Alin CUCURUZAN: Și sunt …

pierdut și singur,
lebădă plutind
printre resturi de vise,
neputând să-și plângă
resemnarea;
un strigăt
ghemuit la marginea infinitului;
un anotimp al uitării
închis între cuvinte simple;
o rugăciune veche,
întreruptă, pe alocuri, de crepusculi;
un drum atavic,
dăltuit în noapte
spre lumină;
adun pe tălpi
noroiul istoriei
ca într-un joc de-a viața,
demiurg germinând existențe goale …
… și sunt
și nu sunt …

—————————————

Alin CUCURUZAN

4 septembrie 2019

Alin CUCURUZAN: Literatura ca o carte de bucate

Literatura ca o carte de bucate

 

Se iau cinci versuri din A.
Se critică bine-bine,
cu silogisme, cu sofisme,
cu platitudini și alte –isme.
Se lasă la rece.
Apoi se iau trei strofe din V.
Nu mai multe
deoarece sunt prea acide
și dăunează bazei;
se încorporează cu două capitole din MP.
Tot la rece.
Se dau la dunst.
Între timp, se iau douăzecișiunu de grame de poezie
din NB și se pun la dospit;
(am păstrat la congelator
aproape un kilogram de E).
Se decongelează,
se compară cu AP și se trece la pierderi.
Se poate combina cu ulei de M
sau cu extract de LB dar,
tot la pierderi rămân.
La final, va rezulta un aluat fărâmițat,
sec, inodor și amorf,
volatil și vitros
și atât de atemporal
încât va trebui să îl servești
vers cu vers,
capitol cu capitol,
până îi vei simți gustul crud,
nealterat de crucile ce zac
peste mormintele lor.

—————————————

Alin CUCURUZAN

23 august 2019

Alin CUCURUZAN: Uitare

Uitare

 

Se aștern umbre
peste pleoapele închise ale zilei;
de pe aripile fluturilor
cu ochi de noapte
picură depărtări;
cu fiecare bătaie de aripi
se adună tăceri …
… ceasurile au încetat
să mai respire secunde …
… din ochii închiși
ai cuvintelor,
o hemoragie de imagini
curge spre uitare,
desenând absențe
în cenușa veșniciei.

—————————————

Alin CUCURUZAN

14 aprilie 2019

Alin CUCURUZAN: Crăciun ‘89

Crăciun ‘89

 

Privește-mi, iubito, apusul,
În vise îmi ești mai aroape,
O lebădă pleacă pe ape
Și timpul își mistuie cursul.

A vieții cărare bătută
De pași care duc înspre tine,
Spre visele tale senine,
Se pierde-n iubirea mea mută.

Târziu, cu argint pe la tâmple
Vei spune cuiva, mai departe,
Istoria ce ne desparte,
Iubirea ce-avea să se-ntâmple.

Căci eu astăzi plec înspre ceruri.
Rămâi cu finaluri blazate,
Cu vise ce n-au fost visate,
Cu triste și seci giuvaeruri.

Nu plânge și nu mă visa.
Îngroapă-ți un vis lângă mine.
Pe drumul spre ceruri stăine,
O stea va fi numai a ta.

Mai trec pe la tine, la noapte
În vise să-ți spun „Bună seara”
Și trist să mă-ngâne chitara
Și tirst să-mi suspini printre șoapte.

Și chiar dacă nu te-ai trezit
Și dormi, liniștită, în pat
Iubito, te las, am plecat
Chiar dacă, de fapt, am murit.

Mai vino, când vrei, pe la mine
Să-mi spui despre ce se petrece
Și pune-mi pe lespedea rece
O oră din ziua de mâine …

… Crăciunul la poartă ne bate
Cu gloanțe ce zboară spre mine.
Îmi iau „Pe curând” de la tine
Și porția de libertate.

—————————————

Alin CUCURUZAN

26 decembrie, 2018

Alin CUCURUZAN: Aseară…

Aseară,
Dumnezeu a murit împușcat.
Coborât printre noi,
cu noi,
ca noi,
cu pieptul gol,
zace, însângerat,
pe asfaltul ud din fața baricadei.
Cu ochii închiși
îndreptați spre cer,
Dumnezeu a murit
răstignit pe crucea de gheață
a revoltei …
… „mai bine mort
decât comunist” …
… șapte șaizecișidoi …
… din nimicul
saturat de nesătui,
Dumnezeul împușcat aseară,
va renaște, mâine,
în voi.

—————————————

Alin CUCURUZAN

21 decembrie, 2018

Alin CUCURUZAN: Toamna – retoric

Toamna – retoric

 

Un vis de nor
din suflet de furtună,
curge prin venele deschise
ale frunzelor căzute
colorându-mi cuvintele
într-un trist – pal.
Vocea ploii desenează
cercuri concentrice
pe asfalt.
Doar copacii goi
mai îndrăznesc
să își îndrepte crengile,
retoric și acuzator,
spre cer.

—————————————

Alin CUCURUZAN

23 octombrie, 2018

Alin CUCURUZAN: Cuvintele-destin

Cuvintele-destin

 

Din neguri de vise,
sacerdotal și sordid,
impregnând compulsiv
cotidianul cenușiu,
cuvintele-destin
se însămânțează,
cresc
și dispar
în neant
ca și cum ar fi fost
niște grimase retorice,
ca și cum,
undeva,
în timpul lor,
ar fi trăit,
ca și cum,
iluzoriu și repulsiv,
și-ar fi atins
nemurirea.

—————————————

Alin CUCURUZAN

19 octombrie, 2018

Alin CUCURUZAN: Cuvinte-frunze

Cuvinte-frunze

 

Prin ochii încețoșați
ai dimineții de octombrie
văd frunze adunate
una în alta,
strângându-și amintirile
pentru ultima călătorie…
…retoric și banal,
plângând agonic
sepulcrul drumului,
cuvintele-frunze,
înșirate de-a lungul zilelor,
își lasă, la răspântii,
visele adormite,
ca semne de trecere
pasageră
prin timp.

—————————————

Alin CUCURUZAN

11 octombrie, 2018

Alin CUCURUZAN: Jumătate

Jumătate

 

Mi-e liniște și noapte.
Cuvinte efemere,
jumate mi-s tăcere
și jumătate șoapte.

 

Și ziua-i jumătate
și, ciunt, plutesc stingher
pe jumătate cer
și jumătate noapte.

 

Am jumătăți de soarte
și jumătăți de viață,
jumate mi-este ceață
și jumătate moarte.

 

Din jumătăți de vise
și rugăciuni deșarte,
jumate mi-s păcate
și jumătate-ucise.

 

Cum jumătate-s toate,
cuvinte, zile, nopți,
aripi, speranțe sorți…
…și viața-i jumătate.

—————————————

Alin CUCURUZAN

28 august, 2018