, îmi amintește de mama. Chiar dacă au trecut ani buni, și nu ne-am văzut niciodată, Eleonora este sora mea, rămasă pe pământ românesc.

Cupca, leagănul visat al copilăriei mele rămas în veșnicii…

Prietenia noastră nu are doar o valoare sentimental. Ea există și atât! Colaborăm și ne bucurăm împreună, râdem și plângem la vremuri tulburi…

Iubește oamenii, și fiecare pas pe care îl face este ca o binecuvântare venită de la dumnezeire. Își clădește viața în clipe ce stau la poarta veșniciei.

Da, Eleonora Schipor, o perlă bucovineancă, care azi sărbătorește alături de cei dragi. Se cuvine să-i spun din toată inima: Vivat, crescat, floreat !

 

Născută la 6 februarie 1960, comuna Pătrăuții de Jos, regiunea Cernăuți.Studii superioare, Universitatea de Stat (azi Națională) din Cernăuți. Facultatea de limbi străine. Profesoară de limba franceză la CIE Cupca, pedagog-organizatoare. Profesoară de categorie superioară. Conducătoarea cenaclului literar «Lămâița». Director pe principii obștești a muzeului istoric al satului Cupca. Autoare a 30 de cărți proprii. Îngrijitoare de ediție a altor 20 de cărți (autori diferiți). Corector, redactor și lector a încă câtorva cărți. Publică în ziare (românești și ucrainene) materiale diferite de peste  40 de ani. Membră a Uniunii Jurnaliștilor din Ucraina, (2017), a USLR (Moldova), (2017). Membră a Ligii Scriitorilor din Moldova-Iași (România), (2019). Laureată a Premiului «Olga Kobâleanska» (2015) – nominația «Literatura artistică». Deținătoare a multor diplome de merit din partea secției raionale și regionale de Învățământ, mai multor organizații, Societăți și Asociații. Membră a Societății pentru cultura și literatura română în numele lui Mihai Eminescu. Vicepreședinta Societății regionale «Golgota», Președinta Filialei creștine ASCIOR-Cernăuți, membră a Uniunii Bibliotecarilor bucovineni, membră a cenaclurilor literare raionale «Familia» și «Izvoraș» (Hliboca). Membră a Asociației Internaționale de binefacere «Kolping» (filiala Pătrăuții de Jos). Cetățeană de Onoare a satului de baștină Pătrăuții de Jos.

Autoare a mai multor volume, Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă. București, ed.„Crasna”, 2003; De-a pururi logodit cu tinerețea. Hliboca, 2004; Un fizician cu suflet de poet. Cernăuți, ed. «Knighi XXI», 2004; Din comoara strămoșească (folclor), Cernăuți, ed. «Zoloti Litavrî», 2005; Cântecul viorii (eseuri), Cernăuți, ed. «Prut»; Nestinsă-i făclia Poetului. Cernăuți, ed. «Zoloti Litavrî», 2006; Muguri pe ramul creației. Cernăuți, ed. «Prut», 2007; Viața culturală a satului Pătrăuții de Jos. Cernăuți, ed. «Prut», 2007; O privighetoare de munte cu nume de baladă. Cernăuți, ed. «Prut», 2008;  Cu gândul la poetul Ilie Motrescu. Cernăuți, ed. «Prut», 2009, Anii de școală – amintiri de neuitat. Cernăuți, ed. «Zelena Bukovina», 2009; Biserica «Adormirea Maicii Domnului» din Pătrăuții de Jos la 100 de ani. Cernăuți, ed. «Zelena Bukovina», 2009; Răbdarea – floare rară. Storojineț; Ca bradul la poale de munte. Cernăuți, ed. «Zelena Bukovina», 2009;  Dăruind un strop de fericire oamenilor. Storojineț, 2010; Mergând pe drumurile vieții. Cernăuți, ed. «Zoloti litavrî», 2010;  Pătrăuții de Jos – tu ești baștina mea. Cernăuți, ed. «Zoloti litavrî», 2010; Un frumos început de drum. Storojineț, 2010;  Fântâna Albă – un ecou al durerii ce dăinuie peste vremuri. Storojineț, 2011; Din toată inima. (Від щирого серця), (în l. ucr.),Cernăuți, ed. «Prut», 2011;  Începătorii. Storojineț, 2011;  Sfânt lăcaș de închinare. Storojineț, 2012; Lumea miraculoasă a poeziei. Cernăuți, ed. «Prut», 2012; O viață dedicată slujirii sfântului altar. Herța, 2012; Cel mai bun operator din Ucraina. Storojineț, 2013; Mărțișor. Storojineț, 2014;  Ilie Popescu – omul, savantul, patriotul. Herța, ed. «Cuvântul», 2014; Ansamblul etno-folcloric Mugurel la 10 ani de activitate. Cernăuți, 2014;  Un strop de fericire din roua copilăriei.  Storojineț, 2015; Eleonora Schipor – indice bibliografic. Storojineț, 2015

