Zilele trecute, discutând cu un prieten care locuieşte acum in Germania, a venit vorba de împăratul Wilhelm al doilea şi de împărăteasa Augusta Victoria. Despre împărăteasă ştiam mai puţine lucruri, dar despre kaiserul acesta foarte ambiţios cunoşteam o întâmplare amuzantă. Wilhelm al doilea era dominat probabil de personalitatea puternică a lui Bismark, cancelarul de fier, şi a simţit nevoia să se înconjoare de artişti şi scriitori.
Printre aceştia, umoristul Safir îşi făcea veacul, inclusiv masa şi casa, la curtea imperială. Şi atunci, ca şi acum, puternicii zilei simţeau nevoia imperioasă să se dovedească spirituali cu… umoriştii. Împăratul, om şi el la urma urmei, a făcut o glumă. S-a sculat într-o zi mai devreme decât obişnuia, s-a deplasat discret şi a scris cu creta pe uşa de lemn lucios a umoristului:
„Safir este cel mai mare măgar. Primul din lume”.
Apoi a aşteptat să vadă reacţia respectivului… Numai că respectivul nu a reacţionat în nici un fel, nu a pomenit de inscripţie, nu a întrebat nimic şi nici măcar nu s-a obosit s-o şteargă de pe uşă.
Aşa au trecut o zi, două, trei… O săptămână… Împăratul fierbea de ciudă…Şi cum umoristul nu spunea nimic, l-a oprit el într-o zi.
– Am văzut nişte cuvinte scrise pe uşa ta… Nu-ţi pasă că eşti jignit în felul acesta?
Safir a răspuns indiferent:
– De ce mi-ar păsa? Cine ştie ce om de nimic a mâzgălit lemnul uşii…
– Şi dacă împăratul însuşi ar fi scris, ce ai zice?
– Ei, atunci aş da eu o replică, a răspuns Safir, dar cum aş putea să ştiu că e el, dacă nu s-a iscălit?
Se spune că Kaiserul (cacofonie intenţionată) a căzut în plasa întinsă dibaci. Sub textul iniţial „Safir este cel mai mare măgar. Primul din lume „, împăratul a adăugat cu mâna lui, hotărât:
Wilhelm al doilea!
——————————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel