Alin CUCURUZAN: Aseară…

Aseară,
Dumnezeu a murit împușcat.
Coborât printre noi,
cu noi,
ca noi,
cu pieptul gol,
zace, însângerat,
pe asfaltul ud din fața baricadei.
Cu ochii închiși
îndreptați spre cer,
Dumnezeu a murit
răstignit pe crucea de gheață
a revoltei …
… „mai bine mort
decât comunist” …
… șapte șaizecișidoi …
… din nimicul
saturat de nesătui,
Dumnezeul împușcat aseară,
va renaște, mâine,
în voi.

—————————————

Alin CUCURUZAN

21 decembrie, 2018

Ileana Cornelia NEAGA: Colindăm, colindăm

Colindăm, colindăm
                          – colindă în grai –

 

Pă la ferești luminace
Colindăm, colindăm!
Pă la gazge ge la sate
Colindăm, colindăm!
Pă uliți și pîn cătune
Colindăm, colindăm!
La creșcinii buni gin lume
Colindăm, colindăm!

În ajiunul lu Crăciunu
Colindăm, colindăm!
În case să ne dați drumu
Colindăm, colindăm!
Noi v-aducem veste mare
Colindăm, colindăm!
Că azi Sfînta Născătoare
Colindăm, colindăm!
A născut pruncu Isusu
Colindăm, colindăm!
Veste pîn țară am dusu
Colindăm, colindăm!

Magii or călătoritu
Colindăm, colindăm!
Steaua i-o călăuzitu
Colindăm, colindăm!
Șî s-au dus cum meie gîndu’
Colindăm, colindăm!
Șî i-au purtat miru sfîntu’
Colindăm, colindăm!
Acuma șî noi plecămu
Colindăm, colindăm!
Pă la creștini colindămu
Colindăm, colindăm
Colindăm, colindăm!

 

Norocuț, copcil sarmanu’
                                   – colindă în grai –

 

Cu musteți abgia mnijîce
Norocuț, copcil sarmanu!
Ar mînca jămble prajîce
Norocuț, copcil sarmanu!
Numa nu îs rasarice
Norocuț, copcil sarmanu!

Laibăruțu-l strînge tare
Norocuț, copcil sarmanu!
Mațîle-i cioarăie–n foale
Norocuț, copcil sarmanu!
Nici malai să fiarbă n-are!
Norocuț, copcil sarmanu!

Nu-i sarman gi saracie
Norocuț, copcil sarmanu!
Da gin fragedă pruncie
Norocuț, copcil sarmanu!
Îi beceag gi lenevie!
Norocuț, copcil sarmanu!

Colindă în sus șî-n jiosu
Norocuț, copcil sarmanu!
Caciula-ntors-o pa dosu
Norocuț, copcil sarmanu!
Șoarecii tătă i-or roso!
Norocuț, copcil sarmanu!

Cască șî să vaietă
Norocuț, copcil sarmanu!
Da noroc nu capătă
Norocuț, copcil sarmanu1
Pă la umbră-l caută
Norocuț, copcil sarmanu!
Pă la umbră-l caută.

 

Linu-i Lin șî iară-i Linu
                                            – colindă în grai –

 

În ajiunu’ lui Crăciunu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Pleacă colindaș’ la drumu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Înnoată p]n” neau-o droaie – Linu-i lin șî iară-i linu!
Zdrăngăne gin cingătaie – Linu-i lin șî iară-i linu!

Colindă „Versu’ ge Jale” Linu-i lin șî iară-i linu!
La gazdele primitoare – Linu-i lin șî iară-i linu!
Cîntă șî gin floiere – Linu-i lin șî iară-i linu!
Șî jioacă și fecile – Linu-i lin șî iară-i linu!
Ș-api șî găzdoaile – Linu-i lin șî iară-i linu!

Gazda bine-i omineșce – Linu-i lin șî iară-i linu!
Cu vin cald el îi cinsteșce – Linu-i lin șî iară-i linu!
C-un cîrnaț și c-un colacu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Șî o litră dă vinarsu – Linu-i lin șî iară-i linu!

Pă la căs” nu zabovescu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Că îi ger șî să grabescu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Să colinge gazgile – Linu-i lin șî iară-i linu!
Pîn” rasare soarile – Linu-i lin șî iară-i linu!

——————————-

Ileana Cornelia NEAGA

20 decembrie, 2018

Silvia URLIH: În rugă

ÎN RUGĂ

 

Pășesc pe lumină,
pășesc ușor
să nu o tulbur,
iar pașii mă duc spre inima universului.

Privește !
Zbor !
Privește-mi zborul ,
nu-mi spune
că doar păsările știu zbura,
uită-te doar cum îmi deschid aripile
și plutesc peste păduri,
râuri
și gânduri.

Simt suflul cald al iubirii
cum îmi pătrunde
în suflet.
Luminez,
precum licuricii în nopți fără lună.

De ce mă simt atât de ușoară ?
Pentru că nu mai am trup,
am doar penele care îmi conduc sufletul
spre iubirea divină.

Privește-mă și atât.

În rugă mi-am aflat zborul.

Rugăciunea m-a învățat să deschid aripile .

—————————

Silvia URLIH

20 decembrie, 2018

Dorel SCHOR: Între pictor și colecționar – După 50 de ani

Prin anul 1965 s-a organizat în România o mare expoziţie cu lucrări de artă plastică, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la regim “democrat”. Au fost mobilizaţi cei mai buni pictori şi li s-a trasat misiunea să reflecte în lucrările lor marile prefaceri, entuziasmul oamenilor muncii, realizările şi succesele repurtate în industrie, în agricultură şi în celelalte domenii. Lipa Natanson era tânăr şi talentat, aşa că a pregătit pentru expoziţia jubiliară un număr de litografii, care au fost apreciate călduros şi selectate imediat. Dar nu au fost expuse niciodată pentru că autorul avea o mare pată… făcuse cerere de plecare în Israel.

   În graba pregătirilor de plecare, Lipa a încredinţat o parte din lucrări unor cunoştinţe şi colegi. Apoi, ajuns în Ţara Sfântă a avut destule alte griji. Pe scurt, au trecut anii, a pierdut legătura şi nu ştia ce s-a întâmplat cu cele mai multe din lucrările sale.

   Până într-o zi când, nu de mult, a primit pe adresa sa de e-mail o scrisoare de la un colecţionar de artă din România. Domnul Ilie Gângă din oraşul Piatra Neamţ îi comunica în frumoase cuvinte că este un sincer admirator al lui Lipa Natanson, se mândrea cu câteva litografii pe care le avea în colecţie şi propunea un dialog asupra tematicei, vremurilor şi modului în care pictorul realizase lucrările.

    A fost şi începutul unei interesante relaţii cibernetice dintre pictor şi colecţionar bazate pe dragostea pentru artă, dar şi un prilej de rememorare a drumului parcurs de primul, de la statutul de candidat anonim la Institutul de Artă din Bucureşti şi până la creatorul prezent în colecţia pinacotecii de la Palatul Culturii din Iaşi, la Muzeul de artă din Piatra Neamţ, la galeria de artă Kant din America, la Cabinetul de stampe al Academiei Române. Picturi în ulei, linogravuri, fresce monumentale semnate de Lipa Natanson se află în numeroase colecţii particulare, galerii sau pe faţadele unor instituţii.

