Aura Nicoleta LUPȘESCU :Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA



AM SĂ MOR ÎNTR-O ZI

Am să mor într-o zi,
o zi pe care nu o voi ști decât eu,
căci în mine va bate ultima stea căzătoare,
trimisă de cel ce odată mi-a dat
să văd ziua mare pe acest pământ

mult prea încărcat.
Am să mor fără tine, am să plec fără voi,
nicicând n-am crezut
să am spațiu-ntre noi,
să nu pot atinge ce-mi este drag,
să las în urmă acuma ce fac,
să curgă marea pe chipul meu,
să văd atunci, că n-am fost un zeu.
N-am fost nimic
mai mult de un om,
ce am trăit fără să știu
cum să trăiesc cât am fost viu,
cum să iubesc, cum să ascult,
frunza cum freamătă singură-n vânt.
Am avut timp, dar parcă n-a fost,
să aflu în viață care mi-e rostul,
să bucur un suflet, ce astăzi îmi spune:
eu plec mai departe, tu singur rămâne.

AZI LAS O LACRIMĂ SĂ CURGĂ

Azi las o lacrimă să curgă
pentru ce-a fost și ce-a rămas,
un strop de veșnicie pură
ce și-a lăsat amprenta peste veac.
Călătorind cu tine într-o noapte,
pe vers frumos în taină m-ai rugat,

TRISTĂ ȘI RECE

E tristă și rece plecarea în grabă,
dar faptul că n-ai fost un ins oarecare,
trăiești și acum prin slove, în noi,
cartea nicicând nimeni n-o îngroapă,
ea peste ani ne va fi călător.
N-aduce ceasul ce aduce minutul,
n-am fost pregătiți pentru ruptura cea mare,
nici un rămas bun, nici o îmbrățișare,
doar lacrimi și flori au rămas pe cărare.
Părerile de rău vor netezi conștiința,
va face punte între două lumi,

una curată fără de prihană,
iar alta crudă, grea din cale-afară.
N-avem puterea de a întoarce
și timpul e necruțător,
cu toții vom muri pentru a ne naște
și ne vom naște pentru a muri.

La cap de pod: Aura Nicoleta

LA CAP DE POD

Doar o filă de poveste

aș dori ca să vă spun.

Câte trece omu-n viață,

câte viscole și ploi

câtă arșiță și ceață

și-o mulțime de nevoi.

Câte sentimente abstracte

se învârt în mintea lui,

dacă-ar fi să i le știi,

ți-ai mai pune pofta-n cui.

Câte gânduri îl încearcă

nu le poate număra

și așa-și trăiește viața

lânga-o ceașcă cu cafea.

Urcă scări, coboară trepte,

mai dă și de bolovani

de se împiedică și cade

se ridică și-o pornește.

Drumu-i lung, viața e scurtă

nu ai timp ca să te-aduni,

totul e în mare grabă

stai așează-te să-ți spun.

Câte nopți ai nedormite,

câte zile fericite,

ai făcut și tu socoata

zilelor neîmplinite.

Când ajungi la cap de pod

istovit și-mbătrânit,

vezi că ai făcut de toate

dar ești mult prea obosit

să te-nfrupți din avuția

câtă toată ai clădit.

Și te-așezi pe pod tăcut

și aștepți să vină noaptea.

să visezi la nebunii,

cum ți-ai început și cartea.

Aura Nicoleta :Poesis

CURCUBEU DE GÂNDURI

Subscriu tăcerii în derivă

și prea măresc faimosul templu,

nu vreau să-aud valul cum mișcă

și nici nisipul cum se arde,

nu vreau să simt ispita morții,

la geamul meu seara cum bate.

În surle de icoane sfinte

mi se îndreaptă pașii,

te caut să te regăsesc

în codrii cei albaștrii.

Și în molima ce trăim,

nu văd nici o scapare,

ochii reci și grei mă dor

iar ție bine-ți pare.

Ăsta e crudul adevăr,

fugim de ce e-n viață

și căutăm alternative

în mare de speranță.

Ce e-n adâncul tău de-ai scoate,

îți vei găsi tu vrerea,

n-ai aștepta până la moarte

să îți consumi puterea.

NĂSCUȚI PENTRU A IUBI

Ne-am întâlnit în pagine de carte,

tu sărutându-mi tocul,

eu netezindu-ți fila,

din mine se năștea

frumoasa Filomela.

