Anatol COVALI: Mai ard o vreme încă…

Mai ard o vreme încă…

 

Mă-ntorc în mine însumi spre-a mirosi esenţe,
pentru-a afla din margini ce e-n interior,
cotrobăind în sine spre a găsi valenţe
cărora încă-n viaţă nu le-am rămas dator.

Respir ascunsul spaţiu ce-n mine stă la pândă
şi simt răcoarea densă a codrilor bătrâni,
când îmi alintă dorul c-o mângâiere blândă
în care-adie frunze ce par frumoase mâini.

Şi nu mai sunt afară. M-am preschimbat în sferă,
un punct de referinţă, esenţial nucleu,
ce-absoarbe-n sine totul doar fiindcă se oferă,
fiind aerul care foşneşte-n jur mereu.

Am să mai ard o vreme până devin cenuşă
pe care-a mea ursită va risipi-o-n vânt
în timp ce viaţa-nchide pe rând câte o uşă
sau o fereastră unde am cutezat să cânt.

————————————–

Anatol COVALI

București

20 decembrie, 2018

Lasă un răspuns