… În acest timp, lama plecă în nord către regiunea centrală. Într-o seară, după reuniunea ritualului, o Tara îi revelă lui Marpa Golegs în timpul somnului că el ignora o anume lecţie simbolică a lui Naropa, iar ea îl îndemna cu gestul. Se gândi lama că avea de mers a-l întâlni pe Naropa.
Cum se întorsese în valea Mestecenilor şi câteva zile trecură, mie însumi, într-o noapte, îmi apăru o fată tânără în vis, albastru de cer, frumoasă-n roba-i de brocart şi podoabele de os, cu sprâncene şi gene de aur scânteietor.
El mi-a spus: „Fiul meu, doctrina ta Mahamudra poartă la bodhi printr-o lungă meditaţie. Formula ta e a celor şase dogme. Tu o ai pe aceea ce te face a învia întru bodhi meditând-o o clipă. Cere-o”. A spus şi a dispărut.
M-am gândit în mintea mea: „Fata aceasta tânără purta costumul Taras-elor. Să fie acesta un avertisment al zeilor? Să fie o răutate de demon? Nu ştiam. Orice-ar fi, nu cumva ştia maestrul meu, care este Buddha al trecutului, prezentului şi viitorului? Şi el nu cunoştea decât un lucru, dar tot lucrul, de la formula pentru a deveni Buddha, pe culmi, până la formula de a aduna, jos, o piatră spartă. Dacă e un avertisment al zeilor, am a cere doctrina învierii.
Fără a lua în seamă zidul tainiţei mele, m-am dus aproape de lama. El strigă:
„Pentru că nu rămâi într-o severă recluziune, un grav accident ne va fi ajuns. De ce-ai venit?”
I-am povestit cum era tânăra fată şi ce-mi spusese, şi îl întrebai:
„Să fie un avertisment, să fie o facere de rău? Nu ştiu. Dacă e un avertisment, am venit a-ţi cere doctrina învierii. Şi ţi-o cer”.
Lama reflectă un moment şi zise:
„Este doar un avertisment al zeilor. Când revenii din India, pandit-ul Naropa anunţa: ‘Explicaţia doctrinei învierii’. Cum eram pe picior de plecare, n-am reţinut-o. Pentru aceea o s-o căutăm citind toate cărţile din India”.
Zi şi noapte, maestru şi discipol, căutarăm cu ardoare cartea învierii. Aflarăm multe despre transmigrare. Dar n-am găsit niciun cuvânt despre înviere. Lama îmi spuse:
„Avertismentul ce l-am primit în nordul Tibetului central mă îndemna a face aceeaşi cerere. Cum mai sunt şi alte formule pe care nu le cunosc, mă voi duce aşadar să le cer”.
Eu l-am prevenit pe temeiul vârstei sale înaintate. Dar nu izbutii să-l opresc. Strângând în aur darurile discipolilor săi, el le luă într-o cupă plină şi plecă în India.
Naropa murise. Dar voind a-l întâlni în pofida vieţii sale, Marpa consultă numeroase oracole şi i se prezise că îl va întâlni. Şi recitând rugăciuni plecă în căutarea lui. Îl întâlni într-o pădure virgină. Îl invită să vină în mănăstirea Phul-la-Hari. Şi acolo îi ceru formula învierii. Panditul Naropa răspunse:
„Ţi-aduci aminte, ai primit vreun avertisment?
– Nu-mi amintesc. N-am avut niciodată vreun avertisment. Un discipol de la mine, Veste-Bună, a primit avertismentul zeilor şi a venit să-mi ceară doctrina.
- O, minune! strigă Naropa, în Tibetul întunecat, acest discipol seamănă soarelui pogorându-se peste zăpezi!”
Vorbind, el îşi ridică mâinile împreună deasupra capului şi făcu această rugăciune
„Salut îţi aduc, o, discipol numit Veste Bună,
Asemeni soarelui pogorându-se peste zăpezi
În tenebrele sumbrului Septentrion”.