Iar tu un trubadur,

ce își cânta iubirea,

ascunsă peste veacuri

în cripte fermecate.

Și amândoi în carte,

ne-am regăsit trăirea,

căci paginile moarte,

ne-au reînviat iubirea.

Și filă peste filă,

ne adunăm trecutul,

ne scriem în prezent,

iubirea ce ne arde,

dăm unui viitor,

speranța de a fi,

ne consumăm în suflet

și ardem pentru toate,

căci ne-am născut în lume

doar pentru a iubi.

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Roza mea de vânt (poeme)

FEMEIE

 

Femeie din care om te-ai zămislit

de ai puterea să mori și să învi

de nu știu câte ori în fiecare zi?

Tu ce te naști pentru a naște iară,

să dai un sens a tot ce ne-nconjoară.

Tu cu făptura ta gingasă

ne-nalți la cer și ne topești în iad

femeie ce blestem ai căpătat…

să stăpânești dorința de bărbat.

Nici moartea nu e mai amară,

decât o cursă și un laț

ce le întinzi cu nonșalanță

spre păcătosul de bărbat.

 

 

AȘ VREA SĂ TE-NTÂLNESC

 

Aș vrea să te-ntâlnesc în fiecare dimineață

să văd pe chipul tău bucuria de-a trăi

să te-nvelesc cu mraja mea sfioasă

și să-ți cerșesc a ma iubi.

Continue reading „Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Roza mea de vânt (poeme)”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Mă pierd în gânduri (poeme)

TIMPUL

 

Privește cerul dimineața

e limpede precum cristalul.

Nici vârful brazilor nu mișcă,

nici eu n-aud vacarmul.

 

Nu îmi atinge cu privirea

sufletul pribeag,

nu vei cunoaște fericirea

decât atunci când este patul cald.

 

Cum zboară pana în văzduh

așa îmi zboară gândul,

căci tot ce construiesc acum,

îmi fură-ngoană timpul.

 

Nu voi împărății eu lumea,

nici tu nu o vei face,

găsește liniștea în tine

ca să trăiești în pace.

 

 

DOR

 

Mă pierd în gânduri,

mă- nvârt în trigoane,

aerul mă frige,

dorul tău mă doare.

 

Gura mi-e uscată

și mi-e rău de mor,

ghimpele mă-nțeapă

și nu mi-e ușor.

 

Lasă trandafirul ce a împupit

Să- nflorească în strana

ce l-a zămislit.

09.02.2021

 

 

AIEVEA

 

Am ajuns să trăiesc

trezindu-mă cu tine în gând

și la apus adorm gândind la tine

În bula mea închisă stau

și rasfoiesc o carte ca pe piatră

uitarea nu mai vine niciodată.

Când ai venit ai adus cu tine

Farmecul nopților arabe

M-ai învăluit în cuvinte echivoce

ca într-o pânză de păianjen să mă prinzi

iar eu stăteam și îmi țeseam forma fără fond

ce soartă jucăușă…

ce viitor fără vise…

ce zi fără noapte…

când ai plecat ai luat cu tine

tot ce nu s-a spus

sau ce putea urma

trecutul l-ai sters

ca batista, ultima lacrima -mea.

 

 

MINUNEA DE LA MAGLAVIT

 

Moș Petrache daca-i știi

câtă bucurie am,

că te-am cunoscut în viață

și am putut să te ating,

Să-ți simt bunătatea-n suflet

trupul blând de om smerit,

ce-a văzut pe însuși Domnul

lângă tufa cea de plop.

Continue reading „Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Mă pierd în gânduri (poeme)”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Paradoxuri (poeme)

SENZAȚIE

 

Încerc să ma vindec de mine cu tine,

mă mint că mi-e bine

când inima tremură-n mine,

îmi vine în minte

prima noapte de vară

când alergam pe nisipul de zgrume

și apa mângâia picioarele în spume

ochii-n azururi fără să-i îndemn

îmi sorbeau privirile sfioase,

gura ta, ca lava vulcanului

îmi cuprindea buzele însetate de dor,

trupul tău, fructul cel dulce-otrăvit

mistuitoare dorință…

În valuri-mi-ngheață sângele-n mine

și cheaguri de vise spre limpezire

mă duc cu gândul iarăși la tine

și mă întreb oare…este destin sau întâmplare?

11.01.2021

 

 

NINGE

 

Te uită cum ninge ianuarie

cum n-a mai nins de mult,

fulgii planează agale

pentru un nou început.