A coordonat mai multe volume: O viaţă zbuciumată,  (Неспокійне життя)Elizaveta Bogdaniuc, Storojineţ, 2005; Judecata de după moartea omului, (Життя після смерті), Elizaveta Bogdaniuc, Storojineț, 2005; Muzica inimii, (Музика серця), Elizaveta Bogdaniuc, Cernăuţi, 2006; Viaţa trece, amintirile rămân…, ( Життя проходить, спогади залишаються) Magdalina Morar, Cernăuţi, 2007;  Cântarea Carpaţilor,  (Гімн Карпатам), Ilie Motrescu, Storojineţ, 2008; Toamna crizantemelor albe, ( Осінь білих хризантем), Vasile lzvoran-Cernăuţeanu, Cernăuţi, 2008; Între vis şi realitate (На межі реальності та мрій), Maria Motrescu – Popescu, Cernăuţi, 2009; Chemarea sufletului (Поклік душі), Elena Sidac, Storojineț, 2010; Тепло душі моєї, Ольга Захарюк, Сторожинець, 2010; A trăi viaţa deplin, ( Гідно прожите життя), Iulia Morar,  Lilia Morar, Storojineţ, 2010; Cântece de leagăn din Bucovina, ( Колискові пісні Буковини), Irina Timiş, Storojineţ, 2010;  Viaţa pe pământ un drum spre veşnicie, ( Земне життя – шлях у вічність), Dorina Prepeliţa, Storojineţ, 2010;  Când munca înfrumuseţează viaţa, Nina Ciobotar, Storojineţ, 2010; Prețuiește viața, Angela Fedorean, Storojineț, 2011;  Cu speranță în viitor, (З надією на майбутнє), Diana Opaeț, Rodica Opaeț, Storojineț, 2011;  Calea spre vis și speranță, (Шлях до мрій та сподівань), Tatiana Țâbuleac, Gheorghe Țâbuleac, Storojineț, 2011;  Cântarea Carpaților, (Гімн Карпатам), Ilie Motrescu, Cernăuți, editura „Prut”, 2011; Чисті джерела натхнення (Izvoarele cristaline ale inspirației), Мірча Мінтенко, Чернівці, вид. «Прут», 2011;   Pagini de folclor crăsnean. (Сторинки краснянського фольклору), ed. „Prut” (Cernăuți), 2011;  În familia unită, (У колі дружної родини), Elena Fedoreac,  в-цтво «Прут», 2012р.

Continue reading „Mariana GURZA: Vivat, crescat, floreat, Eleonora SCHIPOR!”

Gențiana GROZA: Fascinația poemului haiku

Frumusețea celor patru anotimpuri caracteristice arealului geografic al țării noastre oferă poeților care compun poeme în stilul liricii nipone, reale momente de inspirație. Este  însă nevoie nu numai de talent literar cât mai cu seamă de extazierea în fața clocotului discret al fenomenelor naturii dar și de cunoașterea câtorva reguli de compunere a acestor poeme. Lunile de iarnă decembrie și ianuarie ne-au arătat o altă față a anotimpului îmbrăcat de obicei  într-o hlamidă de omăt. Un exemplu:

 

 

Haiku hibernal

(Gențiana Groza)

Gerar fără nea-

o pisicuță toarce

stând pe o sanie

Unda râului-

doar rațe și pescăruși

așteptând neaua

Astfel că ședințele de inițiere a elevilor din 2 clase, a V-a și a VI-a, de la Colegiul Național clujean  „George Coșbuc” urma să le desfășor  cu mai puțin „material didactic”.  Dar cum elevii   au reintrat în clasele lor după vacanța de iarnă și  mulți dintre ei au fost la munte, cadrul  hibernal minunat  a fost sugerat cu talent de norocoșii care au reușit să se afle pe patinoar sau pe pârtia de schi din zonele montane. Iată primele încercări ale  noilor membrii  ai cenaclului clujean „Poesis”.