Vorbind astfel, el închise ochii şi înclină de trei ori capul. Şi munţii Indiei şi arborii se aplecară de trei ori către Tibet. Încă şi astăzi arborii muntelui Phul-la-Hari au vârful aplecat către Tibet. Naropa îl învăţă, întru totul, formulele transmise de zei. Pe urmă el consultă oracolele. Felul de a saluta al lui Marpa prezicea o scurtă coborâre. Dar doctrina ajunsă prin mijlocitorul meu profetiza o coborâre spirituală mai lungă decât albia unui fluviu.
Marpa se întoarce în Tibet. Se serba aniversarea morţii fiului său Darma Dode ce se petrecuse potrivit oracolului. Toţi călugării şi discipolii se adunaseră pentru ceremonie. Marii discipoli îl întrebară pe Marpa:
„Lama preţios, fiul tău este acum asemenea unui Buddha al celor trei epoci, norocul nostru a căzut. Tu însuţi îmbătrâneşti. Cum se va transmite preţioasa învăţătură Kadjupa? arată-ne care trebuie să ne fie ascultarea şi lucrul nostru.”
Lama răspunde:
„Eu şi tot pogorământul panditului Naropa avem puterea de a citi în vise. Naropa a adus o profeţie bună pentru doctrina Kadjupa. Voi, mari discipoli, duceţi-vă şi aşteptaţi visele.”
Atunci discipolii, după ce avură vise, le povestiră. Cu toate că toţi avuseseră vise fericite, nu le putea prinde povestirea. Eu am visat patru stâlpi. Îmi povestii astfel visul de faţă cu lama:
Cum lama purtător de sceptru îmi porunci
Trei nopţi visat-am un vis.
Lui lama îi cânt povestea-i.
Visat-am pe lume la miazănoapte
Un munte de nea înălţându-se, frumoase omături
Cu vârful mângâind cerul.
Soarele şi luna dădeau roată.
Lumina lui umplea spaţiul,
Vatra lui coperea pământul.
Spre patru drumuri cardinale curgeau fluvii.
Din ape se adăpau toate făpturile.
Şi toate se vărsau în mare.
Flori felurite străluceau.
Aşa mi-a fost visul în mare.
Îl spun lui lama, Buddha al celor trei epoci.
Ci mai visai cum pe cel munte nalt cu mărire frumoasă
La răsărit se ridica un stâlp mare.
În vârful stâlpului domnea un leu.
Coama de turcoază i se risipea în toate părţile.
El îşi desfăcu pe zăpadă ghearele.
Ochii săi căutau în slavă
Şi alerga pe zăpadă.
I-o spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Am visat cum la miazăzi se ridica un stâlp mare.
În vârful stâlpului răcnea o tigroaică.
Părul zbârlit o coperea cu totul,
Ea de trei ori a surâs.
Ea îşi desfăcu pe păduri ghearele.
Şi cedri-n codri se amestecară.
I-o spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Visat-am cum la apus un stâlp mare se înălţa.
În vârful coloanei plutea un mare garuda.
Aripile acestui garuda erau desfăcute.
Coarnele i se ridicau la cer.
Ochii lui căutau în slavă.
Şi a zburat în spaţiu.
I-o spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Aşa e oracolul visului meu.
Mă gândesc, o fi un oracol ferice.
M-am bucurat de acest noroc.
De-ai vrea să-mi spui ce-nseamnă.
Aşa am vorbit, şi lama, plin de bucurie, răspuns-a:
„Acest vis e un vis fericit. Nevastă, pregăteşte un cerc bun de jertfe”.
Şi mama strânse lucrurile necesare.
Când discipolii şi fiii spirituali se adunară în jurul cercului de ofrande, lama le zise:
„Ce vis minunat a avut Mila Trofeu de Diamant!”
Marii discipoli întrebară:
„Descurcând sensul şi semnele acestor vise, de-ai vrea să ne spui profeţia lor”.
Atunci lama, marel avatar şi tălmăcitor, cântă discipolilor acest cântec ce dezvăluie visele: