Gavril Iosif SINAI: toamna amintirilor

toamna amintirilor

 

frunzele copacilor din grădina
îngerului
cu aripi tomnatice
s-au legat
într-o carte
ne-am întâlnit
cu amintirile
din mustul pământului
unde s-au ascuns semințele noastre
florile chipurilor
purtate în brațele mamei
care alăpta
și astăzi
nu uită destinul
din mormânt să îl scoată
foșnesc prin frunze
pașii bunicilor
însoțiți de nepoți
spre grădiniță

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

7 noiembrie 2019

Aurel CONȚU: Metaforă

Metaforă

 

Frumusețea ta este ca o metaforă în poezie
adaugi ideii de frumusețe o nuanță dumnezeiască
noi, oamenii, credem că îngerii și femeile sunt standardul suprem al frumuseții
metafore ale lui Dumnezeu
da, ce poate fi mai frumos decât forma divină a gleznei
de care atârnă o perlă
arcada divină a coapsei sub rochia neagră
ca o linie ireală a orizontului nesfârșit
unde toate misterele lumii ating punctul culminant
chiar și metafora poeziei se estompează înaintea femeii,

imaginea Cleopatrei aruncându-și amanții

în apele Nilului

încă ne bântuie

și-i tot mai greu astăzi să distingi între o poezie antică

de dragoste

și o metaforă cosmică a mileniului trei…

——————————–

Aurel CONȚU

7 noiembrie 2019

Ileana VLĂDUȘEL: Verdele crud al copilăriei

Verdele crud al copilăriei

 

Pe pământul ce-mi poartă amprenta tălpilor goale

Verdele crud al copilăriei a răsărit în răzoare.

Amintirile se înalță, mlădii, în spice, și-și cer

Plata trupului ce le stă grănicer.

 

Pe poteca timpului, frunzele amestecate cu pământ

Modelează pod din inimă către gând.

Calc iarba plină de rouă și simt

Cum verdele crud al copilăriei se întoarce prin timp.

 

Strălucește apatic în cioburi de plâns, mătase albastră,

luna în restul unui geam oglindind copilăria rămasă

pe poteca timpului, amintire sau vis,

în timp ce verdele crud al copilăriei mă strigă din paradis.

 

Piciorul meu rănit de timp parcurge șontâc

Drumul amintirilor pe urme amestecate cu râs,

cu jocuri și cu ghidușii și cu verde de iarbă amestecată

cu glasuri cristaline și cu fumul coșului de pe casă.

 

Verdele crud al copilăriei  a răsărit în șotron și m-așteaptă să vin

Să arunc piatra spre ultimul pătrat ca să fie jocul deplin.

Până în carnea inimii, bătăile cu săbii de lemn se aud.

Ce sunet ascuțit scoate dorul de verdele copilăriei cel crud!

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

6 noiembrie 2019

Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (75)

Unirea Transilvaniei cu România

După izbucnirea războiului, în iulie 1914, românii din Transilvania s-au aflat într-o situaţie dificilă, o mare parte din ei fiind siliţi să lupte pe diferite fronturi în armata austro-ungară.

O serie de exponenţi ai luptei naţionale, reprezentanţii grupării radicale în frunte cu Vasile Lucaciu şi Octavian Goga, au trecut munţii în România,  în toamna anului 1914. Numărul românilor din Transilvania trecuți peste munţi, în ţară, a ajuns la aprox. 200 000, fără a include aici soldaţii luaţi prizonieri. Împreună cu alţi ardeleni, ei au desfăşurat o activitate deosebită în favoarea unirii, activizând astfel lupta naţională. Dar alţi lideri ai Partidului Naţional Român au adoptat, după începerea ostilităţilor, o atitudine prudentă, realistă. În august 1914, Al. Vaida şi Th. Mihali declarau că românii trebuie ,,să răspundă cu credinţă chemării împăratului” (,,Românul”, din 2 august 1914). Al. Vaida, adept al federalizării Monarhiei, afirma într-un interviu în ziarul ,,Adevărul”, din Bucureşti, că România trebuie să părăsească rezerva (neutralitatea) şi să facă ,,cauza comună cu monarhia şi Tripla Alianţă” (,,Adevărul”, din 7/20 august 1914).

