Motto:
„A vrea să înăbuşi revoluțiile pacifiste,
Faci să devină inevitabile, revoluțiile violente.” (J.F. Kennedy)
Trăim vremuri caracterizate de confuzie, de teamă, nervozitate şi lipsa de încredere într-un viitor prosper şi paşnic, când „păstorul îşi vinde şi trădează oile”, ţinea să ne atragă atenţia duhovnicul romanilor, cuviosul părinte Iustin Pârvu. Asistăm cu neputinţă la agonia democraţiei occidentale care, treptat a fost înlocuită cu o adevărată dictatura a tehnocraţiei care sugruma drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ajungându-se la un control total, inclusiv a vieţii personale, folosind drept pretext, apărarea şi securitatea colectivă în faţa terorismului, crimei organizată, anarhiei şi pandemiilor. Cetăţeanul occidental şi nu numai, a descoperit cam târziu că este înşelat în aşteptările sale de către cei cărora le-a încredinţat mandatul să îi apere interesele în fața abuzurilor de putere din partea autorităţilor şi instituţiilor statului, să-i asigure prin elaborarea de legi drepte, accesul la sănătate şi educaţie în condiţii decente, să-i fie protejat dreptul la muncă şi la proprietate privată, să fie respectat şi consultat în treburile cetăţii.
Din păcate, realitatea dură pe care o trăim, a trezit din adormire, conştiinţa şi respectul de sine al oamenilor, care treptat au găsit drept soluţie, organizarea de proteste stradale pentru a-şi face auzite nemulţumirile şi a-şi exprima îngrijorarea privind direcţia în care se îndreaptă societatea umană, aflată deja în plină „schimbare la faţă” a modului de guvernanţă şi organizare spirituală a lumii contemporane, sub controlul şi atotputernicia Inteligenţei Artificiale şi a roboticii, care în mod pervers au pătruns în viaţa noastră cotidiană.
Ca să reiau ideea părintelui Pârvu, cei aleşi ca „păstori” să conducă destinele popoarelor, le-au vândut şi trădat corporaţiilor transnaţionale, care fasonează în funcţie de propriile interese, politicile sectoriale guvernamentale. „Europa socială”, sau „Europa cetăţenilor”, s-a transformat astăzi, aşa cum o caracteriza europarlamentarul britanic, Nigel Farage, părintele „BREXIT”, în: „Europa tehnocratica care a devenit un monstru, care sub aparenţa blândă, ascunde o dictatură de cea mai rea speţă… popoarele nemaifiind stăpâne pe propriul destin.”
La vremea respectivă această atitudine a fost taxata drept extremista şi provocatoare, dar, iată că astăzi în plină criză sanitară şi economică, Europa se manifestă ca un organism suprastatal, un adevărat Cronos hotărât să înghită copiii neascultători şi să pregătească o lege a „securităţii globale”, un fel de Patriot Act, pentru îngrădirea dreptului la exprimare liberă a presei şi cetăţenilor în timpul manifestaţiilor stradale şi confruntărilor cu forţele de ordine. Ca să fie „tacâmul complet”, la nivelul Consiliului European, şefii de state şi guverne, cu excepţia Poloniei şi Ungariei, au fost de acord că accesul la fondurile de relansare economică şi pentru combaterea pandemiei de Covid-19, să fie condiţionat de modul în care sunt respectate normele statului de drept, fără însă a se preciza, care sunt criteriile de evaluare ce vor sta la baza acestor verificări, cine va fi însărcinat cu aceste anchete şi în ce texte din tratatul european, sunt stipulate asemenea prevederi.
