Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (87)

Unirea Transilvaniei cu România

Discursul festiv şi solemn a fost rostit de V. Goldiş, care a schiţat istoria dramatică şi eroică a românilor de-a lungul veacurilor: ,,…neamul românesc  de la început până astăzi a îndurat soarta aspră, rezervată oricărei sentinele credincioase….Veacuri de-a rândul poporul românesc, adevăratul şi legitimul proprietar al pământului ce fusese odată Dacia romană, a fost socotit străin şi rob pe pământul său strămoşesc”. El arăta apoi: ,,Omenirea…a ajuns la recunoaşterea necesităţii de a sintetiza libertatea individuală şi libertatea naţională într-o unire superioară…”. Vorbitorul continua: ,,Negreşit,  naţiunile trebuiesc eliberate, iar între acestea se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi liberată îl recunoaşte lumea întreagă, dar, odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Ţara Românească”. Goldiş a încheiat : ,,Unirea tuturor românilor într-un singur stat numai atunci va fi statornicită şi garantată prin istoria viitoare a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse…prin duhul vremurilor noi. (…) Ca urmare va trebui să asigurăm tuturor neamurilor şi tuturor indivizilor conlocuitori pe pământul românesc aceleaşi drepturi şi îndatoriri…Să jurăm credinţă de aici înainte numai naţiunii române, dar tot atunci să jurăm credinţă şi civilizaţiunii umane…”.                                                                                                                                                                                                                                                                                                              

În continuarea discursului, V. Goldiş a dat citire Rezoluţiei de unire a Adunării Naţionale de la Alba Iulia: ,,I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie-1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre; II. Adunarea naţională rezervă teritoriilor indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei; III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea proclamă: 1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare…; 2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate confesională…; 3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice…; 4. Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire…; 5. Reforma agrară radicală, se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a celor mari…: 6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje, ca în cele mai avansate state din Apus; IV. Adunarea naţională îşi exprimă dorinţa ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile…; V. Românii din această Adunare salută pe fraţii lor din Bucovina…, uniţi cu ţara mamă România; VI. Adunarea naţională salută liberarea naţiunilor subjugate din  Monarhie, cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă;:VII. Adunarea naţională se închină cu smerenie înaintea memoriei acelor bravi români, care şi-au vărsat sângele în acest război pentru înfăptuirea idealului nostru…; VIII. Adunarea naţională mulţumeşte tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate…au scăpat civilizaţia de barbarie; IX. Pentru conducerea treburilor naţiunii române, Adunarea naţională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Naţional Român” (,,Românul”, din 20 nov./3 dec. 1918).

După citirea Rezoluţiei, a luat cuvântul Iuliu Maniu, care, într-un discurs magistral, esenţializat, a analizat ideea de unitate etnică, lingvistică şi spirituală. Fiecare popor, susţinea el, pe baza dreptului de autodeterminare, are datoria de a înfăptui unitatea sa naţională, trebuie să se constituie într-un singur stat naţional. Românii din Transilvania au dreptul să ceară unirea, fiindcă aici e leagănul românismului, ei alcătuiesc o parte din corpul naţiunii: ,,Decretând unitatea naţională, vom continua să fim ceea ce am fost noi, neamul românesc, totdeauna şi ceea ce trebuie să fie pentru vecie: sentinelă trează şi conştientă a civilizaţiei…”. El sublinia: ,,Istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm nimic de la împăraţii străini şi de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzeşte acum e că singura noastră forţă, care ne poate ţine în viitor e aceea provenită prin unitatea românilor…Pentru înlăturarea oricărei îndoieli asupra ce voim să facem prin unirea noastră şi libertatea naţională, marele sfat naţional român declară că nu voieşte un stat de asuprire…Voim să asigurăm libertatea pentru toţi şi dezvoltarea pentru toate popoarele conlocuitoare”. El a cerut Adunării să primească proiectul de rezoluţie, ,,pentru a întemeia pentru vecie România unită şi mare şi a înstăpâni pentru totdeauna o adevărată democraţie şi deplină dreptate socială”. Iosif Jumanca, cel din urmă vorbitor, a exprimat adeziunea social-democraţilor români la unire, ,,pentru că noi, muncitorii, ne simţim una cu întreg neamul”.