Cu nostalgia toamnei în suflet Carla Matei m-a impresionat cu poemul ei:

Frunze uscate-

dans pe muzica lină

din sufletul ei

Pentru ca iarna să o prindă pe Ana Pavel Mititean cu patinele la primele încercări de a luneca  pe suprafața lucioasă a gheții:

De dimineață-

patinoarul distractiv

cu începători

Continue reading „Gențiana GROZA: Fascinația poemului haiku”

Nicolae BĂCIUȚ: Festivalul de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” – Ediția a IX – a, mai 2020

REGULAMENT

Tipul concursului: transcurricular (arii curricular. Limba și comunicare, arte)

Obiectivul general/scopul

-valorizarea, în cadrul unui context cultural, a limbajului literar și musical, în vederea formării și modelării personalității elevilor, având ca sursă de inspirație creațiile scriitorilor contemporani

Obiective specific

-valorificarea inteligențelor multiple (verbal/lingvistică, muzicală, intrapersonală)

-aprofundarea creațiilor lirice

-stimularea gândirii critice și sistemice

-încurajarea performanțelor artistice

-dezvoltarea competențelor de argumentare/interpretare și reflecție

Grupul țintă

-Concursul se adresează elevilor din învățământul primar/gimnazial/liceal și profesorilor din țară și străinătate

Beneficiari indirecți

-comunitatea locală

-instituții partenere din țară și străinătate

Tematica: ARHITECTURA ZBORULUI

  1. Secțiunile:
  1. Creație literară

Subsecțiunea I: clasele V-VIII Subtema: „Odată am știut să zbor, odată,/ Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”

– trei poeme

sau

– un text în proză (1-2 pagini)

Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII

Subtema : „Cine și ce ar putea să oprească vreodată/ Această arhitectură-n mișcare”

– patru poeme

sau

– un eseu (2-3 pagini)

  1. Analiză literară / Traduceri (engleză/ franceză);

Subsecțiunea I Analiză literară: clasele V- VIII; scriitorii Ana Blandiana și Adrian Popescu

Subsecțiunea a II-a Analiză literară: clasele IX-XII; scriitorii Ana Blandiana și Adrian Popescu

*O catedrală de lână, Un văzduh mai puțin încărcat, Pasărea deschisă, Selecție, Arhitectură-n mișcare, Printre frunzele aproape reci, Mai departe, Mișcare, În absența sunetelor, Elegie de dimineață (Ana Blandiana)

*Țin păsări în mână, Arsură, Fazani de ploaie, Trei lacrimi, trei frunze, Rândunica, Șoimul, Mierla romană

(Adrian Popescu)

Subsecțiunea a III-a Traduceri: clasele IX-XII

***Se va alege pentru interpretare, din lirica ambilor scriitori, câte o poezie dintre titlurile recomandate sau/și vor fi traduse câte două poezii, din volumul Arhitectura valurilor, Ana Blandiana.

III. Recitare:

Subsecțiunea I: clasele V-VIII; IX – XII

***vor fi selectate, la alegere, două dintre poeziile recomandate la Secțiunea a II-a

– o poezie de Ana Blandiana

– o poezie de Adrian Popescu

Subsecțiunea a II-a: clasele II- IV

***vor fi recitate două texte din lirica pentru copii a Anei Blandiana

– Concursul de zbor

și

– un text la alegere

  1. Interpretare folk:

două piese muzicale:

1.prelucrare din lirica scriitoarei Ana Blandiana sau a scriitorului Adrian Popescu 2.prelucrare din creația românească de gen

*** Vor fi alese pentru interpretare alte piese decât cele prezentate la edițiile anterioare.

  1. Secțiunea de comunicări științifice: MOTIVUL ZBORULUI ÎN ARTĂ

Simpozion cu participare directă și indirectă

Secțiunea A – elevi –

Secțiunea B – profesori preuniversitari și universitari, studenți

Comitetul științific de evaluare, constituit la nivelul Facultății de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați: prof.univ. dr. Doinița Milea, prof. univ. dr. Simona Antofi, prof. univ. dr. Nicoleta Ifrim

Comitetul de organizare: prof. univ. dr. Simona Antofi (Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați), prof. dr. Zamfir Bălan (Muzeul Brăilei „Carol I”, Brăila), lect.univ.dr. Laurențiu Ichim (Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați), prof. drd. Daniel Kițu (Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci”, Brăila), prof. dr. Gabriela Vasiliu (Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci”)

  1. Criterii de evaluare:

Secțiunea I:

– abordarea originală, creativă, reflexivă a temei propuse;

– folosirea intuitivă a unor imagini poetice inedite;

– respectarea normelor de ortografie și de punctuație

Secțiunea a II-a:

– varietatea modalităților de analiză critică;

– expresivitatea și coerența ideilor;

– folosirea limbii literare;

– respectarea normelor de ortografie și de punctuație;

– relevanța și originalitatea traducerilor;

– folosirea adecvată a unei limbi străine (gramatică, ortografie, topică, vocabular)

Secțiunea a III-a:

– tonalitate; mimică; expresivitate; corectitudinea recitării

Secțiunea a IV-a:

– tehnică vocală; artistism și prezență scenică; impresie artistică

Secțiunea a V-a:

– gradul de originalitate, de creativitate și de inovare în abordarea temei;

– calitatea științifică a lucrării;

– condițiile tehnice de redactare.