Realitatea este clară şi amară, şi ne demonstrează încă odată că aceste „inovaţii” în mecanismul de funcţionare al UE, au fost introduse şi susţinute de Germania şi Ţările Nordice care vor să limiteze la maximum accesul la fonduri, ţărilor din sud-estul Europei, considerate ca fiind vulnerabile la corupţie şi irosirea banilor europeni pe proiecte neviabile. Ca urmare, bugetul pe 2021-2027 nu a putut fi votat, căutându-se acum soluţii pentru a ocoli avizul negativ al celor două state, ori de a spori presiunile asupra lor pentru a le „convinge” să cedeze. Potrivit ministrului polonez de justiţie, Zbigniew Ziboro, „Criteriul statului de drept este doar un pretext, un cuvânt frumos care sună bine la urechi, dar este vorba de o aservire instituţională”.
Pe un alt plan, nici situaţia din SUA nu este mai roză, campania pentru alegerea preşedintelui adâncind şi mai mult fractură existenta în societatea americană, radicalizând susţinătorii celor două forţe politice aflate într-un război deschis şi fără menajamente, pentru acapararea puterii în stat. Charles Sannat, diplomat al Şcolii Superioare de Comerţ şi al Centrului de Studii Diplomatice, sublinia că: „Actuala criză din SUA nu este numai de încredere, ci este o criză de sistem şi de model. Relansarea economică este doar un vis, o promisiune din partea administraţiei americane.”
Dacă „păstorii” care conduc destinele popoarelor s-ar apleca pentru a studia modul în care, în vremuri de cumpănă pentru istoria umanităţii, adevăraţii lideri, ataşaţi idealurilor supuşilor lor au găsit soluţii pentru ieşirea din situaţii complexe, ar putea întâlni exemple de urmat în gândirea plină de înţelepciune a lui Pitagora, Aristotel, Platon sau Socrate, ca să ne referim doar la câteva figuri emblematice ale filosofiei antice. Vom reaminti în rândurile ce urmează, câteva sfaturi înţelepte pentru conducători şi pentru electorat, din partea lui Pitagora, care sunt utile şi actuale: „Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin popor, dar mulţi cetăţeni. Poporule! Dacă îţi doreşti bună rânduială în ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere la vrajbă în viaţa civilă şi în gospodarii şi ca urmare la năruirea statului şi a familiei… lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi spionarea oamenilor.”
În secolul XXI, agresiunea „statului de drept” prădător asupra libertăţilor cetăţenilor, se va baza pe trei dezvoltări practice ce vor schimba sistemul de organizare spirituală a societăţii omeneşti în contextul globalizării şi atotputernicia Inteligenţei Artificiale. Yuval Noah Harari, premiul Nobel pentru literatură, le explica astfel în cartea sa „Homo Deus – une breve histoire de l avenir” (Editura Albin Michel, 2017):
„ – fiinţele umane îşi pierd valoarea economică şi militară, iar sistemul politic şi militar va înceta să-i mai acorde mare valoare;
– Sistemul va continua să acorde o valoare fiinţelor umane numai în mod colectiv, nu individului, dar vor pierde autoritatea lor individuală pentru a fi gerata prin algoritmi exteriori;
– Sistemul va continua să găsească valoare şi utilitate practică individului unic, dar acesta va fi nouă elită a oamenilor hibrizi, a supraoamenilor, mai degrabă decât a maselor populare.”
Aruncând o privire scrutătoare asupra evoluţiilor politice, economice, sociale şi militare ale primelor două decenii ale secolului XXI constatăm cu îngrijorare că am păşit deja spre o nouă etapă a civilizaţiei post-umane, marcată de: criză economică (2008); resetarea geopolitică a Orientului Mijlociu („primăvara arabă” şi recentul acord încheiat de Israel cu E.A.U. şi Bahrein la Washington la 15.09.2020, urmat de negocieri secrete pentru a fi semnat şi de Sudan, Arabia Saudită, Yemen; războiul din Siria); ocuparea Crimeei de către Rusia; pandemia de Covid-19; războiul Armenia-Azerbaidjan pentru Nagorno-Karabakh; tensiunile Turcia-Grecia privind exploatarea gazelor, tensiuni China-India s.a.m.d.