Această atitudine se explică şi prin ostilitatea fruntaşilor români faţă de politica  Rusiei de oprimare a popoarelor sale. Însă cea mai mare parte a liderilor P.N.R., în frunte cu V. Lucaciu, Gh. Pop de Băseşti, Octavian Goga,  Oct. Tăslăoanu, nu împărtăşeau această poziţie. Cei mai radicali dintre fruntaşi în frunte cu Lucaciu şi Goga, aşa cum am văzut, au trecut munţii în România, pentru a-şi asigura libertatea de acţiune. Alţii, precum V. Goldiş, Iuliu Maniu, I. Suciu, Şt. Cicio Pop, Aurel Lazăr, Val. Branişte ş.a., au păstrat o rezervă şi o rezistenţă semnificativă faţă de presiunile exercitate de guvernul maghiar. În urma declaraţiilor aparţinând unor membri (fruntaşi) ai partidului şi pentru a nu se angaja faţă de guvern, Comitetul Executiv al P.N.R. a decis, la începutul lui august 1914, să-şi suspende activitatea, invitând pe acei membri ,,care simţesc un imbold irezistibil de a face declaraţiuni sau enunciaţiuni politice, să binevoiască a spune că acestea sunt părerile lor personale, pentru că comitetul P.N.R., neputându-se întruni, nu se pot face enunciaţiuni în numele poporului român” (,,Românul”, din 12 august 1914). 2

În urma înfrângerilor suferite de trupele Monarhiei, ambele guverne centrale făceau presiuni asupra celui maghiar să accepte unele concesii şi ,,deziderate” ale românilor din Transilvania. În eventualitatea unei cooperări active a României cu puterile centrale, se sugera autonomia pentru românii  din Transilvania sau acordarea unui ,,statut politic” pentru aceasta. Cu toate insistenţele de la Viena şi Berlin, Tisza refuza să acorde concesii semnificative românilor ardeleni, acceptând doar ,,rectificări de graniţă” în Bucovina (cedarea judeţelor Suceava şi Rădăuţi României). În septembrie 1914, Vaida şi Maniu aflându-se în Budapesta, Tisza i-a invitat la o discuţie, la 14 septembrie, împreună cu Th. Mihali, dar Maniu, care conducea convorbirile, s-a arătat ,,foarte rezervat”, aşa încât întâlnirea a eşuat, după cum scria Tisza lui Berchtold, la 14 septembrie 1914. Eşecul convorbirilor de la Budapesta l-a determinat pe primul ministru să se adreseze mitropolitului ortodox Ioan Meţianu, dar propunerile sale erau cele obişnuite, încât mitropolitul se arăta destul de rezervat, în răspunsul său din 23 septembrie 1914. Presiunile de la Viena şi Berlin asupra lui Tisza au continuat, cerându-i-se să acorde o largă amnistie, să sisteze procesele de presă, cu care era de acord, dar el n-a acceptat numirea unui ministru român în guvernul de la Budapesta, considerând propunerea ,,absolut nediscutabilă” şi afirmând că, în Ungaria, nimeni nu se gândeşte la aşa ceva (telegrama lui Tisza către Czernin, din 25 septembrie 1914). 3

Curând, a apărut ideea ca guvernul ungar să accepte pătrunderea paşnică a unor trupe române în Transilvania şi Bucovina, pentru a proteja cele două provincii împotriva unei intervenţii ruseşti, însă Tisza s-a arătat ,,foarte alarmat” de acest proiect: ,,o ocupare fără rezistenţă a numitelor provincii înseamnă a înlătura singurele puncte de sprijin din drum…Această promenadă militară ar face o impresie deprimantă în interiorul şi în afara ţării, curajul şi cutezanţa românilor crescând peste măsură. Ei nu se vor mulţumi nici într-un caz cu ocuparea acelor provincii, ci, după ocupare, ne vor cere să le cedăm definitiv României”. El preciza că, refuzând această cerere, românii ,,îşi vor continua înaintarea şi, în felul acesta, războiul cu ei se va purta în condiţii mult mai nesatisfăcătoare”. Respingând proiectul, Tisza sublinia că el va trata ca un act ostil pătrunderea trupelor române în Transilvania, după care ar urma declaraţia de război (telegrama din 26 septembrie 1914, trimisă din Viena la Sinaia, lui Czernin). La începutul lui octombrie 1914, cele trei guverne, la insistenţele lui Tisza, au hotărât să nu accepte o ocupare paşnică a Transilvaniei şi Bucovinei de către trupele române. Într-un ultim mesaj (telegramă) trimis lui Czernin, i se cerea acestuia să comunice regelui că un astfel de plan nu ar putea fi acceptat nici în extremis (telegrama lui Berchtold către Czernin, din 1 octombrie 1914).

