Corneliu NEAGU: Solstițiul de iarnă

SOLSTIȚIUL DE IARNĂ

Din amintiri sosind câteodată
pe gândurile care alergă-n gol
apari și tu, difuză ca o pată,
trecând inert prin ușa de la hol.
Rămâne-n urma ta întredeschisă
iar vântul intră aducând povești
din nopțile cu miză redeschisă
de neiertări aproape nefirești.

Le invocai cu vorbele-auzite
în serile cu absurde-nchipuiri
când demonii, pe căile-ncâlcite,
ieșeau în calea ta să îi admiri.
Cuprinsă de-ndoieli amețitoare
mă dojeneai atunci fără răgaz,
te-aș fi oprit dar am văzut că moare
orice cuvânt în propriul tău necaz.
Se răsuceau în mine, nevăzute,
păreri de rău că nu mă înțelegi
și mă dureau cuvintele pierdute
pe nerostiri care mureau întregi.

În ochii tăi se adâncea furtuna,
sub vorbe reci și fără de-nțeles,
le mai resimt și azi încărcătura
reverberând în cuget tot mai des.
Afară vântul bate mai departe
și povestește parcă despre noi,
rămân cu ochii pironiți în carte
visând că suntem încă amândoi.

———————————————–

Corneliu NEAGU

21 decembrie, 2018

Alexandra GĂLUȘCĂ: Casa din cuvinte

Casa din cuvinte

 

Am stat nopți de veghe să-ți scriu,
Să ridic casă din cuvinte sufleteşti,
Ce simt eu, în poezie să-ți descriu,
Tu să-nchizi uşa casei şi să citeşti,

Să nu-ți pese dacă-i zi sau noapte,
Iarnă, vară, primavară sau toamnă,
Să citeşti şi să le rosteşti în şoapte,
Fiecare rând, o amintire înseamnă

Ti-am scris cu vise, gânduri, speranță
Până am rămas fară cuvinte, rime,
Ți le-am trimis pe toate-n siguranță
Ca vor ştii pentru mine să se exprime

Am zidit pereții din poezii cioplite,
Până mi s-a tăiat respirația de dor
Ca privirile tale să fie-n ele învelite,
Chiar daca unele mai cad pe covor,

Am ridicat o casă din strofe de dor,
Să te încarci cu sentimentele mele,
Să ai unde te-ntoarce, suflet călător,
Să-ti fie ale mele poeme, călăuzele

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

18 decembrie, 2018

Maria HOTEA: Leru-i ler cu flori de măr

Leru-i ler cu flori de măr

 

Seara asta-i minunată
de la D-zeu lăsată,
Este seara lui Ajun
când se Naște Domnul Bun
Împăratul tuturor
Al Lumii Mântuitor,
Leru-i ler cu flori de măr
este iarnă și e ger!

Mii de stele lucitoare
luminează-n noaptea mare,
Până-n zori vom colinda
Vestea Nașterii vom da
Pe Issus Să-L Lăudăm
Slavă-n cântec să-nălțăm,
Leru-i ler cu flori de măr
este iarnă și e ger!

Vom merge din poartă-n poartă
cu colindă minunată,
Precum magii au pornit
cu daruri din răsărit
Steaua i-a călăuzit
pă-n ce Pruncul L-au Găsit,
Leru-i ler cu flori de măr
este iarnă și e ger!

În staul ei L-au aflat
de îngeri înconjurat,
Mititel și Înfășătel
în scutec de bumbăcel
Aur, smirnă și tămâie
Slavă Domnului Să-I Fie,
Leru-i ler cu flori de măr
este iarnă și e ger!

Gazdă bună să trăiești
cu noi să te-înveselești,
Mulțumim că ne-ai primit
și cu drag n-ai omenit
Te lăsăm cu sănătate
căci vom merge mai departe,
Leru-i ler cu flori de măr
este iarnă și e ger !

Avem mult de colindat
și prin case de intrat,
Nașterea Să O Vestim
cu drag Să O Dăruim
Cu vâsc și cu busuioc
să-aveți oameni buni noroc,
Leru-i ler cu flori de măr
este iarnă și e ger!

——————————-

Maria HOTEA

21 decembrie, 2018

Imagine internet

Anatol COVALI: Suflet

Suflet

 

Tu eşti cu mine-aici şi-ntotdeauna
îţi simt din plin regalele vibraţii,
când inima-îşi alintă tandru struna,
iar sufletul e plin de constelaţii.

O, suflet blând, lumină întrupată,
care-a dorit s-alunece din slavă
şi să se lase-o vreme modulată
în viaţa mea, sibilică octavă !

Exist pentru că eşti. Sunt locu-n care
ai vrut să locuieşti pentru o clipă,
spre a vedea de ce este în stare
ceva care a fost şi e risipă.

Îţi pare rău ? Îţi pare bine ? Poate
vom şti curând, când vom avea alături
doar gândurile ce, eliberate,
vor colinda-n senin fără omături.

————————————–

Anatol COVALI

București

21 decembrie, 2018

Laura Cristina CRISTEA: Poesis

***

Ziua e mai puțin sumbră
o rutină lipicioasă
e mândria tăcerii de rușine
în mutismul meu
învață să ghicești
ce nu poți înțelege

 

Șterge stele de pe cerul tău
și vino cu mine în splendoarea
nopții lumii
ne vom săruta în gura lentă o zorilor.