Toate aceste evoluţii încărcate de energii negative sunt de fapt rezultatul confruntării biblice între copiii luminii şi copiii întunericului, este o încleştare ale forţelor globalizării şi a celor care pară suveranitatea naţiunilor, identitatea lor spirituală, obiceiurile şi tradiţiile. Este o luptă spirituală a forţelor vizibile, luminoase cu cele oculte, care a trezit din somnambulism popoarele europene şi nu numai, în momentul în care adevăratul stat de drept a fost acaparat de statul subteran a cărui domnie deasupra legii, a devenit sufocantă, oamenii nemaiputând respira în voie, aerul reconfortant al libertăţii.
Important este că, în majoritatea statelor europene şi în SUA, asistăm la un fenomen dătător de speranţă şi anume, trezirea intelectuală şi culturală a elitelor care conştientizează cu întârziere că, soarta politică a ţărilor le aparţine şi este nevoie ca ele să se poziţioneze în fruntea mişcărilor care militează pentru independenţa şi suveranitate naţională a popoarelor şi pentru limitarea intervenţiei organismelor supranaţionale, în treburile interne.
Tot mai des, la manifestaţiile de stradă organizate pentru a protesta împotriva modului de gestionare a crizei sanitare şi restricţiilor impuse de răspândirea pandemiei de covid-19, se aud voci puternice care cer respectarea libertăţilor cetăţeneşti, a demnităţii umane, a dreptului la educaţie şi munca, iar sloganurile protestatarilor francezi împotriva „legii securităţii globale”, „Jos măştile”, „Trăiască libertatea”, au fost preluate şi de protestatarii din Italia, Germania, Spania, Grecia. Recent, cu ocazia organizării la opera din Roma a spectacolului omagial cu opera „Nabucco” de Verdi, în momentul interpretării „Va pensiero”, care evoca prin corul sclavilor evrei eliberarea din Babilon, spectatorii aflaţi în sala s-au ridicat în picioare solicitând biss, pentru a cânta apoi alături de cor şi orchestra. A fost un moment emoţionant care a amintit de momentele revoluţionare care au premers unirea Italiei.
Liga Nordului foloseşte acest mesaj al corului sclavilor asupriţi pentru a ilustra mişcarea de eliberare a oamenilor din Nord faţă de cei din Sud. În Europa şi SUA, mişcările separatiste s-au multiplicat în ultimii ani, îmbrăcând forme tot mai perverse, de la autonomie financiară, culturală, la autonomie etnică şi teritorială, devenind ameninţări potenţiale pentru existenţa statelor naţionale. Europa cetăţenilor s-a metamorfozat într-un spaţiu izolat, carantinat, unde oamenii sunt trataţi ca nişte condamnaţi la domiciliu obligaţi să poarte „brăţara electronică” pentru a li se monitoriza deplasările. Trăim într-o lume tristă, în care democraţia a eşuat, iar atotputernicia instrumentelor de control ale „statului de drept” se afirmă în tot şi în toate. Statul prin măsurile neinspirate luate, a distrus economiile europene, a mărit gradul de îndatorare, a limitat drastic circulaţia persoanelor şi capitalurilor, a restrâns piaţa forţei de muncă. Dar pentru a drege busuiocul şi anestezia vigilenta cetăţenilor, conducătorii europeni ne propun o nouă găselniţa în construirea unei Uniuni Sanitare Europene.