Continue reading „Nicolae BĂCIUȚ: Festivalul de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” – Ediția a IX – a, mai 2020”

Gavril Iosif SINAI: la o clipă romantică cu țara (poeme)

tandră iubirea se trezește când vrea în istorie
decapitează
tot din dragoste căpcăunul
a vrut să muște din carnea ei
fragedă prinde timpul în țesătură
un creștin crede în minuni
fie Moldova
fie Muntenia
s-au îmbăiat în același ciubăr
s-au tras de același păr și aceeași limbă
toate la casa omului erau la fel
ce mai contau nuanțele
coroana e coroană în capul regelui
și în capul cerșetorului

(iubirea convinge
interesul constrânge
binele învinge
hora se încinge)

i-a iubit Cuza
ochii ei
mintea ei
pântecul ei
visau ai noștri
cândva
avea să aducă pe lume o țară dodoloață
ce-i făcea pe vecini să tragă brazda
tot mai aproape de ogradă

apoi
drag român
tandră iubirea vrea
să mai fie zgândărită
totuși
ai totul de-a gata
nu ai vrea să te ții de țara ta

24 ianuarie 2020

 

 

la masa de scris

 

Eminovici
la câte cuvinte distanță
prinzi voievodul în arcul versului
țintești inima cu sângele tău
visul poetului a perforat
zâmbetul lunii pe fața lacului
înoată sufletele romanticilor
sub pana învălurată
curg stelele în cuvinte
limba ta e o comoară
pusă sub privirile neostoite
jarul din truda baladelor
arde luceafărul de pe cer
în rugăciunea unui dac
sentimente
cum faci să transpir
psaltirea sub ochii umezi
în apa lui Dumnezeu
plutesc de acum versuri
și versuri
ai semnat
Eminescu

15 ianuarie 2020

 

 

de pe vale la mare

 

într-un glas te-am găsit
atât de tăcută
poezia mirosurilor dintr-un autocar
în drum spre mare
mi-ai șoptit o chemare în ochi pe nisip
zăresc urme
vorbe apuse după discul solar
mai aud
citirile din clasa întâi
prind gâze pe litera versului
șontâc- șontâc spre numărul paginii
un prinos de imagini în insectar
fiecare zbor
fixat în acul cu gămălie

tata mi-a dăruit zilelor felia de pâine
mama mi-a pus în ghiozdan zilele de mâine
învățătorul Șandru m-a deprins să le număr
să le scriu pe curat
una după alta s-au legat
iar bunicul mi-a tras cu ochiul șăgalnic
vezi… la asta dă-i titlul… viață
așa
prima poezie
las-o să zboare
după care
hai fugi la scăldat pe vale
la cruce lângă podu’ cel mare

și astăzi stau gură căscată bunicule
să mai scot din insectar o poezie
știi tu cum prinde să zboare
de la Ilimbav pe vale
la vale
până la mare

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

6 februarie 2020

Revista LOGOS&AGAPE

Valeriu DULGHERU: Casa arde dar baba se piaptănă

Toate popoarele au proștii lor, însă nu toate popoarele permit proștilor să conducă”

(V. Ciugureanu).

 

Iar casa pre nume Basarabia, într-adevăr, arde. Arde în flăcări. Unii se fac a nu observa cum „proștii noștri” ne duc în prăpastie, de fapt „se piaptană”. Nici în visele cele mai de groază nu vom vedea ce ne așteaptă în viitorii patru ani dacă Dodonul rămâne la președinție. Se vede deja și vom vedea și mai mult pe parcursul acestui an, dar, în special, după ce se va reinstala în fotoliul mult jinduit de președinte (de fapt acest fotoliu este o garanție pentru el de a nu ajunge la dubă sau fugar pe viață). Iar bravii noștri lideri eurounioniști se bat pe viață și pe moarte de la un os aruncat la Hâncești. Ce vor face ei în luptă cu hoitul din toamnă?