 

Avem acum prilejul să cunoaştem şi câteva lucrări din colecţia Carmen şi Ilie Gângă, iubitori ai artelor din municipiul Piatra Neamţ. Aprecierea lor l-a bucurat pe Lipa, nu mai puţin ca ( pe vremuri)  aprecierile maeştrilor Rudolf Schweitzer-Cumpănă şi Corneliu Baba sau a criticilor de artă Ion Frunzetti şi Petru Comarnescu.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

20 decembrie, 2018

Mariana Zorița TURDA: Dacă aș putea

DACÃ AȘ PUTEA

 

Dacã aș putea,
Aș pleca desculțã
Spre tine !
Dacã aș putea,
Mi-aș lua…
Însoțitoare Luna !
Dacã aș putea ,
M-aș îmbrãca…
Cu cerul…
Iar cãlãuze…
Mi-ar fi stelele !
Dacã aș putea ,
M-aș urca
În Carul Mare
Și aș ruga vîntul…
Sã mã zboare
Peste mãri si țãri
În brațele tale !
În prag de Crãciun
Ți-aș cînta
Colinda iubirii !
Cu privirea ta…
Mi-aș oblojii
Rãnile durerii !
Din omãt…
Aș face așternut
Pentru a-mplinii iubirea !
Iar cu cãldura buzelor
Aș topi ghetari…
Dacã…așa
Aș ști cã te am !

Sarmato PC.IT.
19 .12. 2015

————————–––––––

Mariana Zorița TURDA

Miriam Nadia DĂBĂU: Versuri

Mă chemi

peste înălțimile albe
și frunțile cărunte
ale munților bătrâni,
printre zborul condorilor
liberi
și păsărilor de noapte…
Te pierzi ca un copil,
între apusul albastru
și-un ocean de ape
și mă chemi să plutim
printre stânci colțuroase,
printre ierburi amare
și păsări de noapte!

Mi-e frică de înălțimi
și de jocul de-a zborul
printre păsări de noapte
și condorii liberi…
Inima mea nu te-nțelege
și caută locuri mai calde
unde poți să visezi
să alergi, să te bucuri!

Vino, iubite, zborul meu
nu e greu ca al tău
Ci doar un balsam pentru
Inimi pierdute!

19 decembrie 2018

 

Poveste…

                                (Cu prietenie omului de cultură, Ioan Popoiu)

 

În visele mele
ești prinț de iluzii,
Un Hamlet suav
și fără cuvinte.

Prinț de Danemarca
sună frumos…
cu sufletul mare
și multe iubiri.

Îți place aventura
o scrii în poeme,
iar lumea trecută
O vezi printre gânduri.

Te-mbeți de miresme
Pe scenele lumii
Și florile iubirii îți
mângâie chipul.

Ești șoaptă și dor …
o frumoasă poveste
în castele ascunse
de Isolda aprinse.

Un Tristan fericit
ce timpul îl cheamă
s-aleagă iubirea
Din visele nopții.

Chem cerul și marea
să ai binecuvântarea
razelor de lumină
scrisă pe piatră, de
stâncă ascunse!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

Franța, Paris

20 decembrie, 2018

Continue reading „Miriam Nadia DĂBĂU: Versuri” →

Alexandru NEMOIANU: Din nou despre biserică și cei ce sunt în afara ei

În “Pateric”,această comoară fără egal a Ortodoxiei, exista următoarea relatare.

“Se spune pentru avva Agathon, că s-au dus la dânsul auzind că are dreaptă și mare socoteală. Și vrând să-l cerce de a se mânia, i-au zis lui: tu eșți Agathon? Am auzit pentru ține că ești curvar și mândru. Iar el a zis; ei bine, așa este. Și i-au zis lui: tu ești Agathon bârfitorul și clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăși: tu ești Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Și l-au rugat pe el, zicând:spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ți-am zis ție le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu.”

În această scurtă apoftegmă din Pateric se cuprinde o înțelepciune și cale de trăire ale căror adâncimi ne copleșesc.

Prin viată sa îmbunătățită Avva Agathon mărturisea și modul în care, ca oameni, cădem în păcat și modul în care, cu mila lui Dumnezeu, putem ieși din păcat și merge la viață.

Învățătura avvei Agathon ne arată că înaintea oricărui păcat se găsește o cădere în Credință, o separare de voia lui Dumnezeu. Iar aceasta înseamnă învățătură greșită, incompletă, pe scurt “erezie” și sectarism.