Continue reading „Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (87)”

Al. Florin ŢENE: Rolul clerului în realizarea Micii Unirii al Țărilor Române de la 1859 și al elaborării Legii presei din timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica

Clerul Biserici ortodoxe a avut un rol important în istoria poporului român., păstrându-şi influenţa în mediul politic, inclusiv şi imensul capital social. Cu secole în urmă  exista o organizare mitropolitană: mitropolia Moldovei cu episcopiile sufragane de la Huşi şi Roman şi mitropolia Ungrovlahiei cu episcopiile sufragane de la Argeş, Buzăuşi Râmnic. Pe lângă organizarea diecezană se adăuga o mare varietate de mănăstiri şi schituri, multe dintre ele închinate locurilor sfinte (Muntele Athos, Muntele Sinai) sau patriarhiilor orientale (Ierusalim,Alexandriaşi Antiohia). Mănăstirile închinate erau conduse în cele mai multe cazuri de egumeni greci, reminiscenţă a perioadei fanariote. Însă ezistau și clerici de origine română cu o bogată cultură.Mitropolia Ungrovlahiei a câştigat un mare prestigiu la nivelul lumii ortodoxe începând cu anul 1776, când prin decizia patriarhului ecumenic Sofronie al II-lea, titularul ei a primit titlul de locţiitor al tronului Caesareei Capadociei. Astfel că evoluţia bisericii din Moldova şi Ţara Românească a fost influenţată de factorul politic.Deoarece clerul răspundea la unele comandamente de interes politic.

Urmare înnăbuşii revoluţiei de la 1848-1849, reprezentanţii Rusiei şi ai Imperiului Otoman au semnat în 1849 Convenţia de la Balta Liman, prin care se  reintroducea regimul regulamentar în cele două principate dunărene, acestea fiind Moldova şi Ţara Românească, cu unele modificări dintre care cea mai importantă era cea potrivit căreia mandatul domnilor de la Iaşi şi Bucureşti era limitat la 7 ani. În aceste condiții, răspunzând la cerințele Convenției au fost numiţi Barbu Ştirbei în Ţara Românească şi Grigore Alexandru Ghica în Moldova.

 În Ţara Românească, în prejma unirii în rândul clericilor ortodocși a existat o relative armonie s-a bucurat de o perioadă de relative armonie pe când în  Moldova a existat o contradicție între  mitropolia unionistă şi guvernul antiunionist.

În perioada marelui eveniment din 1859 păstorea la Bucureşti în anii 1849-1875 mitropolitul Nifon Rusăilă  iar la Iaşi mitropolitul Sofronie Miclescu  în perioada 1851-1861. Dacă domnul Ţării Româneşti a impus o politică mai conservatoare, domnul Moldovei s-a pliat unei orientări mai liberale, fapt ce a catalizat formarea unui puternic curent de opinie prounionist. În 1856 Grigore Alexandru Ghica a elaborat o lege presei ce a permis apariţia unor publicaţii precum Steaua Dunării, condusă de Mihail Kogălniceanu. Mai târziu Kogălniceanu va spune: “„Unirea naţiunea a făcut-o” avea să declare Mihail  Kogălniceanu în anul 1862. Ziua de 24 ianuarie se înscria pentru totdeauna în istoria patriei ca „Ziua renaşterii naţionale”, iar Kogălniceanu  avea să afirme peste 18 ani, odată cu proclamarea independentei statale la 9 mai 1877: ”Suntem independenţi, suntem o naţiune de sine stătătoare”. “Un puternic focar prounionist în Moldova l-a constituit larva  mănăstirii Socola din Iaşi, unde exista şi un seminar, unde a luat  naştere un comitet al unirii, un rol capital avându-l fraţii Scriban: arhimandritul Neofit Scriban, profesor la seminarul de la Socola şi Filaret Scriban, egumenul mănăstirii omonime şi directorul seminarului. Mişcarea unionistă din Moldova era încurajată şi sprijinită de autorităţi. Neofit Scriban publică o serie de articole consacrate problematicii unirii: Unirea şi neunirea principatelorFoloasele uniriiUnirea românilor. Fraţii Scriban au organizat la Socola o serie de adunări unioniste la care au participat printre alţii Costache Negri, Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri. Alecsandri este autorul vestitei „Hore a Unirii”, ale cărei versuri sunt un îndemn, dar și o profeție, având în vedere că au fost scrise cu ani de zile înainte de dubla alegere a lui Cuza, în Moldova și Țara Românească. În 1858, Vasile Alecsandri a fost propus, drept candidat, pentru ocuparea tronului principatului Moldovei. Totuși, a renunțat la candidatură în toamna lui 1858, în ciuda faptului că era unul dintre candidații care ar fi putut câștiga cu lejeritate, dat fiind prestigiul său.

