de ce mi se-ntâmplă – Cele Rele – numai mie ?
de ce-s confundat – pe-orice Drum – cu Vița-de-Vie ?
de ce dau numai de Nebuni – fără Loc – Șah și-Ntrebare ?
de ce stau cu Capu-n Burlan – și cu Picioarele-n cu Totul-Alt-An ?
de ce – când îl scot din Burlan – și-l arăt Razelor-Filigran
Capul meu nici Ochi ori Gură – nici Minte – măcar – nu mai are ?
tot așa – pot să-ntreb Sfincșii – ori Vântul-Stârnit-Dinspre-Mare
căci – orișicum – tot ăla rămân – cu Soarta-Necată-n Pahare…
nu te duce la Plită – când e Foc de Altare – ci umblă – pâș-pâș – în mână c-o Lumânare
din Loc în Loc – pe unde-i mai Lugubră Umbra – dar Zarvă-i de Sărbătoare…
…am învelit – cu grijă – Cavalerul de Pluș
le-am făcut Meduzelor – regulat – Duș
am făcut totul să rămân Copil – dar iată-mă-ncovoiat și Bătrân
înfipt în toate Durerile Lumii – și cu Sufletul – SPÂN !
…e-o vreme când Soarele divorțează de Lună
și-atunci nu mai afli Rost-la-Viață – ori – în Munți și Pădure – CUNUNI…!
***
BOMBARDAMENTUL CU GOGOȘI S-A INTENSIFICAT
Bombardamentul cu Gogoși s-a intensificat
disciplinată și bovină – mestecă Lumea-Turmă
(…pe Străzi și-Acasă – -n rânduri !) – doar Rahat :
să-i pese – cui ? – de Criză și de-Apocalipsă ? – …ea în Haznale scurmă…
…că-am fost și Împărați ? – …sau doar Geamgii și Lustragii ?
totuna-i –când Știința toată – ți-e scrisă pe Gingii…
…așa s-a scurs Istoria Planetei și a Țării :
de Răstignirea Perlei să nu știi : Moda-i… ”Nisipul Mării” !
din cracă-n cracă-am coborât – ajuns-am Cârtițe de-Orbire :
precum în Cer – așa și pre Pământ – să nu știm a Citire…
toate-Alfabetele se scurg – în Fose Septice Anume
totul – pe Internet – e programat : Furajul n-are Nume…
…Hristoase-Doamne – nu te-nghesui : Autobuzul pleacă…
cată-a dura – din nou – în Infinit – Lumina Sfântă – dar SĂRACĂ…
***
CÂINE BĂTRÂN
Câine Bătrân – năpârlescu-mi Părul peste tot
Părul – pe mine – a-l ține – nu mai pot…
s-a iscat – în el – o Furtună-Ngerească
și zboară – plutește înalt – nimeni să nu-l mai zărească !
am – în juru-mi – o Aureolă-de-Păr – Sfântofilă
ce se-ntinde prin Casă – pe Pajiști – prin Clorofilă
ba se amestecă – blajin – cu Pădurile și Munții
ajungând și-atingând Stelelor chiar Toiul Frunții…
cum vorbesc cu Propriul-Meu-Păr – Dezertat ?
cu răbdare – răbdare – și foarte civilizat :
el îmi răspunde-n Reverențe Caracatiforme
iar eu nu mai întreb – de nimic – acest Fenomen Păros – cu Raze-Uniforme…
…țineți minte : veți ajunge – toți – la fel de Sfinți ca mine
Bătrâni și Neputincioși – dar cu Soare prin Vine…
să nu vă opriți – cumva – din năpârlit !
mai bine trântiți – zdravăn – Capacul – peste Oala-de-Gândit !
năpârliți – năpârliți – Luminos și Sfânt (…ca ca orișice Javră-de-Câine…)
că e din ce în ce mai Sus – și e Bine !
***
LA PARADĂ
Pișpirică – la o parte : acum – trec Sfinții și Munții
și nu mai fă atâtea prezumții
de Paradă – când nu ești decât un Păduche
scăpat de sub o claie de Păr – cu Muche !
învățați Respectul-de-Cer – Năpârstocilor
că – altfel…vă ia Mama Bobocilor !
uite cum Stelele – generos – se pogoară
să-ofere tuturor – înafara Proștilor ! – o Scară…
…Sfinții-Părinții și Munții : ce Paradă Rară
cum Căcăcioșii noștri nici nu visară !
