ÎN RUGĂ
Pășesc pe lumină,
pășesc ușor
să nu o tulbur,
iar pașii mă duc spre inima universului.
Privește !
Zbor !
Privește-mi zborul ,
nu-mi spune
că doar păsările știu zbura,
uită-te doar cum îmi deschid aripile
și plutesc peste păduri,
râuri
și gânduri.
Simt suflul cald al iubirii
cum îmi pătrunde
în suflet.
Luminez,
precum licuricii în nopți fără lună.
De ce mă simt atât de ușoară ?
Pentru că nu mai am trup,
am doar penele care îmi conduc sufletul
spre iubirea divină.
Privește-mă și atât.
În rugă mi-am aflat zborul.
Rugăciunea m-a învățat să deschid aripile .
—————————
Silvia URLIH
20 decembrie, 2018