Dacă ar fi continuat să candideze și ar fi fost ales, Alexandri s-ar fi plasat, inclusiv în istorie, pe locul ocupat de către Alexandru Ioan Cuza. Marele poet, patriot și om politic l-a propus, însă, pe Costache Negri. După îndelungi dezbateri, cel ales ca domn al Moldovei, în adunarea electivă, a fost Alexandru Ioan Cuza. O alegere în unanimitate!

Se poate afirma că programul luptei pentru unire din Moldova s-a conturat la Socola.

Atitudinea mitropolitului Sofronie faţă de unire a fost la început una şovăielnică. Acest fapt s-a datorat credinţei că în cazul unei virtuale uniri cu Ţara Romnânească, mitropolia Moldovei va fi retrogradată la rangul unei simple episcopii. După o discuţie cu Victor Place, consulul Franţei la Iaşi, care l-a asigurat pe Sofronie că acest lucru nu se va întâmpla, mitropolitul Moldovei a devenit unul dintre cei mai fermi şi decişi susţinători ai unirii. Acesta avea o îndelungată experienţă pastorală, între 1826-1851 fiind episcop de Huşi.

În anul 1856, când a avut loc şi sfârşitul războiului Crimeii, mandatul domnilor instalaţi în urma Convenţia de la Balta Liman a expirat, astfel că în cele două principate au fost puşi caimacami (locţiitori de domni): Alexandru Ghica în Ţara Românească şi Teodor Balş în Moldova. Ambii s-au dovedit a fi potrivnici unirii, instaurând regimuri conservatoare, dar mişcarea unionistă a fost persecutată într-un grad mai mare în Modova.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Rolul clerului în realizarea Micii Unirii al Țărilor Române de la 1859 și al elaborării Legii presei din timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica”

Árpád TÓTH: Cei ce fac rele vor fi pedepsiți

Cei ce fac rele vor fi pedepsiți

 

Să nu credeți că-n astă viață

Nu se respectă vreo povață,

Că Divinul vobește în plus,

Nerespectând ceea ce v-a spus!

 

Ca un bumerang, răul făcut…

Se va întoarce de la început

Spre a suferi cel vinovat.

Divinul toate le-a rezolvat!

 

Știind că n-ai intenții bune,

La încercare te va pune.

Nu face prea mare tărăboi,

Doar la judecata de apoi!

—————————–

Tóth Árpád ( Artangel)

Covasna

7 ianuarie 2020

 

Alexandru NEMOIANU: Despre frică, spaimă, panică

Frica, şi sub acest titlu generic înţeleg toate manifestările ei: frică, anxietate, spaima, panică, este produsă de perceperea unui pericol, real sau închipuit. Sentimentul produce schimbări majore în organism; palpitaţii, respiraţie rapidă şi gâfâit, transpiraţie, mâini “umede”, senzaţie succesive de frig şi cald, tremur. Frica poate fi produsă de o seama de factori: înălţime, spaţiu închis, apă, foc, insecte, duhuri rele, moarte sau pur și simplu de “necunoscut”. Această din urmă, frica de necunoscut, de ce s-ar putea întâmpla, dincolo de orice închipuire a noastră, creează ‘panică”. Panica este între “frici” cea mai copleșitoare. Întreaga fiinţă este copleşită. Bătăile de inima se înteţesc până la a intra în arest cardiac. Raţiunea nu mai funcţionează, se pot comite acte extreme, de la crimă la sinucidere. (Este interesant că numele fenomenului, ”panică”, este asociat cu Pan, zeul păşunilor. Se spune că trezit brusc din somnul lui de după amiază, Pan scotea un ţipat teribil, care aruncă turmele și păstorii în amoc.)

Personal cea mai completa şi mai exactă descriere a stării de panică şi auxiliarele ei, frică, spaima, anxietate, am găsit-o în “Cartea Înţelepciunea lui Solomon” în capitolul 17.

