„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.”

    – George Orwell

   Politica este definită drept o știință și o practică de guvernare a unui stat, reprezentând sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni, în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică. Din punctul de vedere sistemic, politicul este un subsistem al sistemului social și conține părțile componente: instituțiile, organizațiile politice și conștiința politică, cea din urmă fiind dominată de cunoștințe politice relativ stabile, interese comune structurate ale grupurilor, norme politice interiorizate prin experiență colectivă.

   Un om politic sau politician este o persoană cu un rol important în ceea ce numim politică. Există mulți oameni politici ticăloși, dar există și politicieni – oameni rezonabili, cinstiți și deștepți. În acest sens, Platon spunea: „Cei care sunt prea deștepți pentru a se angaja în politică, sunt pedepsiți prin a fi guvernați de către cei proști.”

   Politica poate semnifica și orientarea, activitatea și acțiunea unui partid (sau a unor grupări), exercitată în domeniul guvernării problemelor interne sau externe. În acest sens, ea poate fi asimilată ideologiei partidului. „Politica este aproape la fel de pasionantă ca și un război, și la fel de periculoasă. În război poți fi ucis o singură dată, în politică, de mai multe ori.” spunea Winston Churchill.

   Învățătorul spiritual indian Osho – controversat de altfel în unele privințe – spunea despre lumea politică că se situează la nivelul instinctelor, aparținând legii junglei, că este puterea celui mai tare, iar politicienii sunt niște oameni mediocri: „Ceea ce-i mână să intre în politică este un profund complex de inferioritate, care naște în ei dorința de putere”. Și un sfat util: „Dacă înțelegi acest zbucium, această obsesie de a fi superior, și renunți la ea, poți să spui simplu: Sunt eu însumi, nici superior, nici inferior”.

   Or, funcțiile de conducător al statului sau al guvernului necesită oameni cu caractere puternice, cu simț al echilibrului, curajul asumării unor decizii și verticalitatea responsabilității în fața urmărilor acestora.

   Nu este clar de ce nu pricep votanții PSD ce se întâmplă acum în România. De ce nu se condamnă suficient corupția care a distrus țara, hoția care este atât de evidentă și doveditoare, de ce nu înțeleg ce dorește Parlamentul European de la o țară europeană, de ce  conducătorii partidului își bat joc de democrație etc. Felul în care reacționează oamenii care văd adevărata față a politicii românești și manifestă contra PSD/ALDE, îi sperie și îi înfurie pe membri acestor partide și, ca niște oameni drogați, nu mai decelează binele de rău și se alătură turmei. Iar pe unii dintre conducători îi sperie și mai tare, fiindcă simt pericolul pierderii avutului însușit prin furt și primirii pedepselor respective. Și-atunci inventează o mulțime de dușmani, din afara țării și din interiorul ei: Soros, binomul, președintele, serviciile, Bruxelles-ul, Washington-ul, multinaționalele, Banca Națională, Statul paralel, protestatarii manipulați și finanțați de dușmani etc. Și brusc devin victime ale câte unuia din acești dușmani închipuiți. Boală, domnule, nu glumă! Obsesie curată! Obsesii care le induc o stare de anxietate foarte ridicată. Mai nou, cei doi buni prieteni, având probabil o protecție și o îndrumare, cu adevărat din afară, cică au fost amenințați cu moartea, au fost pe cale de a fi racolați drept spioni etc. De aici graba cu care acționează pentru a nu-și pierde puterea, avutul, acționând complet în afara interesele poporului și numai în interesul personal. Slugoii acceptă să dea  ordonanțe de urgență, să treacă urgent prin parlament ce vor ei. Pe repede-nainte!, expresie deseori folosită de spectatorii acestui „circ”.

   Mihai Eminescu a fost un observator atent al vremurile în care a trăit, al politicii țării din acea vreme, întrucât a lucrat și ca jurnalist politic câțiva ani, și a scris despre corupție, mită și despre „mizeria morală a populației” ca făcând parte din peisajul urban. Iar despre politicieni scria: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

   Politicienii zilelor noastre se remarcă și prin oportunismul definit clar prin lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale. Cu alte cuvinte este politica celor fără principii, a celor ce profită de oportunitatea împrejurărilor.

   Se întreba cineva, pe bună dreptate: Oare hoții se fac politicieni sau politicienii hoți? Fiindcă mulți oameni observă, judecă și nu pot închide ochii la declinul țării, făcându-i vinovați pe politicieni.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Circul dureros al politicii românești” →