…mai deoparte – zâmbind unui Gând Amar
așezat pe-un Bolovan – stă Hristosul precar :
reflectează (…alungând – cu blândețe – -un Bondar…)
ziceam : reflectează Crist – cum nimeni n-are habar
că Roata Lumii-i stricată…chiar de Rotar !
…tot Circul ăsta – de circumstanță – la Mal
n-are Haz și nici Rost – fără un PERFECT SALT MORTAL !
***
ABIA DE AZI E-O IARNĂ RĂPCIUGOASĂ
abia de azi e-o Iarnă Răpciugoasă
cu Vijelii – Noroaie – și-o Spârcă-de-Zăpadă
despică Frigul Oase – arde Case
și tot ce e becisnic – lui i-e pradă…
a pustiit și Străzi – și Funduri-de-Păduri
a spurcat Ape – de-au rămas Lătùri
s-a zgâlțâit și Clampa de la Rai
de-atâta Danț Satanic – și de-atâta hai…
stau ghemuit sub Zdrențele de Gânduri
și-ncerc să peticesc o Viață fără Rânduri
dar nu se poate scrie Cartea-mea-de-Căpătâi :
se-ncurcă între ele – Rimele Dintâi…
…când Vijelia-n Stele va face pe Nebuna
aștept Ploaia-de-Foc : mistuie tot și-ntr-una !
***
ORICE-AȘ VREA SĂ SPUN – NEBÙNII VOR RĂSTĂLMĂCI
orice-aș vrea să spun – Nebùnii vor răstălmăci
și chiar mai mult decât merit – mă vor umili…
singur să fii – cu Poveștile tale – jignitor de Alcore
vei sfârși devorat – prin Sloveniri Carnivore
e ca și cum n-ai putea să te miști
făr’ de-Avocat – căci altfèl – totul riști :
riști să te-nchizi Torționar – când tu ești doar Vegan
riști să fii zvârlit în Paner – ‘olalt cu un Prost și-un Mârlan…
taci – între Oameni Zurlìi : nici măcar Rugăciuni
să șoptești : căci Toate – la ei – sunt Minciuni !
doar ce grăit-a-Imbecilul – Șef și Bancher
e-un Templu de Raze – chiar Raiul din Cer !
…în Lumea de-aici – ori ești Mut – ori ești Surd
ori Bogat să-i muțești ! – …ori Sărac și Absurd…
***
NIMENI NU-MI ÎNȚELEGE REVOLTA POVEȘTILOR MELE
nimeni nu-mi înțelege revolta Poveștilor mele
toți mă urăsc – pentru că văd pân’ la Iele
toți mă urăsc – pentru că vreau Rânduială și Rost
toți mă urăsc – pentru că n-am dezertat – încă – din Post…
Spiriduși-Moși – Ondine – colcăie-ntre Rime și File
Salamandra-mi nu arde – nici în Ură ori Mile :
m-azvârliți de pe orișice Astru – din Carte – în Noapte
dar eu mă întorc – ca Albina – -ncărcat de Miere și Șoapte…
degeaba-așteptați Prohodirea-mi sub Brazi :
Trei Cavaleri au venit – din Stele – cu-Ucaz
și Munți-s în Flăcări – în Platoși se-nchid Inorogii
neostenit – Cornul lor Alb străpunge Negrele-Orlogii…
…nu mi-e prieten vreun Om ? – Frați îmi sunt Duhuri :
singuri se scriu ele-n Cartea-mi – mazilită la Vulturi !
***
DOINA MĂRGĂRITARULUI
Mărgăritarul din Scoică
strigă-ntr-una după Doică :
dar la Pruncii Cei de Rază
n-afli Doică – ci doar Groază !
ies din Valuri – iar și iar
în Dinți cu Mărgăritar
să fugă Ursita Rea
poa’ s-o lumina și ea…
n-am nici Casă – n-am nici Masă
doar un oaspete de Vază :
Năcazul șede la Vatră
parcă-i Dumnezău de Piatră !
desfac Dinții : Sfinți Părinții
vin la Vatra-mi – Ei – Cuminții :
s-oglindesc în Mărgărit
și învie – de-au murit…
cu Puteri de la Adânc
fudulul Năcaz mi-ți frâng
și-l azvârlu drept în Foc !