***

Dimineți lungi te-am așteptat
să-ți tremur în ochi
ți-am ținut vocea-n mine
și o să-ți las trandafirii ce se prefac în poeme

Închide-ți ochii ochii spre abis
și cazi pe verticală în dependență
mod antemporal de a stoca
perfecțiunea sau incertitudinea

Suntem trandafirul și spinul
trăiri palide
monstrul iubirii ne devorează
sufletul și manierele

m-am săturat să-mi sap în ochi
prăpăstii de sensibilitate

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

21 decembrie, 2018

Florin-Cezar CĂLIN: Oare cine sunt eu ?…

Oare cine sunt eu ? …

Nu-mi recunoști nici mersul nici făptura ?
– Și nici nu știi măcar cine mai sunt ?
– Eu sunt blestemul tău, înjurătura !
Dar cel mai sigur lucru pe Pământ.
Sunt dimineața ce îți bate-n geam,
Lumina ce-ți pătrunde în odaie.
O frunză ce-ai uitat-o pe un ram,
Și nor ce-nnegurează zi de ploaie.
– Misterul tău din fiecare zi !
Sau vântul ce-ți aduce alinarea.
Pe chipul luminos pentru-ați șopti
Că sunt un vis frumos ce-ți umple zarea.
Sunt steaua ce în noapte rătăcește
– Să îți arate calea către mine !
Și cântecul cântat dumnezeiește !
De îngerii ce te-au vegheat pe tine.
În somnul ce-ai avut din noaptea lungă
Ca să-ți arate totuși cine sunt.
Să mă visezi pe mine, să te-ajungă
Blestemul ce-am lăsat pe-acest Pământ.
Din miile de gânduri nu mă știi ?!
– Sunt eu, Povara ta, Apocalipsa !
Aștept în viata mea ca tu să vii,
Că prea mult timp ți-am cunoscut eu lipsa.

– Aș vrea să pot să îți arăt acum !
Cine sunt eu dar și de ce-s în stare.
Ca să-nțelegi că visul meu oricum
Eu chiar că îl voi pune-n aplicare.
– Să te iubesc mereu, definitiv !
Să te conjur să-mi fii mereu iubită.
Trecutul să mi-l dai …retroactiv !
Ca viața să ne fie împlinită.
Dar nici măcar atuncea nu vei ști
Cine am fost și cine sunt de fapt.
Misterul, sigur, îl vei desluși
Când vei vedea că pentru viață-s Apt.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

21 decembrie, 2018

Teodora CHIRIC-BUTUC: Îți mulțumesc

ÎȚI MULȚUMESC

 

Am strâns dorul cu mii de lacrimi
printre suspine, oftaturi și ne mângâiere,
știind că acea căldură sublimă,
nu are de unde să vină
decât de la tine, ce te-am găsit
într-o vorba rostită la vreme de seară.
Acolo unde numai Cerul știe!…

Ai putea crede, de acolo de unde ești,
că mi-ai fost hrană și adăpare sufletului meu,
în foamea făcută după căutare de frumos,
și setea suportată în pustiul
suferințelor mele și sufletești și trupești?

Îți mulțumesc, pentru că m-ai ajutat
să nu plec prea devreme și aștept
să ne vedem în veșnicie!

20.12.2016

––––––––––

Teodora CHIRIC-BUTUC

Imagine internet

 

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Umbra ta visătoare

Umbra ta visătoare

 

Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie și durere
în coșul pieptului puse.

Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subțire umbra ta visătoare.

Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalță cu seninătate,
pune umerii pe colțuri de stele
și-mi susține urcarea.

Mirosul ei copt de insomnii
îmi va fi pus în palme
și din memorie se naște
treapta următoare de fluid,

liberă curgere în nesaț.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

20 decembrie, 2018

Silvia URLIH: Ard două trupuri a iubire

ARD DOUĂ TRUPURI A IUBIRE

 

Un aer văratic se-aprinde,
îi plânge-n dimineață roua pe gene,
pleoapa vântului
zburdă pe lacuri,
vălul mărilor stinge buzele înfierbântate
de dorință,
freamătă iarba
sub câmpul arat
de iubire,
se-neacă gura de vorbele care-și doresc să strige,
dar
se rostogolesc în tăcere,
a iubire.

Curge iubirea în cascadă,
erupe vulcanul,
se-adună trupurile
într-unul singur.
Ard două trupuri a iubire,
se aprind și se sting
sub mângâierea caldă a palmelor.

Roua zâmbește a lacrimă fierbinte,
în jur,
parfum a iubire.

—————————

Silvia URLIH

21 decembrie, 2018

Valeriu CÎMPEANU: Versuri

TOT AȘA

Epigonilor din viitor

 

Știu, vă veți înghesui,
cu microscoape și calculatoare
să-mi cercetați trecutul,începutul și sfârșitul
să vedeți de m-am născut din întâmplare
din greșeală sau dintr-o dragoste mare

La ce vă va folosi nimeni nu va ști
nici chiar voi care veți obosi
să-mi găsiți cine știe ce inedite trăznite
să faceți vogă din ele
dincolo de ce se vede și crede

Vor curge râuri de cerneală
Veți umple harduri în calculatoare
ca să faceți rating de la mic la mare
Mă veți răstălmăci în fel și chipuri
reinventându-mi tot felul de mituri

Dar veți uita de cel ce -a scris
punându-și sufletul în fiecare slovă
ca-n urma sa să se mai schimbe ceva…

Dar știu că totul e zădărnicie
că lumea face tot ce vrea și știe
că ura și iubirea nu se vor schimba
și omenirea va rămâne tot așa…

 

Întâmplare

 

Mi-a ieşit un spin în cale

tocmai înflorea zâmbind în soare

Dă-mi un sărut, mi-a zis sfios

nu te feri că sunt ţepos

sunt şi eu tot floare

şi încă mult mirositoare

dar mai toţi mă ocolesc

până ce mă vestejesc

Şi-nfiorat l-am sărutat

De ce acum vă mai miraţi

că sunt atât de-nsângerat ?!

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

20 decembrie, 2018