Deocamdată, pe fundalul lipsei absolute de rezistență din parte segmentului eurounionist Dodon face tot ce-i tună prin cap.  În discursul său de la tribuna Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a anunțat „prioritățile” partidului său (nu ale Republicii Moldova) pe fundalul lipsei deputaților din opoziție care au părăsit sala. „Aceștia (cei din opoziție-n.n.) nici nu erau în sală când președintele (observați, la persoana a treia, atât de important se crede!) își ținea discursul. S-au înregistrat și au pișcat-o, nu știu, la shopping”, a declarat enervat Dodon la o emisiune la postul public de televiziune M1 (care a devenit al socialiștilor, seară de seară perindându-se ba Chicu, ba Ivan Ceban, ba Dodon!). Au părăsit sala de rușine să nu fie martori oculari la „prostiile” președintelui lor. „Asta-i cam la mintea lui Dodon. În aceste categorii el gândește”, „La drept vorbind, ei sunt sătui de minciunile lui Dodon…”, „Ce să caute opoziția când la tribuna APCE grohaie … dodonu”, „А может они опасались что их стошнит от выступающего Преза Молдовы? Это было гуманно к окружающим (Dar poate se temeau că vor vomita de la cuvântarea președintelui Moldovei. Au procedat uman față de cei din jur)”, sunt reacțiile internauților pe rețelele de socializare, care se înroșesc până la incandescență, fiind un adevărat barometru de opinie.

Minciuni peste minciuni îndrugă acest kremlinez. Va mai amintiți cum chiar în prima zi de președinție în a. 2016 primul lucru a scos drapelul UE de pe frontispiciul Președinției pentru ai face pe plac stăpânului său Putin, care ne dă lecție cum să ne comportăm ca frații în uniunea CSI. Cazul recent cu cei 70 de pasageri cu bilete la mână din mai multe țări CSI, printre care și moldoveni!, refuzați de compania rusească „Ural Airlines” de a fi transportați din focarul infecției coronavirus din China, vorbește despre adevărata frăție rusească atât de mult trâmbițată de kremlinezul Dodon. Iar oficialii ruși ne minciunesc în stilul lor inconfundabil: „Cetățenii din Rusia, dar și din alte țări CSI, sunt aduși în Rusia. Fiecăruia i se oferă o cameră separată confortabilă” declara deunăzi ministra sănătății din Federația Rusă. De menționat că doi moldoveni au fost transportați din acest focar de companii americane în SUA, unde trec cu bine perioada de carantină.

Îl auzi zi de zi cum îndrugă tot soiul de dodonisme. Potrivit lui Dodon, „problema Guvernelor de până acum a fost că tot ce făceau o făceau ca să placă cuiva…”. Iată că s-a ajuns la aceea că tot ce face (sau ce nu face) acest guvern tehnocratiță nu place nici propriilor cetățeni. Cui i-ar plăcea (nici chiar miniștrilor actuali) să nu i se plătească salariul de peste o lună de zile. Când ei pleacă la schi sau în alte părți la odihnă, unde aruncă în vânt mii de euro, ei se gândesc că cei care nu și-au primit salariile (tocmai în perioada sărbătorilor de iarnă!) poate n-au pe ce-și cumpăra măcar o pâine? Vă imaginați la ce stadiu de decădere morală au ajuns acești pseudoguvernanți.

Și valeții lui nu stau degeaba, îi alungă Dodon pe la televiziuni, ferme de vaci, alte locuri care miroase urât. „Pentru a spori investițiile în țară, vom reconstrui masiv infrastructura drumurilor în anul 2020”, a declarat pompos recent premierul Chicu (alias Dodon). Am mai auzit astfel de gogomănii. Au mai făcut mii de kilometri (nici nu are acest colț de țară atâtea drumuri!) de „drumuri bune” (pe hârtie!) și democrații. Culmea, însă ei declară aceste gogomănii atunci când n-au nici bani și nici chiar muncitori! În loc să le asigure un salariu de 500 -700 Euro acasă propriilor cetățeni Dodon îi trimite în șerbie la ruși să argățească prin Rusia, promițându-le și pensii, simplifică „atragerea forței de muncă din afara țării”. Dacă în perioada electorală prezidențială din 2016 Maia Sandu era învinuită mincinos că va aduce 30000 de sirieni, acum Dodon (Chicu) chiar îi va aduce pentru „a realiza marea reconstrucție a drumurilor” după ce a făcut aceeași „mare reconstrucție a drumurilor” Plahotniuc.

