AM SĂ MOR ÎNTR-O ZI
Am să mor într-o zi,
o zi pe care nu o voi ști decât eu,
căci în mine va bate ultima stea căzătoare,
trimisă de cel ce odată mi-a dat
să văd ziua mare pe acest pământ
mult prea încărcat.
Am să mor fără tine, am să plec fără voi,
nicicând n-am crezut
să am spațiu-ntre noi,
să nu pot atinge ce-mi este drag,
să las în urmă acuma ce fac,
să curgă marea pe chipul meu,
să văd atunci, că n-am fost un zeu.
N-am fost nimic
mai mult de un om,
ce am trăit fără să știu
cum să trăiesc cât am fost viu,
cum să iubesc, cum să ascult,
frunza cum freamătă singură-n vânt.
Am avut timp, dar parcă n-a fost,
să aflu în viață care mi-e rostul,
să bucur un suflet, ce astăzi îmi spune:
eu plec mai departe, tu singur rămâne.
AZI LAS O LACRIMĂ SĂ CURGĂ
Azi las o lacrimă să curgă
pentru ce-a fost și ce-a rămas,
un strop de veșnicie pură
ce și-a lăsat amprenta peste veac.
Călătorind cu tine într-o noapte,
pe vers frumos în taină m-ai rugat,
TRISTĂ ȘI RECE
E tristă și rece plecarea în grabă,
dar faptul că n-ai fost un ins oarecare,
trăiești și acum prin slove, în noi,
cartea nicicând nimeni n-o îngroapă,
ea peste ani ne va fi călător.
N-aduce ceasul ce aduce minutul,
n-am fost pregătiți pentru ruptura cea mare,
nici un rămas bun, nici o îmbrățișare,
doar lacrimi și flori au rămas pe cărare.
Părerile de rău vor netezi conștiința,
va face punte între două lumi,
una curată fără de prihană,
iar alta crudă, grea din cale-afară.
N-avem puterea de a întoarce
și timpul e necruțător,
cu toții vom muri pentru a ne naște
și ne vom naște pentru a muri.