 

Îi văd în văzduh,

apoi se așează pe stradă,

sub pașii greoi

totul se pierde îndată.

 

Nu mai e spuma cea albă

să-ngroape negrul de fum,

să curețe colbul din mine,

și trupul să-mi fie mai pur.

 

Să-alerg prin troiene

cu narcotica briză în fată,

mi-e dor de-o minciună sublimă

că iarăși e viața frumoasă.

13.01.2021

 

 

ELIBERARE

 

Să-mi beau otrava dulce-amară,

cu ochii rutinați mă uit spre cer

și-n taina nopții, aud calcând pe poante

mistreții în păduri de conifer.

 

Sorb cu greu licoarea,

gamela îmi cade din mână,

aud suierând copacii

și-mi spun o poveste nebuna.

 

Plutesc printre îngeri și demoni

și aeru-mi arde plămânul

aș spune că viața e cruntă

și moartea e zâna cea bun

13.01.2021

 

 

AȘA E VIAȚA

 

Ce e corect în lume? … mă întrebi

Ce să-ți răspund…nu provoca destinul

Nu pune întrebări fără răspuns

Când știi că veacul nu-i pentru cei mulți.

 

Timpul îngăduințelor expiră

Trăiește-ți viața fără frică

și când ți-e greu închide ochii

hazardul va dura numai o clipă.

 

Ascultă-ți sufletul cum țipă

stingheră-i clipa fără crez

dă-i inimii puțină smirnă

și vindecat vei fi….să vezi.

 

Acuma eu te-ntreb pe tine:

O viață ai …cum ți-o trăiești?

Tot cu regrete și cu dor

Cu patimi multe și nesomn.

Mai poți tu omule  așa…

Să crezi că asta-i viața ta?

 

 

CIRCUL

 

Atâtea măști în jur…

Doar histrioni mă înconjoară

din cei cu fața tristă și amară

cu sufletele hâde și cernute

de sorții vremilor trecute.

Cade mască după mască

nici un zâmbet nu apare

șcena-i plină de mantre,

le ocolesc în vârfuri de picioare,

aștept o altă piesă să apară,

în rol…bufoni hilari

ce au pe față gura mare

cât făptura.

Mă fac să uit de chinga

vremilor buimace,

să exultez în voie mi-aș dori

și la sfârșit de toate

cortina când se trage

aș vrea să dorm în tihnă

aș vrea să dorm în pace.

 

Continue reading „Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Paradoxuri (poeme)”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Dincolo de mine (poeme)

IDEEI

 

M-a apucat o inspirație nebună

Să cunosc oameni.

Hei!!! E cineva acolo?

Tăcerea mă lovește cu pietre.

Acum ți-ai găsit să cunoști oameni

când nimeni nu mai vrea să fie cum e

când toți se ascund

după perdele de nori.

Puțini sunt cei ce fac cum gândesc.

Cuvântul dat, deși-i de prisos

mulți îl încalcă

precum iarba uscată.

Dar mie nu îmi plac grădinile obișnuite

Am învățat să iubesc natura sălbatică

Să iubesc florile plăpânde și neștiutoare

Dar să mă feresc de spinii lor.

 

 

Aș…

 

Aș plânge de tine, cu mine, de noi

aș râde cu poftă, dar ochii-mi sunt goi,

se scurge doar seva din inima mea

spre tine iubite m-aș îndrepta.

Aș trece prin pietre, cu talpa să calc

cu sângele cald, ca lava în clocot,

urme să fac…

drum de-ntors să-mi las pe uscat,

Căci odată ajunsă la tine

cale întoarsă, prin spini am să fac,

căci nu voi putea să calc în păcat.

Și ploaia ce-mi va curge

din ochii de smarald

curăța-va-mi sufletul

mult prea-ncărcat.

 

 

DINCOLO

 

Am luat în mână penelul

pe-o albă velină a scrie

un curcubeu de gânduri

din mintea-mi străvezie.

 

Și-ncep a-nșira la cuvinte

fără o noimă îmi pare

mareea de litere goale

ce foaia o umplu agale.

 

Și scriu un poem,

despre un nou început,

de dincolo de stele.

Unde noaptea smulge priviri,

cu raze de –ntuneric topit.

Și unde mă trezesc, pudrată cu neliniști

De făina tăcerii…

Tăcerea celor care astăzi nu mai sunt.

Nu mai sunt printre noi,

Nu mai sunt pe pământ,

s-au transformat în praf de stele

și se plimbă alene în necunoscut.