În primul rând diavolul îl luptă pe om prin gânduri necredincioase, gânduri care pun la îndoială sau, mai rău, oferă “alternative” la voia lui Dumnezeu.

Așa au fost amăgiți protopărinții noștri și așa au ajuns să fie alungați din Rai. Iar acest “model” este urmat de necuratul de atunci încoace cu tot mai multă furie și din nefericire, cu tot mai mare “succes”.

Toate ereziile, de la arianism și până la actualele “secte”, introduc o “alternativă”, o “mică” modificare. Aceste inovații sunt ispitele întinse de cei mai periculoși dintre demoni, ”demonii teologi”. Ei știu mai bine ca orice pământean “scripturile” și, folosind citate trunchiate și luate din context, îi amăgesc pe cei slabi de înger. Nu întâmplător orice discuție cu un “sectant” va sfârși prin a fi o adunare de citate scripturistice luate din context. Nu întâmplător, prin acest model, s-a ajuns la aproape treizeci de mii de “secte”, una mai “credincioasă” Scripturilor decât alta, (în închipuirea lor). Iar unele dintre secte sunt atâta de “credincioase” Scripturilor că au ajuns să nu mai fie creștine! De aceea este peste măsură de important ca „Scripturile”, înțelesul lor, să îl dobândim în Biserică, conform Tradiției și experienței duhovnicești a Marilor Părinți.

Ereziile, aceste ispite demonice, caută să acopere și direct să încurajeze dorințe sau înclinații păcătoase pe care le avem. Pe care le avem fiind moștenitori ai naturii căzute a protopărinților noștri. Căci noi nu am moștenit “păcatul” lor, noi am moștenit natura lor căzută, căci alta nici nu puteau să ne transmită.

Prin urmare ereziile, adică “sectele”, fac lucrul cel mai rău, despre care avertiza avva Agathon, ne despart de Dumnezeu. Iar asta este devastator! În practica sectarilor căderea cea mai mare o reprezintă mândria lor luciferică, mândrie de care nici măcar nu sunt conștienți. Ei se afla în acest fel sub o dubla amăgire: mândria și devastatoarea confuzie dintre smerenie și mândrie. Sectarii își imaginează ca sunt smeriți, își imaginează că superficialele lor cântări sunt lauda adusa lui Dumnezeu și își imaginează că maculatura cu care au înlocuit scrierile Sfinților Părinți îi va așeza în Rai. Iar pentru asta ei au renunțat la rugăciunile Bisericii, tăgăduiesc Sfânta Jertfa, tăgăduiesc mijlocirea Maicii Domnului, a Sfinților, tăgăduiesc Sfintele Icoane și Sfintele Moaște. În locul acestei splendori Dumnezeiești, așezată de Apostoli pe Trupul și Învățătura Mântuitorului, ei au așezat păreri prostești și minciuni demonice. Vai de capul lor!

Păcatele sunt comise de toți oamenii și în foarte multe feluri. Aceasta este rău, dar cel mai mare rău este persistența în păcat și în final, “îndrăgirea” păcatului; starea la care păcatul ajunge a fi socotit stare normala, dacă nu direct “virtute”. Iar acest lucru este datorat exact ereziei, ”sectei”, care, despărțindu-ne de Dumnezeu și de Biserica Lui, Biserica Ortodoxă, face cu neputință îndreptarea, regretul pentru păcat, pocăința. Căci deplina pocăință și deplina iertare nu pot fi căpătate decât prin mărturisire, hotărâre de a nu repeta păcatul, rugăciune de iertare și Împărtășire cu Sfintele Taine în Biserica Ortodoxa..Nu există alt mod.