Deosebit de periculoase sunt provocările clicii lui Dodon, atentatele la sfânta sfintelor – limbă și istorie. Dodon a scos sabia din teacă cum a promis în discursul său de Anul Nou, a venit timpul (pentru el), văzând probabil slăbiciunea noastră, a segmentului eurounionist. „Guvernarea socialisto-democrată revine la asalturile asupra istoriei”, afirmă liderul PUN, deputatul O. Țîcu, scriind despre intenția lui Dodon de a introduce în școlile din R. Moldova a disciplinelor de „Limbă Moldovenească” și „Istorie a Moldovei”. Să nu punem la îndoială faptul că nu le va reuși. Pe fundalul dezbinării totale și a miopiei politice a liderilor de pe segmentul eurounionist la sigur îi va reuși. Doar unificarea tuturor forțelor eurounioniste poate stăvili tăvălugul dodonist.

O altă provocare este cea de a redenumi o stradă în numele lui A. Suvorov (următorul pas, probabil, va fi ridicarea monumentului lui Suvorov în fața președinției, ca la Tiraspol). Să fim sigur că este doar un început în distrugerea a ceea ce a făcut marele primar N. Costin cu un consiliu municipal sovietic extrem de rusificat. De asemenea, aruncarea în vânt a 35 mln de lei (atunci când nu ajung nici pentru salarii!) pentru repararea complexului „Eternitate” din Chișinău și a unor monumente ale „eliberatorilor sovietici” din întreaga Republică, deschiderea filialei „muzeului blocadei Leningradului” la Chișinău atunci când Dodon a închis Muzeul Deportaților ca o blasfemie față de memoria zecilor de mii de deportați în Siberia, sunt alte bombe cu efect întârziat.

Tot parcul asculta „Владимирский централ”, „Села батарейка” și „Золотые купола” (n.n. – piese rusești). Eu, la un kilometru distanță, auzeam. Nu știu cum era la 20 de metri de ei. Contingentul, din câte înțeleg, nu e cu studii Harvard și nu joacă șah acolo”, declara indignat la una din ședințele consiliului municipal Ivan Ceban după cazul care a avut loc în parcul „La Izvor” din Valea trandafirilor.  Da, nu au studii Harvard, dar aceștia vor ajunge să ne conducă! De ce să ne enervăm. Ce semeni aceea culegi. Acest caz se încadrează perfect în politica dodonistă antiHarward (de fapt antistudii) și rusofilă. Culegem primele rezultate ale politicii rusofile antinaționale a kremlinezului Dodon. Nu putea să nu influențeze comportamentul alogenilor rusofili. Nu am nimic împotriva celor de alte etnii. Mă închin până la pământ în fața etnicului bulgar Ion Iovcev pentru tot ce face pentru națiune, în fața etnicului bulgar Raicev, a etnicului rus V. Grebenșcicov, a etnicilor găgăuzi (regretați colegi de-ai mei) V. Caraganciu și A. Hagioglo ș.m.a. Toată stima și respectul alogenilor care s-au încadrat armonios în societatea basarabeană, dar îi detest pe cei care ne urăsc pe noi, băștinașii români, urăsc limba și istoria poporului, peste care au venit.

Și problema UTA „Gagauz-Yeri” este una falsă, alimentată din plin de obtuzul Dodon, de avocații lor din Rusia și Turcia. Raionul Cahul cu o populație aproximativ egală cu cea a Găgăuziei (110000 de locuitori, după ce Chișinăul în mod abuziv a trecut în autonomia găgăuză câteva sate locuite preponderent de români basarabeni!) este aproximativ egal ca populație cu raionul Comrat și, deci, trebuie tratate la fel. Doar lărgirea autonomiei culturale a găgăuzilor poate fi acceptată. Însă pentru a le cumpăra voturile la alegerile prezidențiale din toamnă Dodon este în stare să le dea totul, inclusiv autonomie teritorială. Vrea să le construiască un aeroport (într-un sat mare cu apr. 140000 de locuitori și câți din ei vor călători?), să-i dea Comratului (cu o populație de apr. 20000 de locuitori) statutul de centru medical al Zonei Sud (al zonei Nord fiind Bălțiul). De ce nu Cahulului, care este considerat al 6-lea oraș ca mărime din Republică, având o populație de două ori mai mare și o istorie mult mai veche? După dezvoltare economică (exceptând stânga Nistrului) și ca importanță socială Cahulul este considerat al treilea oraș, deseori fiind numit „Capitala de Sud” a Moldovei (așa cum Bălțiul – Capitala de Nord!). Priveam cu stupoare deunăzi vizita bășcăniței I. Vlah la Universitatea Tehnică a Moldovei (unde i s-a acordat o atenție echivalentă cu a unui prim ministru) cu problema consultării în privința deschiderii unui colegiu industrial la Comrat. Având deja Universitatea de Stat la Comrat cu 2500 de studenți, două colegii moldo-turcești și un colegiu tehnic în s. Svetlîi, atunci când conform datelor oficiale numărul absolvenților de licee este de apr. 800 elevi, dintre care apr. 50% (adică apr. 400) cu diplome de bacalaureat. Conform datelor oficiale colegiul tehnic din Svetlîi a înmatriculat în a. 2019 150 de elevi cu studii gimnaziale. Atunci mă întreb: de ce atâta alintare a acestor răsfățați ai istoriei, mulți dintre care nu doresc să învețe limba română (necunoscând-o de fapt nici pe cea rusă!) și să se integreze armonios în societate? Este tocmai ca și în cazul copilului prea alintat care atunci când crește mare îi face de rușine pe părinți. De ce la toate acestea nici nu crâcnesc găgăuzii din localitățile rămase în Ucraina? De fapt Dodon și valeții lui au „redeschis capacul Pandorei”. Cine o va închide înapoi dacă noi știm doar să ne cotonogim fratricid?