 

 

ÎN ZORI

 

Când între noi s-a prins iubirea

Tu juruință mi-ai făcut

Că-n suflet nu mai ai niciuna

Eu cu candoare te-am crezut.

 

Brigand de suflete cum ești,

vorace de iubire,

nu știu de ce-ți mai stau alături

și te iubesc pe tine.

 

În mintea mea tu ai intrat,

și nu te pot a scoate

gândești ca de amoc profund

mă zbat în hainele dungate.

 

Și în tenebrele uitării,

adast să treacă noaptea grea

sperând cu-odată de cu zorii

să părăsești gândirea mea.

 

 

CUM AR FI FOST

 

Cutez să mă gândesc la viață

cum ar fi fost dacă nu te aflam

și nu văd firul mai în față…

în smog de stele, eu mă prefăceam.

Continue reading „Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Dincolo de mine (poeme)”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Doar tu (poeme)

CUZA DOMN

 

Ai fost un domn deschis

Un domn vesel, un domn – om

Ce România nu a mai avut

De când colonele ai dispărut

Cuza Ioan în șapte ani

Ai lăsat pentru vecie

Cea mai mare bogăție

Principatele unite

și reforme-nfăptuite

Ce au dus la dezvoltarea

prea măritei noastre țări

Dar și-atunci ca și acum

Complotiști și oameni răi

Au vândut țara și glia

Pe un pumn de câțiva lei

Au adus să ne conducă

Domni străini, din țări străine

Doamne fă te rog o rugă

Să ne fie iarăși bine.

 

 

AȘ VREA

 

Aș vrea un vultur

pe creste de munte sa fiu

Cu ochiul de santinelă

Zarea s-o măsor in pustii

Cu aripi de plumb sa cobor în adânc

Cu aripi de înger să mă ridic in rai

Cu gheare de piatră să te cuprind

să îți zvâcnească ființa scluptată

în muntele de gheată.

Să se spargă în mii de cristale

și trupul să-ți iasă la suprafață

Să te adulmec,

Ca pe prada-nsângerată de dulceață

Să îți adun cu ciocul roua de pe sâni

Și să te port în zbor ca pe-o măiastră

Iar tu să-mi mângâi penele în zbor

Să ne-ndreptăm spre zarea-albastră

îmbrățișându-ne in spuza cea de nori

și terminând plimbarea noastra

că iarași bate ceasul de cu zori.

 

 

DEDICAȚIE LUI EMINESCU

 

Lăsați râul să suspine

Cu-a lui voce tremurândă

Lăsați pădurea să se zbată

Să-i strige numele.

 

Speranța

I-a fost risipită

Fără milă

Trupul

S-a pierdut în țărână.

 

Totu-i un rol

Ce-l joci pe șcena vieții

Și gândurile-s deșarte

Și viața este vis.

 

 

VIS

 

Prin ceața deasă

auzeam glasul lui.

Așteptam să se apropie

ca o pasăre stingheră

în cautarea cuibului.

Chemarea mea,

mistuitoare dorință.

Vedeam cum între noi

se sapă prăpăstii.

Am simțit

Ochii flămânzi

În așteptarea dimineții

Totul era vis.

 

 

VALUL

 

Ai apărut în viața mea,

Ca un vapor pe-o mare agitată,

Aveai din plin un optimism profund

Un chef de viață viu și arzător.

În ochi, sclipiri de stele am simțit

Și valul m-a mișcat necontenit

M-a dus și m-a purtat în zbor.

Și multe clipe de nesomn

Și multe vise mi-am făcut,

Dar viața asta-i un decor,

În care-ntâmplător ne-am întâlnit.

O torță s-aprins parcă de-o dată,

Și tot atât de repede s-a stins,

Lăsând în urmă doar cenușa,

Ce-n suflet negura și-antins.

 

Continue reading „Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Doar tu (poeme)”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: În cochilii îmi caut lăcașul (poeme)

MAREA

 

Mi-e gândul azi învolburat

ca apa marii după o furtună.

Pe nisipul cel rece mă aflu

și-mi caut în pietre tăria,

puterea de a rezista ispitei

ce îmi rezervă viața,

ispitei de a te avea.

În cochilii îmi caut lăcașul

Ca scoicile, pe fundul mării aș vrea să stau.

Să nu cunosc nicicând ce-i dragostea.

Să uit de lună și de soare,

Să uit de păsări zburătoare.

