Mă chemi
peste înălțimile albe
și frunțile cărunte
ale munților bătrâni,
printre zborul condorilor
liberi
și păsărilor de noapte…
Te pierzi ca un copil,
între apusul albastru
și-un ocean de ape
și mă chemi să plutim
printre stânci colțuroase,
printre ierburi amare
și păsări de noapte!
Mi-e frică de înălțimi
și de jocul de-a zborul
printre păsări de noapte
și condorii liberi…
Inima mea nu te-nțelege
și caută locuri mai calde
unde poți să visezi
să alergi, să te bucuri!
Vino, iubite, zborul meu
nu e greu ca al tău
Ci doar un balsam pentru
Inimi pierdute!
19 decembrie 2018
Poveste…
(Cu prietenie omului de cultură, Ioan Popoiu)
În visele mele
ești prinț de iluzii,
Un Hamlet suav
și fără cuvinte.
Prinț de Danemarca
sună frumos…
cu sufletul mare
și multe iubiri.
Îți place aventura
o scrii în poeme,
iar lumea trecută
O vezi printre gânduri.
Te-mbeți de miresme
Pe scenele lumii
Și florile iubirii îți
mângâie chipul.
Ești șoaptă și dor …
o frumoasă poveste
în castele ascunse
de Isolda aprinse.
Un Tristan fericit
ce timpul îl cheamă
s-aleagă iubirea
Din visele nopții.
Chem cerul și marea
să ai binecuvântarea
razelor de lumină
scrisă pe piatră, de
stâncă ascunse!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
Franța, Paris
20 decembrie, 2018
Frumoase versuri, felicitari Miriam !