Întrebat fiind la una din televiziuni dacă este satisfăcut de noii miniștri democratul A. Candu a răspuns: „Noii miniștri sunt profesioniști!”. La rândul meu aș întreba-o pe dna ex-ministru al Educației și Culturii M. Babuc dacă este satisfăcută de „profesionalismul” succesorului ei cu doctorat (nu și cercetare!) făcut la Iași C. Popovici, care încurcă „fițuicile” la examen ca studentul rău, care le prescrie salariaților din sistem să mai flămânzească în așteptarea salariului cu lunile. Sau să-l comparăm pe „profesionistul” Fadeiușca Nagacevschi cu criticata pe nedrept O. Stamati cu studii europene. Mai declară PDM-știi că au susținut guvernul lui Dodon cu condiția ca el să nu lanseze proiecte care vor diviza societatea. Dar oare aceste declarații de ultimă oră de atentat la limbă și istorie nu divizează societatea? Este absolut clar că este o alianță nedeclarată bazată pe interese. Consilieri, miniștri, judecători din anturajul lui Dodon (foși democrați!) își creează un fel de socialism pentru ei. Își „cumpără” mașini de lux cu 1000 de lei moldovenești! (este cazul declarat al judecătoarei A. Railean, în realitate costul fiind de 16400 Eur, adică diminuat de 32 de ori!, al unui consilier de-al lui Dodon, al multor altor demnitari care, dacă e să crezi declarațiilor de avere, sunt săraci lipiți pământului). Foști angajați învinuiți pentru mari încălcări în perioada lui Plahotniuc sunt repuși în funcție (e cazul lui Pânzaru la poliție și a șefului Biroului Migrație și Azil, Olga Poalelungi, care „nu poartă nicio vină” în vânzarea profesorilor turci sultanului Erdogan, ca și kremlinezul ruso-turcofil Dodon care declară că a auzit de aceasta din presă (dar palatul pe ce bani ți l-ai reparat Dodoane? Sultanul ți-a dat bani pentru ochi frumoși (holbați)?). Este foarte clar că ruperea acestei alianțe este posibilă doar prin consolidarea tuturor forțelor eurounioniste, care sunt și în interiorul PDM.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Casa arde dar baba se piaptănă”

Puiu RĂDUCAN: Întâlnire de taină la gura cerului

Bezmetică, iarna cu (ne)ninsoare plină, dar cu mânecile suflecate, umblă nervoasă peste tot și aiurea. Pământul făr’ de coafură de înger, zgribulit și el, se uit-a smerenie spre gura cerului și face rugăciuni într-o  geometrie particulară  purtându-ne pe umerii-i (ne)dalbi.

Strecurându-se prin timp și spațiu, prietenii se-ndreaptă spre zona Nord a „orașului domniei mele”, cum îi zicea Mircea cel Bătrân Râmnicului, unde plutește iz de cenaclu. Așadar, în momente de anotimp alb cu povestiri la gura sobei, o mână de oameni s-a luat la luptă cu gerul de-afară și a mers la întâlnirea cu scriitorii Cenaclului “Petale” din Rm. Vâlcea.

Atmosferă frumoasă, cu persoane setoase de cultură care au umplut sala cenaclului. Surpriza a constat în faptul că printre cei prezenți a fost și prof. univ. dr. – membru U.S.R. – Anca Sîrghie de la Sibiu. Domnia Sa, sosită la tratament în stațiunea  Băile Olănești, n-a venit cu mâna goală, ci însoțită de șapte persoane, intelectuali respectabili din Drăgășani, din Sibiu și chiar din urbea noastră, toții prietenii săi. Anca Sîrghie a oferit în dar conducerii Cenaclului cărți importante, precum America visului românesc, vol. 1 și 2, alături de Radu Stanca Evocări și interpretări în evantai, sugerând astfel ca în luna martie a.c. scriitorii vâlceni să marcheze centenarul  nașterii marelui poet și om de teatru Radu Stanca.