Mă duc spre apă…

m-arunc în valuri,

dar mă izbesc de mal.

Îmi refuză corpul,

Căci eu sunt pământean.

 

 

AGONIE

 

De ce te-am cunoscut oare pe tine

Baiete cu ochi de smarald

Să-mi tulburi privirea și gândul

În jar să mă lași ca să ard.

 

De ce te-am iubit eu pe tine

Nu voi afla niciodată

Zadarnic îmi caut tăcerea

n-o voi găsi niciodată.

În somn te visez doar pe tine

Și inima-mi tremură-n mine

Aș vrea să-ți simt răsuflarea aproape

Să mă-nvelești cu–amețitoare șoapte

Dar cum un vis , durează doar o clipă

Eu mă trezesc în camera golită

Stingheră pe un pat.

Ce îmi rămâne de făcut?

Să râd?

Să plâng?

…………

Adorm și-am să uit.

 

 

CUM O SĂ FI?

 

Te-am așteptat o viață să apari

M-am tot gândit cum o să fi

Cu părul negru, lung și ondulat,

Un trup subțire, blând și fermecat…?

 

Din negură în noapte ți-ai făcut prezența

Într-un târziu, aproape nemaiașteptat

Doar zâmbetul suav și inocența

M-au cucerit, m-au fermecat.

 

De trupul meu fierbinte, al tău trup s-a lipit

Și- cu a mea ființa tu te-ai contopit

Și-mi spune-ai în șoaptă, în întunecime:

Pe tine te iubesc…numai pe tine.

 

 

 CE VREI SĂ FACI?

 

De câte ori în păr ți-am prins o floare,

De-atâtea ori iubirea mi-ai trădat,

De câte ori pe buze eu te-am sărutat,

Deatâtea ori m-ai înșelat.

 

Aș vrea să știu de ce mă chinuiești,

De ce mereu mă amăgești,

Eu sunt un om ce te dorește

Și-o inimă ce mult te mai iubește.

 

De ce când valul despărțirii e aproape

În loc în pace să mă lași

Tu mai aproape de tine mă atragi.

Ce vrei să faci?

 

 

ÎNTUNECAT

 

De ani de zile caut un drum să ies din labirint

Un drum pe care niciodată n-am pășit.

Mă întâlnesc cu oameni care îmi spun:

N-ai nici un drum…

Totul e întunecat și totul e în fum.

Nimeni nu caută un alt drum.

Totul e pierdut în fața ta,

Ceea ce simți e doar deznădejdea.

 

 

AȘ VREA

 

Aș vrea să-ți distrug privirea ce mă arde…și

Aș vrea să zbor în paradis

Să fiu departe …

De orașe , de sate, de munți și de ape

Să fiu un hoinar,

Pe stele să sar

Să-mi caut lăcașul

Ce-mi este scris.

 

 

ÎNTÂMPLĂTOR

 

Te-am cunoscut întâmplător,

Și n-am crezut să te iubesc.

A fost un vis frumos, îmbietor,

Ce m-a făcut să mă gândesc.

Apoi cu fața spre tine m-am întors

Și am văzut că n-are rost

Să mă prefac fără folos.

Am văzut chipul ce la el mă cheamă

Și mă iubește fără teamă.

Dar m-am trezit

Din gânduri sumbre

Că s-ar putea ca el

Să mă și uite.

Continue reading „Aura-Nicoleta LUPȘESCU: În cochilii îmi caut lăcașul (poeme)”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: În Ajun de Crăciun

În Ajun de Crăciun

 

Din frageda-mi copilărie

Eu știu că Moșul o să vină,

În Ajunul lui Crăciun,

Să ne dea la fiecare

Ce prin tolbă Moșul are.

 

Eu, i-aș cere sănătate.

Altul, poate vrea palate.

Eu, i-aș cere clopoței

Dalbi ca pletele de zei.

Unii, poate vor în casă

Să aibă belșug pe masă.

Eu aș vrea ca fiecare,

Să trăiască-n împăcare,

Cu credință-n Dumnezeu

Să ne apere de rău.

 

Moș Crăciune, te-aș ruga

Adu vara-n viața mea!

Știu c-afară este iarnă,

Și tu vi cu sănioara,

Dar aș vrea să încălzești

Toate sufletele reci.

Să aduci la fiecare

Din desaga ta cea mare

Multă binecuvântare!

———————————

Aura-Nicoleta LUPȘESCU

Timișoara

24 Decembrie 2020