Este descrisă acolo starea de panică în care se aflau locuitorii Egiptului atunci când au fost bântuiți de “plăgi”. Plăgi lăsate de Dumnezeu deoarece nu au dat ascultare poruncii, ”lăsaţi Poporul meu să meargă”. Citez: “Nelegiuiţii, având încredinţarea că pot să asuprească neamul cel sfânt, zăceau închişi sub acoperişurile lor-înlănţuiţi de întuneric şi robi unei nopţi fără ziua-şi fugari erau de la veşnica Ta purtare de grijă…Adăposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime,căci în jurul lor răsunau zgomote care îi înspăimântau şi arătări posomorâte care îi umpleau de groază…Fiindcă răutatea inimii este plină de temere,ca una care se ştie vinovata şi mustrată ea de sine însuşi; ea îşi vede mărită nenorocirea. Căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreptul judecător. Şi când scade nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai mult,dacă nu ştii care este pricina de unde îţi vine chinul…peste aceia se întindea o noapte grea, care era chipul întunericului ce avea să-I înghită, şi ei pentru ei înşişi erau mai grea povara decât acel întuneric”.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre frică, spaimă, panică”

Mariana Zorița TURDA: Din vină de iubire

Din  vină de iubire
Sunt acuzat de blasfemie
Din vină  de iubire
M-au condamnat la rug
Să ard în suflet cu flacăra văpaie
Să ard printre rânduri
Cu focurile-n versuri
Privirea să-mi ardă
Săgeți azvârlind,
Pe buze, cuvinte de doruri !
Din vină de iubire
Văd torțele arzând
Acolo sus la Plevna,
Mărăști Mărășești și Oituz  !
Din vină de iubire
Pe o câmpie mare…
Un domn  Mihai murii
Când trădători de țară
Din lipsă de iubire la unguri îl vândură
Poate pe un pumn de-arginti !
Din vină de iubire
În munții Apuseni
Murii și Cloșca, Crișan și Horea
Tot pentru o țară mândră
Rămasă din străbuni !
Din vină de iubire
Sunt condamnați cei vrednici
Să plângă să ofteze
Că țara noastră piere…
Vândută la străini !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

6 ianuarie 2020

Olimpia MUREȘAN: Ciocârlia

„Lie, Lie-ciocârlie/ Primăverii ești solie/ Cerurilor, bucurie/ Plugarilor, veselie/ Lumii-ntregi minunăție/ Tot rotind, mărunt cântând/ De pe lunci, de pe ogoare/ Urci în soare/ Amețești de înălțime/ De lumina/ Cea prea tare/ Săgetată,/ Fulgerată/ Cazi prin vânt/ Vâjîind/ Iar pe pământ/ Bulgăraș/ Cât pumnul meu/ Aldui-te-ar Dumnezeu!”-(Popular)

Lie, Lie,/ Ciocârlie, /Zbori în soare/ Cântătoare/ Și revină/ Din lumină/ Pe pământ/ Cu dulce cânt.

Ciocârlia este o pasăre călătoare care pleacă  toamna spre alte zări mai primitoare și mai calde; când se întoarce primăvara la noi își începe cântecul zburând spre înălțimile celeste. Ciocârliile cântărețe sunt mici, se rotesc prin aer, vestind anotimpul dulce al primăverii. Ea este singura pasăre cântătoare  care nu se așează pe o ramură să cânte sau pe pământ cum face pitpalacul, ci, cântă numai în văzduh,  înălțându-se spre soare. Ea zboară prin aer drept spre soare-alergând în cercuri tot mai mici, cântându-și cântecul până când obosește, atunci dintr-o dată se hotărăște să se întoarcă de la acea înălțime- fiind și afectată de lumina prea puternică a soarelui.

„Crește, crește iarba verde/ Ciocârlia-n nori se pierde/ Haideți s-ascultăm, copii/ Al ei cântec din câmpii!”

Trilul ciocârliei este frumos pentru noi cei ce-l ascultăm, dar nu știm dacă ea este conștientă de acest lucru, probabil nu știe ce e frumusețea, muzica, poezia extazul etc. Viața este un miracol, dimineața când soarele este pe cale să răsară, apare cântecul ciocârliei, copacii dansează în adierea vântului, toți așteaptă să apară soarele la orizont ca să se bucure împreună, e o nouă zi, o nouă renaștere, un cântec de bun venit.