Moartea regelui Carol I (28 septembrie 1914) a dus la o detensionare, dealtfel, la înmormântare suveranului, au luat parte şi fruntaşi români din Transilvania, Th. Mihali, Al. Vaida, Şt. Cicio Pop, Aurel Vlad şi Vasile Goldiş. Dar, spre sfârşitul lui octombrie 1914, s-a înregistrat un nou moment de încordare, astfel, puterile centrale insistau pe lângă guvernul Tisza să publice cel puţin schimbul de scrisori dintre acesta şi mitropolitul Meţianu. Pe bună dreptate, Czernin vorbea despre ,,oportunitatea stringentă” a unor concesii în favoarea românilor din Transilvania. Dar guvernul maghiar respingea de plano o discuţie asupra autonomiei sau a numirii unui ministru român, arătând că majoritatea liderilor ,,naţionalişti” români n-au acceptat formal concesiile şi că ,,radicalii, cu Maniu în frunte, vor să exploateze acest moment al presiunilor, iar majoritatea moderaţilor n-are curajul să pornească fără ei” (telegrama lui Tisza către Berchtold, din 22 octombrie 1914). Tisza urmărea ca prin declaraţii de fidelitate faţă de guvern, smulse unor români ardeleni, să respingă soluționarea reală a problemei (scrisoarea lui Tisza către Berchtold, din 12 noiembrie).

Continue reading „Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (75)”

Mugurel PUȘCAȘ: Roua pajiștilor de demult

ROUA PAJIȘTILOR DE DEMULT

 

Ne-nvălurează nouri gri, cerniţi,
Miroase-a toamnă rece şi sterilă,
Sub stropi amorfi şi vânturi fără milă,
Ochii tăi verzi, letargici, trişti, uimiţi.

Vin elegii neţărmurite-n zori,
Frunzele cad în salbe ruginii,
Pe ramul gol și-n zările pustii,
Fantasme verzi ori aripi de cocori.

În sufletele noastre colbuite
Simt, patima lipseşte… Solitară,
Pierdută e abstrus de astă-vară,
În trupuri nude, calde, fericite.

Te simt străină, plumburiu mister,
Priveşte, doar ! Nu întreba nimic…
A devenit amorul simplu tic,
Ne mângâiem apatic, efemer.

Fost-a trăirea mantie ermină,
Clipele-ardente flacără și dor,
Un menestrel duios şi visător,
Te vrea ca-n vremi a inimii lumină.

Repribegind prin timpuriu trecut,
Ca două frunze-ngemănate-n zbor,
Să ne iubim în arămiu decor,
Pe roua pajiştilor de demult.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

3 noiembrie 2019

Al. Florin ŢENE: 10 ani de la înființarea Filialei Constanța-Dobrogea a Ligii Scriitorilor Români

      

Cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate, Filiala Ligii Scriitorilor Români Constanța-Dobrogea este recompensată cu Diplome și medalia Virtutea Literară

           În luna noiembrie, anul acesta, se împlinesc 10 ani de la înființarea Filialei Ligii Scriitorilor Români, În această perioadă membri acestei filiale au organizat multiple activități în slujba culturii, Limbii și Literaturii Române.

          Având ca președinte pe scriitorul Alexandru Birou, alături fiind talentata scriitoare Vasilica Mitrea, această filială, împreună cu toți membri, au lansat cărți, au organizat excursii tematice, recitaluri de poezie și spectacole de muzică și poezie.