În ciuda restrângerii activităţilor Parlamentului European şi a celorlalte instituţii şi agenţii ca urmare a pandemiei, nimeni nu îndrăzneşte să propună reducerea personalului tehnic, diminuarea semnificativă a retribuţiilor sau măsuri serioase de reducere a cheltuielilor de întreţinere a sutelor de imobile şi spaţii de lucru închiriate ori cumpărate pentru găzduirea acestor organisme europene supranaţionale. Aceeaşi situaţie ar putea fi aplicată şi în privinţa funcţionarii NATO, în condiţiile în care PIB-urile şi economiile statelor europene s-au prăbuşit iar semne de însănătoşire nu se văd la orizont. Tot în sensul uşurării poverii fiscale, poate că ar trebui ca la nivelul Consiliului NATO să se pună în discuţie suspendarea obligaţiilor statelor membre de a contribui la cheltuielile militare cu 2% din PIB. Pentru a se înţelege mai bine situaţia reală în care se afla economiile celor mai puternice state europene, Germania şi Franța, vom prezenta mai jos câteva cifre lămuritoare, astfel:
– Pi b-ul Germaniei în 2020 a scăzut cu 5,8% iar nivelul datoriei publice a atins 75% în 2020, însă pentru 2021 se estimează o creştere a datoriei la 85%
– Datoria publică a Franței s-a cifrat în iunie 2020 la 2638,3 miliarde euro, adică 114,1% din PIB, iar conform proiectului legii finanţelor pentru 2021 prezentat de ministrul Bruno le Maire, PIB-ul se va prăbuşi cu 10%, iar datoria publică va reprezenta 116% din PIB. Guvernul francez nu are altă soluţie decât de a creşte nivelul datoriei, deoarece Franța a fost „surprinsă” de pandemie cu întârzieri nepermise de competitivitate, cu şomaj de masă persistent, cu o datorie publică ridicată, cu nemulţumiri sociale şi lipsa unei marje de manevră bugetară. Bruno le Maire asigura că datoria trebuie rambursata, însă realitatea îl contrazice, experţii în economie şi finanţe ţin să precizeze că datoria nu ar putea fi achitata chiar dacă BCE ar şterge o parte, restul ar trebui să o plătească cineva. Şi acel cineva este spre ghinionul său, contribuabilul spoliat deja de propriile economii prin creşterea impozitelor, scumpirea vieţii de zi cu zi, pierderea locurilor de muncă. Cum fiecare război generează sau este generat de o criză economică, şi acest „război” cu pandemia are propria sa raţiune de a exista şi de a fabrica peste noapte „miliardari” îmbogăţiţi prin afaceri cu statul, stat care devine în final beneficiarul crizelor.
Zorii unei noi reaşezări geostrategice a lumii
- Parteneriatul Regional Economic Global (RCEP)
RCEP care exclude SUA şi India, semnat la Hanoi (15.11.2020) de către China cu Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Vietnam, Laos, Malaezia, Singapore, Brunei, Indonezia, Filipine, Thailanda, Myanmar, Cambodgia, reprezintă 30% din populaţia lumii şi 30% din PIB-ul mondial. Tratatul care arata că Asia se proiectează în lume „post-covid”, cuprinde 20 de capitole incluzând comerţul, investiţiile, proprietatea intelectuală, tine să evidenţieze că este primul acord comercial încheiat între cele trei principale economii ale regiunii: China, Japonia, Coreea de Sud.
Semnat virtual sub preşedinţia Vietnamului care asigură conducerea ASEAN, RCEP va intra în vigoare odată ce va fi ratificat de cel puţin şase state ASEAN şi alte trei state. „Este o victorie a multilateralismului şi liberului schimb”, a subliniat premierul chinez, LI Keqiang, iar premierul vietnamez, Nguyen Xuan Phuc a completat precizând că: „Tratatul merge în direcţia întăririi reluării economice după pandemie.” „Semnarea tratatului este extrem de importantă pentru realizarea ordinii economice internaţionale, liberă şi deschisă”, a susţinut Hiroaki Nakanishi, preşedintele principalei confederaţii patronale nipone, Keidan Ren. China şi-a adjudecat rolul de iniţiator al acestei operaţiuni politico-diplomatice complexe, care îi conferă poziţia de lider regional.