Marele compozitor național G. Enescu a topit motive muzicale folclorice românești        într-un aliaj superb(sârbe, hore, doine)incluzând melodia „ciocârliei” în Rapsodia Română.

Omul de teatru și artistul Radu Beligan scria într-o intervenție că: „omul de artă nu-i făcut să reproducă umil realitatea, ci să asigure prin creațiile lui un sistem de mărturisiri și taine, apt să întrețină un continuu proces de cunoaștere a lumii, iar autorul lor trebuie să devină unul din factorii determinanți în istoria spiritului.”

Continue reading „Olimpia MUREȘAN: Ciocârlia”

Ben TODICĂ: Unde sunt Oamenii?

O prietenă de acasă mă întreabă:

 

-Ben ce se întâmplă acolo, în Australia cu incendiile? 500 de milioane de animale moarte în incendii? Doamne ferește!

-Dacă îți spun adevărul, va trebui să ne împușcăm amândoi.

E deteriorarea sistemului, a societății, a educației și justiției. Lăcomia și nepăsarea, puturoșenia celor care ne gospodăresc, lasă pe mâine, lasă că face altul etc. Imperiul are alte planuri pentru specia umană. Peste 500 de milioane de viețuitoare exterminate, se apreciază că sute de locuri sunt cuprinse de în flăcări, zeci de case distruse, 5 milioane de hectare arse, o suprafață de mărimea Belgiei și Luxemburgului împreună sau aproape cât Irlanda, să zicem, și sigur că această imensitate îi depășeste pe politicienii noștri de hârtie de azi care sunt numai orgoliu și fâț, fâț. Fumul care acoperă aproape 5-6 milioane metri pătrați și este simțit până în Noua Zeelandă. Se dă vina pe secetă, gospodărirea apelor și vânzarea lor corporațiilor pentru profit, lipsa ploilor este învinuită de stațiile radar care înconjoară Australia și prin undele lor, microunde usucă aerul împingând norii înspre ocean unde plouă de rupe (astea sunt conspirațiile care circulă pe net, cică ei controlează vremea). În Australia parlamentarii sunt proprietari de ape și nu au obligația să dezvăluie în parlament acest lucru. Deci imaginați-vă dacă suntem proprietari de ape, atunci le vindem pentru profit corporațiilor agricole și fracking (extragerea gazelor din sol) și nu le folosim să stingem focul cu ele sau să le vindem fermierului local pentru a uda legumele și fructele. Când se ridică această problemă în parlament, toți fug, nu găsești unul prezent să asculte. Australia arde și ei sunt prin insulele tropicale la chef. Asta, da, trădare!! Tipul ăsta de trădare e la modă în democrație. Eu, acum 20 și ceva de ani în urma aveam voie să ard lemnul și uscăturile de pe proprietate, până când domnii lacomi au venit cu ideea să facă bani prin interzicere de foc și fum ca să mă facă să plătesc pentru luarea uscăturilor de pe proprietate. Înainte curățai anual pădurea și ardeai uscăturile și iarba pentru reîmprospătare, azi nu ai voie să iei uscături din păduri pentru că sunt protejate și, uite așa s-au adunat și au devenit focare incendiare. Nu doar Cangurii și Koala au ars în număr de milioane, dar și flora și fauna, ciupercile, insectele, microbii, tot ce ține pădurea în viață etc., toate au fost distruse. Aproape că poți crede că suntem un Experiment de Perfectă incinerare. Așa se vede din cer. S-a dat din aer cu tot felul de chimicale (îngrășăminte) de-a lungul anilor peste natură pentru a o „îngriji”, și după zeci de ani s-au îmbâcsit cu restul și la prima scânteie au luat foc precum fulgerul. Cantitatea de suport și ajutor de la instituțiile din interior și din străinătate este aproape invizibilă. Noi am sărit să-i ajutăm pe alții, dar la noi nu vine nimeni. Așa e când ești țară mică. Nu vreau să spun mai mult că… V-am mai spus-o: Suntem specialiști în milă – jumate miliard de vieți carbonizate. Unde sunt OAMENII ADEVĂRAȚI! Are toată apocalipsa asta vreo legătură cu promovarea taxelor ecologice și încălzirea globală? Este Australia sacrificată pentru această nouă ideologie? De ce suntem lăsați singuri? Continue reading „Ben TODICĂ: Unde sunt Oamenii?”