Iar cu aceste lucruri în gând putem contempla marele dar pe care l-am primit și pe care îl avem în Biserica Ortodoxă, Trupul lui Iisus: de a putea aduce laudă, mulțumire și rugăciune lui Dumnezeu.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Din nou despre biserică și cei ce sunt în afara ei” →

Pr. Radu BOTIȘ: Naşterea Domnului Iisus

Cuvântul ,,Crãciun” este înrudit cu termenul latin ,,creatio” din limba latinã cultã. In acest fel a înteles poporul roman ,,crãciunul”, ca o creatie pentru cã Nasterea Mântuitorului este unicã si nouã prin ea însãsi. Coboarã Dumnezeu în lume pentru a rezidi lumea.


Aceasta este Taina Craciunului, începutul unei noi creatii prin Adam cel nou.


Pruncul ,,mititel, înfãşat în scutec de bumbãcel” vine din nou la cumpãna dintre ani apropiindu-ne de raiul ceresc.


Iisus Hristos se naste pentru fiecare dintre noi în micuta pesterã din Bethleem spre împãcarea noastrã cu Dumnezeu-Mielul care va ridica pãcatul lumii. In acea noapte plutea misterul asteptãrii. Ingerii din cer încep sã cânte spre uimirea pãstorilor si acelor din împrejurimi. Mãrire întru cei de sus, pe pãmânt pace, între oameni bunã voire. Cei trei magi de la rãsãrit aduc Pruncului nou nãscut aur, smirnã si tãmâie.


Aşa cum steaua a condus pe cei trei magi la Bethleem, colindele noastre ne conduc prin credinta si viata curatã spre acelasi Iisus Mântuitorul, fiecare prin colind ajungem sã devenim vestitori ai Naşterii, Lumina Bucuriei Divine.

Crãciun Fericit românilor de pretutindeni!

———————————–

Preot stavr. Radu BOTIȘ

Ulmeni, Maramureș

20 decembrie, 2018

 

Silvia BODEA SĂLĂJAN: Daruri

DARURI

 

Sub geamurile lumii colinda cerne iarăși
Și Lerui ler bătrân slavindu-și datul firii
Aprinde steaua care arată drumul bun
Ca magii să ajungă la ieslea Mântuirii

Lăcașul de-ndurare cernând lumina vie
Deschide poarta vieții pentru eternitate
Răscumpărând ce-a fost și ce va fi să fie
Urcarea pe Golgota căzând sub greutate

Fecioara ia la piept comoara hărăzită
Deși știe că-n suflet e- o sabie de sânge
Și pune bucuria peste altarul lumii
Un dar neprețuit ce inima-i va frânge

S-au scuturat zăpezi peste lăcașul sfânt
Ca darul să ne fie curat și de folos
Iar Nașterea să-aducă lumina împăcării
Și inima s-o facem un leagăn lui Cristos

Sub bradu-mpodobit magii să vină iar
Cu daruri de iubire ca smirna și tămâia
Să nu uitam că-n lume e totul trecător
A noastră este clipa, a Lui e veșnicia

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN
20 decembrie, 2o18

Anatol COVALI: Mai ard o vreme încă…

Mai ard o vreme încă…

 

Mă-ntorc în mine însumi spre-a mirosi esenţe,
pentru-a afla din margini ce e-n interior,
cotrobăind în sine spre a găsi valenţe
cărora încă-n viaţă nu le-am rămas dator.

Respir ascunsul spaţiu ce-n mine stă la pândă
şi simt răcoarea densă a codrilor bătrâni,
când îmi alintă dorul c-o mângâiere blândă
în care-adie frunze ce par frumoase mâini.

Şi nu mai sunt afară. M-am preschimbat în sferă,
un punct de referinţă, esenţial nucleu,
ce-absoarbe-n sine totul doar fiindcă se oferă,
fiind aerul care foşneşte-n jur mereu.

Am să mai ard o vreme până devin cenuşă
pe care-a mea ursită va risipi-o-n vânt
în timp ce viaţa-nchide pe rând câte o uşă
sau o fereastră unde am cutezat să cânt.

————————————–

Anatol COVALI

București

20 decembrie, 2018