RCEP este concurentul Tratatului de Liber Schimb Transpacific (TPP) promovat de preşedintele Obama din care SUA s-a retras în 2017 la iniţiativa preşedintelui Trump, când a declanşat şi războiul comercial şi al monedelor cu China. La Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) care a urmat, preşedintele Xi Jiping în intervenţia să (în spaţiul virtual) a subliniat că ţara sa este motorul comerţului mondial şi permite o deschidere mai largă a porţilor economiei sale naţionale, avertizând totodată asupra pericolului pe care îl reprezintă protecţionismul.
„Deschiderea este cea care permite unei ţări să meargă înainte, iar izolarea o frânează. Nici o naţiune nu se poate dezvolta menţinând porţile închise”. Vice-ministrul chinez de externe, Qin Gang asigura că: „Nouă ne este egal cine va fi la Casa Alba. Ceea ce vrem este o relaţie calmă şi mai bună cu SUA.” APEC numără 21 de state şi reprezintă 60% din PIB-ul mondial şi 47% din comerţul planetar. Unul din planurile mai puţin vizibile puse în discuţie în cadrul acestor întâlniri RCEP iniţiate de China este de a crea o monetă virtuală, pe principiul Bitcoin, cu acoperire în aur, ceea ce ar însemna o renunţare la folosirea monedei americane – USD, în tranzacţiile comerciale regionale, vizate de acest tratat.
- G-20 Ryad (Arabia Saudită)
O altă platforma de cooperare economico-comercială post-covid, care atestă rolul Chinei de lider mondial care este în măsură să-şi impună propria agendă la nivelul organizaţiilor regionale sau cu vocaţie globală, în detrimentul SUA care prin vocea preşedintelui Trump a criticat utilitatea unor asemenea organisme şi menţinerea lor în viaţă. G-20 virtual, este pentru prima dată găzduit de o ţară arabă, pentru regele Salman al Arabiei Saudite este o bună ocazie de a-şi cosmetiza imaginea în contextul scandalurilor legate de violarea drepturilor omului şi îngrădire a dreptului la libera exprimare al jurnaliştilor. Într-o scrisoare deschisă semnată de 45 congresmeni americani adresată administraţiei Trump se cerea boicotarea lucrărilor G-20, argumentându-se ca: „Nu trebuie să legitimăm un regim care violează drepturile omului şi îngrădirea drepturilor femeilor de a participa la viaţa socială.” Preşedintele Trump, care are o relaţie specială cu regele saudit, a preferat să ignore acest apel, limitând însă intervenţia să la G-20 la o scurtă prezentare a rezultatelor mandatului său în plan intern, fără să facă referiri la probleme de politică externă, după care, a părăsit video conferinţă pentru o partidă de golf.
Nici din partea Comisiei Europene şi Consiliului European nu a fost o reacţie fermă, la demersul celor 65 europarlamentari, care în scrisoarea adresată celor două organisme, solicitau boicotarea G-20 din cauza „gravelor încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, de către un guvern care a creat cea mai mare închisoare pentru ziarişti, unde sunt ţinuţi în detenţie nejudecaţi, 34 oameni ai presei. „Amnesty International – Franța” a iniţiat o petiţie adresată preşedintelui Macron în care solicită intervenţii pe lângă guvernul saudit pentru eliberarea din închisoare a ziariştilor şi a altor persoane arestate pentru apărarea drepturilor omului, ca gest de bunăvoinţă în deschiderea lucrărilor forumului. Cunoscând interesele economico-financiare ale Franței în relaţia cu Ryadul, intervenţia organizaţiei a rămas fără răspuns, regele Salman reuşind să capteze interesul şefilor de state şi guverne ai G-20, pentru două zile (21-22 noiembrie) cu subiecte referitoare la implicaţiile pandemiei şi măsurile ce ar trebui luate, pentru relansarea economiei mondiale şi ajutorarea ţărilor sărace afectate serios de criză sanitară şi cea