…poate trezesc vreun Noroc…
de-aceea nu mă despart
de Mărgăritar Nespart
și-oi da din Lumina lui
Orbului – Săracului…
…faci un Bine – vin Albine
și o scară de Gherghine
să ajungi degrab’ la Cer
fără de opinci de Fier
de faci Rău – chemi un Dulău
Negru Tare și Șelău
cari de duce între Dinți
pân’ la Smoalele Fierbinți :
nu-l mai vezi pe Dumnezău
doar o cioată de dudău…
***
PIERD ZILELE – ZESTREA LUI DUMNEZEU
pierd Zilele – Zestrea Lui Dumnezeu
și – una câte una – se scurg în Rigolă !
cu ele – -mi pierd și Vocea mea de Zeu :
îmi scuipă Lucrurile – îndârjit – Alura mea Frivolă…
nu trândăvesc : privindu-mă – înțepenesc
cât de-asincronic ființez în Lume
cât de nepotrivit – ba chiar grotesc
m-am nimerit să tulbur o Genune…
nu-mi fost-a-n Gând să stingheresc :
se saltă-n cârduri – Ciori – când mă zăresc
convins sunt : Fantoma mea de-ar scoate un Cuvânt
Păduri și Munți și Ape – intra-vor sub Pământ !
…privesc – în Nopți Împărătești – spre Stele multe :
n-o vrea – de milă – vreuna – -ntr-însa să mă mute ?
***
PEREȚI
cad peste mine – din Pereți – ca din Mașina Gunoieră
Ologi și Ciungi – și Orbi și Arși – Smintiți și Paralitici…
mă rog – sunt – toți – Vechii-mi Colegi și Frați de Etajeră
cari mă sufocă – azi – l-Autopsia mea – cu Ochii Analitici…
Pereții explodează-ntr-una – Nevrednice Pelicule-ntre Vremi
Pereții nu te apără – ci-ți pun Căluș în Suflet – când Somnul vrei să chemi…
Pereții explodează-ntr-una – crispând pe Boul-Cuget
Tone întregi de Musafiri – rememorați ca Muget…
Pereții îmi trimit ‘napoi (…o Minge Aruncată…)
cele mai crunte Schilodiri – Victorii Fulminante
pe care Măcelarul-Zeu – ”Mânecă Suflecată”
le-a obținut – în Mii de Ani – prin Temple-Variante…
…sunt Frații mei – convulsionat vomați – de Sărbătoare
prin Amintirea din Pereți : Pereții Abatoare…
…acum – l-Autopsia mea – vin Duhul să mi-l fure
să-mi ia și Carnea – ca Palton : Zombies ce vor să-ndure
din nou – în veci de veci – Amin ! – SPERANȚELE IMPURE…
***
MUSTRARE ȘI ÎNDEMN CĂTRE DUMNEZEU
de când Te tot slăvesc și tămâiază Pământenii – -n Toamne
Ți s-a suit la Cap – și Ție – Doamne…
Tu și cu Sfinții Tăi – alcătuiți o Haită :
uitați – pe la Sărmani – să mai dați câte-o raită…
da – avem Vine : Crimă – Trădare și Ticăloșie
dar noi : O CLIPĂ ! – Tu : O VEȘNICIE !
mai lasă Drâmba Ta Divină – la hodină :
pogoară-Te – din Cer – pe ale noastre Răni – și-alină…
nu Te-am rugat de Viață – Moartea-i izbăvire !
dar dă-o când trebuie – nu după amintire…
ești Mitocan – cu toată Frumusețea – Tânără Făclia !
…deși – la Facerea de Toate – Ea Ți-era Fudulia…
…nu schilodi – trăda : căci de-astea știm preabine :
vino aici – pe Prispă – să mai grăim cu Tine…
***
NU GRĂI DE VII ȘI NICI DE MORȚI
nu grăi de Vii și nici de Morți – când Cavalerul trece pe la Porți :
Sufletul se-ncheagă – din rece – tot mai rece : dispar Ierni-Sorți…
și – bàrem – taci ! – când trece Busuioc :
Ceata-cu-Altar de Foc – drept la Mijloc…!
…se-ntâplă-atâtea – între-un Hotar și Altul
Circul dispare : rămâne – pe Cer – Saltul ;
simți – printre Degete – Rozàriul cum declină
se umple de Parfumuri – Văzduhul de duzină…
…e-o Seară surdă – -amară și stingheră
nu știi ce Flori să potrivești la butonieră :
un Scai și-un Spin se ceartă pe-un Suspin
dar dinspre Taina-de-Tărâm – Lumini de Crin tot vin – și vin…
…ce-i de ținut în Buzunare ? – ce Concluzii
să tragi – după o Viață de Iluzii ?
că a trecut – prin Gară – -un Tren-fără-Semnal
iar Cavaleru-a fulgerat – spre beregăți – Pumnal…
…porniți spre Țara de-unde vine Busuiocul
și nu mai dondăniți – că n-ați găbjit Norocul…!
