Verdele crud al copilăriei
Pe pământul ce-mi poartă amprenta tălpilor goale
Verdele crud al copilăriei a răsărit în răzoare.
Amintirile se înalță, mlădii, în spice, și-și cer
Plata trupului ce le stă grănicer.
Pe poteca timpului, frunzele amestecate cu pământ
Modelează pod din inimă către gând.
Calc iarba plină de rouă și simt
Cum verdele crud al copilăriei se întoarce prin timp.
Strălucește apatic în cioburi de plâns, mătase albastră,
luna în restul unui geam oglindind copilăria rămasă
pe poteca timpului, amintire sau vis,
în timp ce verdele crud al copilăriei mă strigă din paradis.
Piciorul meu rănit de timp parcurge șontâc
Drumul amintirilor pe urme amestecate cu râs,
cu jocuri și cu ghidușii și cu verde de iarbă amestecată
cu glasuri cristaline și cu fumul coșului de pe casă.
Verdele crud al copilăriei a răsărit în șotron și m-așteaptă să vin
Să arunc piatra spre ultimul pătrat ca să fie jocul deplin.
Până în carnea inimii, bătăile cu săbii de lemn se aud.
Ce sunet ascuțit scoate dorul de verdele copilăriei cel crud!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
6 noiembrie 2019