economică. Interesant că, ţările membre G-20 au cheltuit 11.000 miliarde de dolari pentru a salva economia mondială şi trebuie să se pregătească pentru „bomba cu efect întârziat” a datoriilor ţărilor sărace care potrivit OCDE a atins 700 miliarde USD. Miniştrii de finanţe ai G-20, întruniţi la 21.11.2020, au căzut de acord asupra unui „cadru comun” implicând pentru prima dată China şi creditorii privaţi pentru a suporta o parte a datoriei ţărilor sărace, pentru restul apelându-se la Dreptul de Tragere Specială (DST) al FMI. De reţinut că la această întâlnire virtuală la nivel înalt a G-20, un grup de tineri, reprezentând nouă generaţie, a ţinut să facă o serie de recomandări în favoarea unui viitor durabil şi echitabil:
– Ţările G-7 şi G-20 să accelereze realizarea obiectivelor dezvoltării durabile şi să respecte angajamentele luate în cadrul Acordul de la Paris;
– Ţările G-7 și G-20 să garanteze integrarea socio-profesională a tinerilor, îndeosebi prin stimularea antreprenoriatului şi printr-o generalizare a accesului la împrumuturi cu dobândă zero şi la formarea profesională pentru viitor;
– Ţările G-7 şi G-20 să promoveze şi să întărească multilateralismul, necesitate operaţională în lume unde ameninţările sunt la toate frontierele, de natură sanitară şi solidaritatea internaţională (întărirea Ajutorului Public pentru Dezvoltare) sau a fiscalităţii (lupta împotriva erodării bazei fiscale);
– Este nevoie de o nouă diplomaţie orientată spre viitor, începând cu o diplomaţie participativă în G7 şi G-20.
Prin vocea şefei delegaţiei tineretului francez, Constance Courtalon s-a exprimat îngrijorarea şi temerile noii generaţii privind ce va urma după pandemia de covid-19. Preşedintele Vladimir PUŢIN a prezentat la G-20, o adevărată lista cu problemele şi mizele majore care stau în faţa întregii lumi şomajul şi sărăcia constituie riscuri majore, deci G-20 are rolul de a lua măsuri pentru a împiedica că situaţia economică să se degradeze. În ciuda unor semnale pozitive, riscul principal rămâne, şomajul masiv pe termen lung, botezat şomaj de masă stagnant, cu creşterea sărăciei şi dislocarea socială pe care o antrenează. „Ca urmare, este necesară luarea de măsuri suplimentare pentru a evita ca situaţia debitorilor, îndeosebi, ţările în curs de dezvoltare să nu se deterioreze mai mult şi că inegalităţile sociale să nu se multiplice în contextul pandemiei. Trebuie să ne străduim să frânăm protecţionismul şi să se renunţe la sancţiuni economice unilaterale şi să se relanseze canalele de aprovizionare.”
Incertitudinea şi modelele mentale: De ce înnebuneşte lumea?
Măsurile periodice de izolare şi carantinare, care tind să se permanetizeze, au produs serioase modificări ale modului în care creierul uman nu mai răspunde la modelele mentale actuale şi aceasta ne face confuzi, anxioşi, violenţi în limbaj şi comportament fizic. Se constată că, deja când ieşim, chiar şi pentru puţin timp din izolare, comportamentul nostru social este schimbat, devenim irascibili, suspicioşi, virulenţi în luările de poziţie, chiar şi pe subiecte banale, intoleranţi. Aceasta tensiune acumulată şi gata să explodeze se simtă şi la nivelul organizaţiilor, mai mari sau mai mici, care se confruntă tot mai des cu provocări dincolo de gestionarea situaţiilor profesionale curente. Cercetătorii de la MIT (Massachusetts Institute of Technoogy) s-au aplecat asupra subiectului şi au publicat un studiu în revistă „Nature Neuroscience” în care se susţine că: „Relaţiile sociale sunt la fel de necesare ca hrana, iar izolarea socială reprezintă un risc de mortalitate la fel de important ca tutunul şi alcoolul.”
Continue reading „Gheorghe DRAGOMIR: Invitație la balul mascat al pandemiei!” →