***
LA EXECUȚIA MEA
la Execuția mea – s-au tras
asupră-mi – toate
Gloanțele Lumii
am smuls – din mine – fiecare Glonț
Patriotic – le-am adunat – pe
toate – cu mare grijă – și
am durat – din ele – un
Palat : un Palat
înalt… – înalt… – …că mă uit – din balconul
Palatului – la
Soare și la
Lună – de Sus în
Jos
…Seara – târziu – strâng – între Două
Degete – Carnea-mi Răstignită – și
storc (ca pe Lămâie) – pe rând – Sângele – din
fiecare Rană – peste Capetele lor
Bălaie : ale
Soarelui – ale
Lunii – ale
Stelelor…
***
DIN GALAXII ÎN GALAXII – AM NIMERIT ÎNTR-O LATRINĂ !
din Galaxii în Galaxii – am nimerit într-o latrină !
Ceasul de Mână e de vină : a repornit Lumea Bătrână…
sunt obligat să-mi scot – din Suflet – Grenadele de Gelatină
s-arunc în Aer – Facerea Cretină !
…care intrase – de mult – în Carantină…
împușc și mitraliez – fără-ncetare – căci n-am Tavan ori Dușumele
(…să mă susțină – oricât ar fi ele de rele-infidele…!)
și nici măcar Pereți – de Apărare – la Casa mea – clădită – făr’ Zăbrele
de voie-de nevoie – între Stele…
…înconjurat de Cerul Explodat
eu chiar în Constelații – M-AM CAZAT !
Maestru de-Artificii și Canale
m-am instalat pe Cruguri Liminale :
Chipu-mi – bronzat de Foc și Funuri Bacanale
vi-i Noul Dumnezeu : ce dacă-i șubred ? – …are Prezențe-Astrale !
…pe mine – Pictor de Cratere Înflăcărate
să mă slăviți ! – …plătindu-mă ÎN RATE…!
***
PE ÎNSERAREA VOCII – I-AM SCRIS LUI DUMNEZEU
pe înserarea Vocii – i-am scris Lui Dumnezeu
spunând în care Locuri – Pescarul am fost eu…
i-am scris despre Tovarăși – ce – rând pe rând – pierdui :
Punct pus-am unde Soare apune după Grui…
nu am trădat pe nimeni – dar Singur mă găsesc
Bătrân – Sărac – eu – Trist – mă iscălesc :
o Cruce-n loc de Nume – o Lacrimă – Pecete
și – iarăși – între mine și El – se-nfìripă-un Perete…
dac-am fost sincer – și iar Te-ai supărat
nimic nu te ridică : rămâi Rege-Nghețat…
dar dacă vii în Țundră – cu mine – la Izvoare
Făptura se-Nnoiește – cad Ultime Zăvoare…
…ca să Te știu pe Tine – am Florile-n Grădină :
le urmăresc Capriciul – și mai semnez o Vină…
***
EU – CASA MEA
vulcani erupând : rănile Soarelui
ale Lunii – Stelelor-Logostele
ale Cereștilor Iele !
aceste Explozii Cosmice sunt Casa Mea
clădită din Mega-Împușcături Uranice și…de neoprit
Suitoarele Manolice Schele
Suitorul Zenit !
Continue reading „Adrian BOTEZ: Întrebările ființei meteorosensibile (versuri)” →
De-a lungul istoriei noastre au existat în cadrul elitelor oportuniști și trădători care au contribuit la schimbarea cursului normal al evenimentelor, influențând în rău viața neamului pe care îl “slujeau“.
Oare de ce simțim că Taina Cununiei nu e, simplu, unirea bărbatului cu femeia, ci întregirea a Ceva mult mai măreț și cuprinzător?
Pictură de Barbara Walder
Libertatea nu este decât o iluzie, după cum susține Vasile Rodian în placheta de versuri Calendarul nisipurilor și al ierbii (Editura Anthropos, Timișoara, 2007). Atât pe pământ, cât și în văzduh („istovit în goluri de aer / uliul a stat prea mult acolo sus!” – Peisaj).