         Cu ocazia sărbătoriri a 10 ani de la înființare, Filiala Dobrogea-Constanța va organiza o amplă manifestare culturală, în cadrul căreia Conducerea Ligii Scriitorilor Români va înmâna Medalia VIRTUTEA LITERARĂ domnului Alexandru Birou, președintele filialei, doamnei Vasilica Mitrea i se va înmâna DIPLOMA VIRTUTEA LITERARĂ, iar  revistei DOBROGEA CULTURALĂ și colectivului de redacție vor  primii  DIPLOMA DE EXCELENȚĂ.

         Dorim tuturor membrilor Filialei Constanța-Dobrogea, sănătate, inspirație și spor în activitatea acestora în slujba culturii române.

 

Președinte național al Ligi Scriitorilor

Al.Florin Țene

Dorel SCHOR: O glumă împărătească

Zilele trecute, discutând cu un prieten care locuieşte acum in Germania, a venit vorba de împăratul Wilhelm al doilea şi de împărăteasa Augusta Victoria. Despre împărăteasă ştiam mai puţine lucruri, dar despre kaiserul acesta foarte ambiţios cunoşteam o întâmplare amuzantă. Wilhelm al doilea era dominat probabil de personalitatea puternică a lui Bismark, cancelarul de fier, şi a simţit nevoia să se înconjoare de artişti şi scriitori.

Printre aceştia, umoristul Safir îşi făcea veacul, inclusiv masa şi casa, la curtea imperială. Şi atunci, ca şi acum, puternicii zilei simţeau nevoia imperioasă să se dovedească spirituali cu… umoriştii. Împăratul, om şi el la urma urmei, a făcut o glumă. S-a sculat într-o zi mai devreme decât obişnuia, s-a deplasat discret şi a scris cu creta pe uşa de lemn lucios a umoristului:

„Safir este cel mai mare măgar. Primul din lume”.

Apoi a aşteptat să vadă reacţia respectivului… Numai că respectivul nu a reacţionat în nici un fel, nu a pomenit de inscripţie, nu a întrebat nimic şi nici măcar nu s-a obosit s-o şteargă de pe uşă.

Aşa au trecut o zi, două, trei… O săptămână… Împăratul fierbea de ciudă…Şi cum umoristul nu spunea nimic, l-a oprit el într-o zi.

– Am văzut nişte cuvinte scrise pe uşa ta… Nu-ţi pasă că eşti jignit în felul acesta?

Continue reading „Dorel SCHOR: O glumă împărătească”

Dr. Viorel ROMAN: Feudalismul actual moldo-valah și fuga din România

Emigrația este, după Siria, pe locul 2 în lume ca număr de populație care pleacă, 9/oră, 17% din populația activă, 1/5 din întreaga populație; 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei); România sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada; 5-6 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigrați; tinerii care s-au calificat pe cheltuiala statului roman; copiii lor rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație părintească, devin o problemă peste 5-10 ani; are loc deconstrucția identității; emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare.

Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări; 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce; 23% au cerut cetățenie in Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA; dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică și „consum“; 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini; marile magazine distrug sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor, care a devenit una de subzistență; principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.

De ce, cum am ajuns aici? Incompetența, incompatibilitatea clasei politice feudale ortodoxo-comuniste cu normele si valorile occidentale, UE/NATO; lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare pe termen mediu și lung; paternalismul, clientelismul, nepotismul, corupția cu larg caracter de masa din toate structurile creează imobilism și rezistență la modernizare / occidentalizare; supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe; birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere; distrugerea sentimentului patriotic, religios, dez-unirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.

Dr. Viorel ROMAN

Mirela ONEA: Tăcerea sentimentelor (poeme)

Epilogul iubirii

 

Esența iubirii în mugur de piatră,
Opacă trăire, lugubră, abstractă,
Cu lungi promenade de gânduri ostile,
Pleiadă de de vise ucise-n neștire.

Și picură toamna, în suflet e noapte,
Destule anotimpuri clădite în șoapte,
Cu ziduri ce plâng a trăirii iubire
Se așterne tăcerea, durerea-i pustie.