  „Tema” cenaclului a fost Alexandru Cerna-Rădulescu, vâlceanul nostru, născut pe 10 ianuarie 1920 la Stănești și decedat pe 21 august 1990 la București. Despre acesta, președintele Cenaclului “Petale”, d-nul Mitică Zamfira a-nceput să ne spună: A fost un poet, eseist și traducător român, „uitat de lume” deși este o personalitate marcantă – nu numai a Râmnicului. Despre personalitatea lui Alexandru Cerna-Rădulescu a vorbit și prof. dr. Ioan Soare, omul care l-a cunoscut personal pe Cerna-Rădulescu, punând accentul pe latura publicistică a omului cu nume de apă. Despre latura religioasă a celui  care este dezbătut în acest cenaclu a vorbit părintele Nicolae State Burluși. Doamna Elena Stoica, bine cunoscut om de cultură al județului Vâlcea, a prezentat o carte intitulată  Cultura tradițională vâlceană în care se face referire la tema cenaclului, dar a vorbit și despre implicarea lui Alexandru Cerna-Rădulescu în viața culturală a Vâlcii. Aici a făcut referire la acea scrisoare de prin anii ‘82 către forurile superioare ale țării ca Cenaclul vâlcean “Anton Pann” să fie afiliat Uniunii Scriitorilor din România, scrisoare  semnată (printre multe alte personalități) de N. Velea, N. Manolescu, Purcaru, L. Avramescu, C. Zărnescu, Cezar Ivănescu, Doru Moțoc, Valeriu Anania etc.

Profesor doctor Mihaela Rădulescu a vorbit despre poezia lui Alexandru Cerna-Rădulescu, despre acest mare om de cultură (intrat într-un con de umbră) și a accentuat ideea că nu s-a făcut nimic referitor la viața și activitatea sa.

Actorul Cristian Alexandrescu a recitat – cum numai el poate s-o facă – poezii de-ale lui Alexandru Cerna-Rădulescu, cu versuri de-o rară frumusețe.

Punctul al doilea de pe ordinea de zi a Cenaclului „Petale” condus de Mitică Zamfira l-a constituit recitarea din creații proprii a următorilor participanți: Nicu Cismaru, Ovidiu Cristian Dinică, Vergil Zamfira,  Marian Pătrașcu, Veronica Stan și subsemnatul. Așadar, un florilegiu de creații proaspete, atât de diferite ca atmosferă sentimentală, ca stil, susținând vivacitatea dialogului dintre scriitorii vâlceni. Publicul a fost sincer emoționat. La fiecare a dat răspuns „criticul de serviciu” al cenaclului, prof. dr. Mihaela Rădulescu, președintele Societății Culturale „Anton Pann”.

Actorul Cristian Alexandrescu revine cu recitări din Alexandru Cerna-Rădulescu, dar și cu… „o porțiune” din viitoarea carte a conducătorului Cenaclului „Petale”, Mitică Zamfira, un fragment de-o rară frumusețe, făcând „asistența” să-ntrebe când este gata cartea, dornică să  intre-n posesia ei. Doamna profesor Anca Sîrghie a subliniat autenticitatea narațiunii în care pătrunderea psihologică a personajelor, desprinse din imediata realitate, dar subtil diferențiate prin dialogul dinamic și convingător, dă valoare povestirii, așezând proza autorului pe linia clasică a lui Marin Preda, fără a-l imita, însă. Universitara de la Sibiu a primit invitația de a vorbi împreună cu alți 3 invitați ai Domniei Sale la o emisiune în direct a profesorului decan Nicolae Dinescu, directorul postului de televiziune locală Etalon.

Fără să ne dăm seama că au trecut aproape trei ore de dezbateri, ne-am apropiat de cel de-al treilea punct al ordinii de zi, la fel de frumos și el, „degustări” de produse românești, cu o socializare prelungită până spre târziul nopții care-și întinsese mantaua-i neagră peste tot.

Afară-i frig și baba iarnă gonește călare pe caii gerului, iar noi mergem acasă bucuroși că am asistat la un eveniment foarte frumos, drept pentru care mă grăbesc să-l felicit pe Mitică Zamfira pentru ceea ce face, să vă informez pe dumneavoastră și să mă semnez:

Puiu RĂDUCAN

25 ianuarie 2020

Cenaclul “Petale”, Rm. Vâlcea