Ionuț DUMITRU: ePOEME – EMEOPe

ZIAN & ULUKAYA VOR BEA GRANINI & NU VOR FUMA

 

după chipul tău alb ca fulgii din pernă
mi-am urmat visul.

granini cu aromă de piersici rece, abia scos
de la cutiuță, îl pot savura zile întregi.
la fiecare înghițitură nu te pot vedea așa
cum e normal, ci băutura asta rece este
de fapt frica ta.

aroma seducătoare de piersici, ochii tăi obosiți cu care

aș dormi zile întregi la
școală, la meditații, în parcul Marghiloman
& acasă dorm cu geamul deschis noaptea
nu îmi e sete când nu adorm.

când îți vei aminti de orașul meu să dai un
semn, o să bem amândoi granini cu aromă
de piersici rece, abia scos de la cutiuță.

dacă orașele noastre se vor intersecta,
promit că nu voi mai fuma & nu-mi voi
lăsa copiii să tușească.

 

 

RÂNDURI SCRISE CU DETERGENT IN BIOGRAFIE

 

animalele, oamenii născuți din violul ce iradiază traume

& îl vor snopi cu rugăciuni.

libertatea nu se decolorează în viețile pure,
ne putem săruta ibovnicii mult visați
așa cum în suedia o biserică a ales viața –
discoteca îi salvează pe pederaști de
pușcăria împotriva mădularelor infantile.

lacrimile, strigătele, pasiunile,

toate le vom spăla cu detergent în orașele noastre
trăgând perdeaua orașelor după noi
& nu vom ști niciodată dacă vom fi fericiți.

ÎMI PLACE

 

tot ce a mai rămas pe citadela construită
de ceva ani toate femeile fac șpagatul
pe gurile sticlelor de vodka de pe masă:

date-urile eșuate în timpul suferinței
când blocurile au ales să doarmă.

dar noi, (când?) ai de gând să mă lași pentru
o zi să-ți spun: sunt fericit în palmele tale,
totul ne va învăța să fim mai mult decât
ne putem imagina noi, doar prin nebuniile
noastre ne putem ierta.

eu cred mai mult de un simplu /te iubesc/
nu simt lumea ca pe niște ace când ești tu,
nu îmi e frică de mine & nici de puștanii care

& ei sunt morți după dragostea lor.

 

 

TIK TOK – MENTAL HOSPITAL

 

o tânără frumușică, tunsă aproape stil mop
folosit pentru un spital de psihiatrie era
molipsită de monitor. ăsta era jobul ei, cred
că era la SRI, dar nu asta contează.

e bine când se lasă dusă de plictiseala
colegei & la 1/2/3 dă start filmării unde
râde cu un ritm atât de autentic, cântă și
bate în masă, spectacol interesant. cred că
ar putea ajuta cu o terapie de acest gen
pentru copii ce suferă de tulburări mentale
& care nu zâmbesc, măcar să fie ei fericiți.

Continue reading „Ionuț DUMITRU: ePOEME – EMEOPe”

Ionuț DUMITRU: Poeme

în camera mea

 

noaptea:

oglinzile copilului par
să liniștească valurile de vară
& să gâdile greierii de pe coasta de azur.
//privesc bolta împodobită cu stările tale
ce-mi licăresc în ochi & în tot corpul.
inima ta – luceafărul ce naște o iradiație
pentru noi, *liberi ca pasărea cerului*
să radieze (locul nostru) pentru totdeauna.

!!!pentru tine pot fi cel mai puternic încât
aș putea face ca marea să danseze
după placul ochilor tăi senini
să transform văile în turnuri de nisip
pentru animăluțe & luna să ne fie un loc sfânt
pentru două destine ce vor cunoaște
adevărata dragoste.//

 

 

epic emoţional

 

curând cele 19 cute fosforescent_inegale –
precum ale unei meduze plutind în apele molcome ale unui copil pustiit –
se vor răsuci semețe/ fremătătoare

Continue reading „Ionuț DUMITRU: Poeme”