11 octombrie 2019

 

 

Haotică gândire

 

Eu nu-s protagonista
Prea indolenței tale,
Ai eclipsat gândirea
Cu-n veritabil giulgi
Vrând să ascunzi durerea
Iubirii diafane,
Profunda castitate
Aflată pe Pământ.

Idilica iubire
Utopică chemare
Și etalând noblețea
Sublimului cuvânt,
Azi, pare monocromă
A ei elaborare
Mai eroziv, haotic
Și inefabil gând.

19 martie 2019

 

 

De voi, doruri…

 

Am mai trecut o dată prin fața casei noastre,
Și m-am oprit la poartă, nu am putut intra,
Era pustie casa de sufletele voastre
M-a sfârșiat durerea și-am început ofta…

Doar tuia de la poartă stătea parcă de veghe,
Prin vânturi, ploi și-nghețuri, semeață triumfa,
Stanoaga ruginită, lăsată în priveghe;
Din bălării cât dealul, salcâmul se înălța.

Lacrimi îmi curg șiroaie, pe-obraji ce-altădată,
Rumeni de voioșie, acum s-au ofilit,
Tristețea mă cuprinde adânc și-a noastră soartă,
Ursită-a fost să fie ca focul dogorit…

La cimitir am fost, să vă sărut obrajii,
Să aprind o lumânare, să vă jelui pe toți,
Durerea mea din suflet e fără alinare,
Un nod în gât se pune și sufletul mi-e copt.

Am stat între morminte și am vorbit cu toții,
V-am povestit de toate din anii ce-au trecut,
De când v-ați stins din viață plecați în lumea sorții,
Și m-ați lăsat pustie și orfană pe pământ.

Am strâns în brațe crucea, v-am săturat obrajii
Și tremurând de doruri, lacrimi m-au năpădit,
Mi-e dor de tine tată, mi-e dor de tine mamă,
Căci prematur din lume, v-ați dus, ne-ați părăsit.

Voi odihniți acolo în pacea cea eternă,
Bunici, parinții noștrii și al nostru frate drag,
Noi plângem azi de doruri ca pecetea solemnă,
S-a stins iubirea noastră, ce ne aștepta în prag.

23 octombrie 2018

——————————-

Mirela ONEA

Revista Logos și Agape

7 noiembrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: Cum aș vrea

CUM  AȘ  VREA

 

 

Doamne, dacă-ți dau napoi averea, fala ce o am, domnia,

Viața care am trăit-o, Tu, mi-i da copilăria

S-o încep încă odată și acolo să mă uitți

Până mușuroi s-or face semețiții ceia munți?

 

La păscut să merg cu mieii, jos pe Rât, sus la Răzoare,

Să dau  gâștele la Vale, să mânc mure coapte-n soare

Și cireșe cât încape, prune dulci și tămâiate,

Mere, pere,  nuci și struguri și gutui mai întomnate.

 

Și cu alții de-a mea seamă, cu codane tinerele

Primăvara să culegem ghiocei și viorele

Și-apoi vara la Târnavă să ne săturăm de scaldă

Și să trândăvim pe maluri, înmuiați de vremea caldă.

 

Să ne stâmpere o ploaie alergând prim tina moale

Și-o privire de codană într-o clipă să ne-nmoaie,

Iar o strângere de mână să ne-nalțe spre ceresc

Și-n clipită să ne pună, îndulcit dumnezeiesc.

 

Să aștept în fapt de seara ciurda mirosind a lapte

Și cu-n boț de mămăligă săturat să dorm în noapte,

Coperit cu-n roi de stele având luna căpătâi,

Să visez  că îs în raiul omenescului dintâi.

*

Doamne, lasă-mă acolo ca veciile mă uite,

Să mă satur pe-ndelete de plăceri și toate vrute,

Că-s sătul de lumea astă, lunecoasă, ticăloasă,

Îndulcită cu păcate, necurată, mincinoasă.

***

De acolo Tu mi-i pune, colb ți-oi fi pe-a Ta cărare,

C-ai Tăi pași să lase urme de neșters în fiecare,

Iar când vin la judecată, în smeritu-mi gând umil,

Pune-oi din lumescul lumii, zâmbetul unui copil.

——————————–

Mircea Dorin ISTRATE

6 noiembrie 2019