CONCURS Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ“ Ediția a III-a / 2020

Scriitorul ION NĂLBITORU împreună cu Primăria localității ZĂTRENI, jud. Vâlcea, organizează concursul literar de proză scurtă „Zătreni- filă de legendă”, ediția a III-a, 2020

 La acest concurs pot participa românii de pretutindeni, cât și cetățeni străini cu condiția ca textele lor să fie traduse în limba română. Tema să fie inspirată din viața oamenilor de la țară, din legende, mituri, fapte istorice, întâmplări etc.

Textele pentru concurs vor fi scrise în format A4, Times New Roman, caracter 12, obligatoriu cu diacritice, spațiere la un rând și se vor trimite doar în Doc sau Docx.

Fiecare concurent va participa doar cu un singur text de minim 3 pag și maxim 5 pag.

Se pune condiția ca lucrările participante la concurs să nu fi fost publicate în volum, în reviste online sau pe hârtie și să nu se facă publice pe durata concursului sau a jurizării.

Textele care nu îndeplinesc condițiile de mai sus vor fi descalificate.

Concurenții vor trimite personal în același e-mail două documente: unul cu textul pentru concurs și altul cu numele autorului și al prozei participante la concurs, adresa de e-mail, adresa de domicilu, nr. de telefon și o poză jpj pe adresa: nalbitoru_ion@ymail.com cu specificarea: Pentru Concursul literar „Zătreni- filă de legendă”.

Concursul se va desfășura în perioada 10 ianuarie – 10 februarie 2020

Etapa jurizării va va avea loc în perioada 15 februarie – 15 aprilie 2020

Continue reading „CONCURS Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ“ Ediția a III-a / 2020”

Dr. Viorel ROMAN: Românii în laboratorul european sunt încă neputincioși (opinii)

Pentru ca acquis-ul comunitar UE, codul canonic romano-catolic, la care au aderat în 2007, este incompatibil, străin de cutuma ortodoxa a devălmășiei. Noul ministru al finanțelor, cu doctorat în occident, vrea controale „complexe”. Cu cine? Cu absolvenții de „Spiru Haret”, angajați în Primării și transferați în A.N.A.F., pe pilele? Cu slugile politice, ce au depus jurăminte de vasalitate, parlamentarilor și șefilor de partide? Cu cârtițele multinaționalelor, plasate în zonele de decizie unde se iau hotărâri privind controalele și modificărilor legislative? Cu directori și șefi de servicii a căror carieră n-are nimic cu profesia ci cu servilismul față de partid și firmele care „sponsorizează”? Cu Codul fiscal, care permite furtul al TVA, impozitului pe profit și venit? Cu Cod de procedură fiscală, scris de slugile mafiei evaziunii fiscale, care au creat mecanismele prin care deciziile de impunere pot fi contestate până la calendele grecești? Cu actualele norme și proceduri de control care nu permit efectuarea și extinderea controlului, asigurând evazionistului timpul necesar să ascundă banii și să distrugă dovezile? Cu Codul administrativ, care a transformat funcționarul public într-un instrument la dispoziția șefului numit politic, ce-l poate concedia și care a abrogat Legea, ce asigura stabilitatea în funcția publică și independența actului decizional? Cu legea de combatere a evaziunii fiscale, în baza căreia nu mai poate fi condamnat nici unul care se sustrage de la plata taxelor și impozitelor, pentru că nu poate fi demonstrată premeditarea? Cu o poliție, parchete justiție care anulează constatările organelor fiscale, legalizând furtul de la bugetul public (mii de cazuri în care taxele și impozitele n-au ajuns la buget, iar justiția considera că nimeni nu e vinovat)? Cu diletanți, slugi politice și ale mafiei fiscale; cu o legislație care încurajează frauda fiscală; cu instituții care concurează la înfăptuirea justiției preocupate de salarii, funcții, nu la protecția banului public, care fraternizează cu infractorii, de teamă să nu piardă salariile, pensiile speciale … la buget ajunge cât e dispusă mafia fiscală … 2019 s-a colectat 3,7% din PIB (42,699 mld., din 1.040,8 mld. lei) … 2013, era 17,6%… pierdere de 8,5 miliarde €… Soluția e taxarea inversă la TVA, plăților între firme prin conturi bancare și impozitarea cifrei de afaceri… Mafia politică este conectată la banii proveniți din taxe și impozite (în special TVA). Și e transpartinică, ea conduce România. Deci, până când nu vom avea o clasă politică capabilă să blocheze mecanismele de fraudă fiscală, prin lege, vom asista la farse în fața mafiei și a faptului că actuala clasă politică e, de fapt, creația mafiei fiscale. Ec. Pavel Roman / Facebook

Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: Românii în laboratorul european sunt încă neputincioși (opinii)”

Alexandru NEMOIANU: Primejdia globalismului

“Globalismul”, încercarea de a impune lumii un “imperiu”, cu comandă unică și fără apel, reprezintă flagelul timpului istoric pe care îl trăim.

Trăsăturile “globalismului sunt în totalitate negative și între ele se pot aminti: “Globalismul” este o creație a cercurilor transnaționale care doresc să își întindă dominația și posibilitatea de câștig peste întreaga planetă.

Sub lozinca “globalismului” cei foarte bogați au devenit încă mai bogați și cei săraci au fost adânciți în mizerie. Diferența dintre bogați și săraci, la nivel individual dar și între state, a devenit obscenă. În USA, cea mai bogată țară a lumii, primii 5% dintre bogați controlează peste 80% din bogăția țării. Aceasta nu mai este inegalitate, este dezmăț!

Sistemul financiar impus de “globalism” a făcut că manipulările bancare să genereze crize acute în anume părți ale globului. În acele locuri transnationalii au putut acapara, la prețuri de nimica, toată bogăția locală. Să ne gândim la modul în care pământul arabil din Estul Europei este acaparat de transnationali la prețuri ridicole. Iar toate aceste “reguli” sunt impuse de transnationali după bunul lor plac. Statele naționale sunt subordonate unor “centre” transnaționale la modul absolute. Părerea localnicilor nu mai are nici o importantă. Grupuri politice stipendiate din afară acaparează puterea și împlinesc planurile comandate. Putem vedea acest lucru lesne urmărind acțiunile unor formațiuni politice ca USR-PLUS și eiusdem farinae. Drepturile cetățenești sunt călcate în picioare, identitatea locurilor este batjocorită. Tradiția și Credința sunt marginalizate și eliminate bucată cu bucată.

În repetate rânduri s-a afirmat cum că “globalismul”, centralizarea puterii guvernamentale și politice, ar fi un produs inevitabil al “progresului”, s-a mers până în a afirma că “globalismul” ar fi încununarea dezvoltării omenești! Nici mai mult, nici mai puțin! Mai departe, din această idee șchioapă s-a urmat cum că, cel care s-ar îndoi de virtuțile “globalismului” , s-ar afla împotriva “progresului” deci, la temniță cu el!

Dar în realitate, ”visul” unui imperiu mondial, dominat de “elite”, nu este ceva nou. El merge la “Turnul Babel”, la Platon și “Republica”. Utopia și dorința “elitelor” de a stăpâni total, este veche de când lumea. Aceasta nu este manifestare de “progres”, este un clar regres. Este regresul către o ideologie de care Neamurile au luptat să scape încă din zorii istoriei. Starea organic este cea a “locurilor” cu identitate și tradiție.

Cei care au studiat psihologia “globaliștilor” au ajuns la o concluzie unică: toți promotorii “globalismului” au personalitate sociopat-narcisistă. Cei care au această personalitate manifestă totală lipsa de empatie cu cei din jur, incapacitate de a avea sentimente pentru cei din jur, totală dedicație pentru “relativism”, deci capacitatea de a “justifica” orice acțiune personală, setea de a domina pe cei din jur, de a le impune dorința lor și totală incapacitate de a recunoaște greșeli. Principala lor dorința este de a își împlini fanteziile lor despre “superioritate” și “pozitivitate”. Cu cât aberațiile lor sunt acceptate, cu atâta mai mult vor genera alte aberații. În termini concreți pericolul cel mai mare al “globalismului” îl reprezintă încercarea de a distruge identitatea locală, Tradiția și Credința. Iar aceste lucruri “globalismul” caută să le împlinească promovând un sălbatec imperialism cultural, și un degradant, vulgar secularism.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Primejdia globalismului”